Cinci idei despre Sieranevada – TIFF 2016

Cinci idei despre Sieranevada

A doua proiectie mondiala, dupa cea de la Cannes, a fost la TIFF. Proiectie unica la Casa de cultura a Studentilor, sala full, urale la final. Asta e pe scurt. Pentru ca nu vreau sa-i fac o analiza si vreau doar sa dau niste repere (probabil il voi vedea iar, ceea ce va mira cu siguranta). Asadar, cinci idei, nu mai multe, despre Sieranevada:

La parastas gasesti oameni interesanti

Daca nuntile ma deprima, pomenile ma enerveaza. Cand sunt direct implicat, cand e vorba de o persoana draga ori macar cunoscuta, chiar ma enervez.

Eh, cu toata enervarea mea, la parastas s-ar putea face niste studii sociologice amanuntite. Stiu ca sociologii, aparent, studiaza cele mai inutile lucruri. Eh, la parastas ar putea studia chestii misto. Cu o singura conditie; sa nu fie direct implicati.

Fix asta face si Cristi Puiu in Sieranevada. Va dati seama: a reusit sa ma faca sa-mi placa sa asist la un parastas. Aproape 3 ore in care la acel parastas se intampla multe. De toate, as zice.

Cel mai amuzant film al lui Cristi Puiu

Nu stiu cat ati ras la Marfa si Banii ori la Moartea Domnului Lazarescu, ca la Aurora sigur n-ati facut-o, insa aici avem de-a face cu o adevarata comedie neagra. Sala radea in hohote si nimeni n-o parasea inainte de termen. Nu-mi credeam ochilor: sigur nimerisem la un film de-al lu’ Puiu?

Este (si) despre comunism

Acuzam filmele romanesti ca-s despre comunism si ca-s plictisitoare. Asa o fi. Insa aici subiectul comunism este abordat foarte misto. Este un DUEL intre o nostalgica fosta activista si o anti-comunista, aproape legioara ca si conceptii. Duelul verbal este foarte misto construit si este des intalnit. Si unde anume te intalnesti cu o ruda in varsta, nostalgica fanatica a regimului, daca nu la o nunta sau o inmormantare? Nu ca la romani ar fi mare diferenta.

Apropo, daca va uitati cu atentie la inceputul filmului nu va veti da seama ca e parastas. Si nu e nicio eroare, pur si simplu asta este adevarul.

Are niste dialoguri extrem de bine scrise

Un film care se petrece atat de mult in interior trebuie sa exceleze prin dialoguri. La dialoguri in continuare preferatul meu e Aferim!, dar Puiu nu este deloc departe. Repet: el a trebuit sa tina filmul din dialoguri. Ceea ce nu a fost usor.

Actorii joaca teatru si le iese

Discutia despre actori, teatru si film e veche. Pe scurt: majoritatea actorilor romani provin din teatru. Drept urmare, unii nu se simt foarte bine pe platourile de filmare. Joaca precum la teatru, ca sa zic asa. Si uneori e contra-productiv.

Aici, dimpotriva, actorii de teatru sunt avantajati. Se simt in largul lor. Interpretarile sunt foarte bune, desi rolurile nu-s neaparat grele, insa se vede de la o posta ca acolo-s actori de teatru.

Legat de faptul ca filmul s-ar putea transforma in spectacol de teatru, as tinde sa zic da, dar cu siguranta Cristi Puiu m-ar contrazice instant. La teatru ar trebui taiate cateva scene, in frunte cu cea din parcare ori cu inceputul, si nu ai putea arata ce se intampla cu exactitate in fiecare camera. Desi, cumva, ar putea fi o provocare, sa o pui in scena.

Sieranevada a fost aplaudat indelung, lumea a ras, s-a simtit bine. Totusi, as intreba pe oricine din sala ceva: de ce are titlul Sieranevada? Pe Puiu nu l-as intreba, ca stiu ca nu mi-ar raspunde 🙂

Eu am vazut Sieranevada la TIFF 2016, dar inca nu se stie cand va fi adus in cinematografe. Eu recomand vizionarea lui, desi-s convins ca multi vor refuza sa mearga sa vada un parastas pe marele ecran, fie pentru ca li se pare deprimant, fie pentru ca li se pare plictisitor. Fie amandoua. El a fost proiectat imediat dupa marea proiectie de la Cannes.

Articolul despre Sieranevada a fost scris dintr-o camera a Pensiunii La Villa Cluj. Despre pensiune, pe larg, am scris AICI! Salutari CINEMILE tuturor!