Scurtmetraje de debut Zilele Filmului Istoric in Bucovina 2016

Preferatele mele, la orice festival, sunt scurtmetrajele. Daca-s romanesti, cu atat mai bine. Ultima oara am vazut selectia de la TIFF si mi-a placut mult.

Acum sunt la Zilele Filmului Istoric in Bucovina 2016 si va voi vorbi despre cateva scurtmetraje de debut (in numar de sase). Am fost placut surprins sa aflu ca exista si scurtmetraje la acest festival. S-a lasat si cu premii, cu atat mai bine pentru festival (desi, pe mine, nu prea ma intereseaza premiile, judec filmele prin prisma propriului filtru).

Inainte sa va vorbesc despre fiecare film in parte, trebuie sa va zic 3 caracteristici generale:

Filme necomerciale (unele imi par anticomerciale). La festivalurile consacrate ar putea avea succes la critici, dar publicul n-ar fi atras de aceasta selectie (un singur film e exceptie aici, vedeti voi care).
Toate sunt scurtmetraje de debut, sunt filme de licenta de la UNATC. Iertam, deci, micile stangacii, bugetul fiind aproape zero in toate cazurile (ori cu bani adusi de acasa, ceea ce e cam tot aia).
Un singur e film istoric. Ma rog, nu m-a deranjat prezenta celorlalte filme, insa pe viitor, pentru imaginea festivalului, ar trebui cumva sa se selecteze cu precadere filme istorice. Din pacate, insa, scurtmetrajele nu prea sunt istorice, un lucru adevarat.

Acum va voi vorbi, pe scurt, despre fiecare dintre filme, ordinea fiind cea in care au fost difuzate (nu este o ordine a preferintelor mele). Asadar:

Epava

Nu vreau sa spun foarte multe despre acest film, zic doar ca a fost prea scurt pentru a-i pricepe sensurile. Un film alb-negru in care se pune intrebarea Ce culoare are marea? este mult prea abstract pentru mine. Nu are dialoguri, asa ca nivelul de concentrare trebuie sa fie setat la maxim. El este bine realizat, cinematografic este corect, habar n-am cum se dau notele la UNATC, dar probabil a luat nota mare. Totusi, nu e tipul de film pe care sa-l aleg vreodata sa-l recomand cuiva.

Ah, si inca ceva, ca fapt divers: este SINGURUL film romanesc in care am vazut un laptop Apple. Bine, dupa gusturile mele, nu as duce un astfel de laptop pe plaja, sa intre nisip in el, dar cine sunt eu sa decid asta?

Cat’s pub

Fusesem avertizat un pic in privinta acestui film, lucru care nu m-a afectat in vreun fel. Eu pot caracteriza acest film drept bolnav, acum ramane ca fiecare sa decida daca bolnav in sensul bun sau in sensul rau. Eu pot spune ca mi-a placut, asta pentru ca-s satul de pozele cu pisici si de cei care pun pisicile exclusiv in ipostaze pozitive. Hai si cu ceva negativ fata de pisica. Serios, nu aduce ghinion, puteti incerca si voi acasa (vorba vine, ideea ar fi sa incerce mai multi chestia asta).

Cinematografic i se pot reprosa destule, insa mi-a placut ideea de baza. Daca e sa ma intrebati pe mine, filmul asta ar putea avea ceva potential comercial (e altul cu potential enorm, asta e mai soft din acest punct de vedere).

Priveste cerul

Filmul asta se potrivea mai mult prin 2012, in timpul protestelor ecologiste impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Tematica este poluarea urbana. Filmul mi-a adus aminte de celebrul Amintiri din Epoca de Aur, filmuletul cu cei care luau in borcane mostre de aer. Ma rog, vizual mi-a amintit de chestia asta, mesajul e cu totul diferit.

Ideea e buna, cinematografic e pusa ok in aplicare, nimic de criticat. Nu e ceva genial, dar cati dintre noi, la orice facultate am fi fost, am avut lucrari de licenta geniale? Ideea e mai mult utila decat geniala, trage un semnal de alarma, deci e de laudat. L-as proiecta in festivaluri cu tematica eco, s-ar potrivi in peisaj (la propriu).

Reflexii asupra reflexiilor

Nu sunt singurul care e de parere ca acest film a avut cea mai buna imagine. Si la sunet exceleaza, deci merita vazut. E drept, nici el nu e comercial, cu greu poti atrage publicul la el, dar modul in care e pus pe ecran este foarte-foarte bun. Nu stiu ce buget a avut, dar sincere felicitari (in special celor care au lucrat pe imagine si pe sunet). Un singur amendament am de facut: mi s-a parut usor prea lung pentru un scurtmetraj. Ideea putea fi comprimata si iesea mai de efect. Parerea mea.

Matei

Despre acest film pot afirma ca ar avea succes comercial si ar putea fi pus intr-o selectie a unui festival important. Are un actor cunoscut, Costel Cascaval, intr-un rol deja clasic, si pune o problema curenta: o familie in care tatal este prea autoritar atat cu mama, cat si cu copilul. Se mananca mici, se bea bere, chestii romanesti. Nu e ciorba, dar e masa in familie (un gratar, probabil de weekend). Lipsesc manelele de pe fundal, desi se potriveau in peisaj.

Cinematografic are multe defecte, dar are avantajul de a fi facut pentru public. Eu n-as condamna pe cel care se gandeste la public chiar si cand face un scurtmetraj. Dimpotriva, din punctul meu de vedere filmele trebuie sa le faci c-un ochi la critici si cu celalalt la public, deci e ok. E drept, ideea nu e originala, insa tot cred ca ar putea prinde la public (macar intr-un festival mare precum TIFF). Nu stiu cum l-au convins pe Costel Cascaval sa joace in film, dar felicitari pentru asta. Nu e un rol genial, dimpotriva, e unul deja clasic al lui, de roman simplu, insa se vede ca e vorba de un actor consacrat.

Ca sfat, recomand acest film cu un singur amendament: sa fi mancat ceva inainte. Daca nu acei mici vor avea un efect extrem de daunator asupra concentrarii (been there, done that).

Grota cu masti

Eh, despre acest film am de spus mai multe. Aproape toate de bine, nimic de rau. Daca va da eroare, recititi paragraful de la inceput, apoi urmariti cu atentie continuarea.

Intai incep cu ce va avertizam din start: ACESTA este SINGURUL film istoric din selectie. Se fac putine filme istorice, scurtmetraje si mai putine. Ma bucur, totusi, ca macar unul exista.

A doua chestie este ca m-a furat prea mult povestea si n-am putut sa fiu atent la nimic. Vorbesc serios: as vrea sa va zic de regie, de actori, dar m-a furat povestea. Este vorba de cazul real al lui Liviu Corneliu Babes si sinuciderea sa din 1989 (si-a dat foc pe partie, avand mesajul Stop Murder. Brasov=Auschwitz). E adevarat, un astfel de caz ar putea fi facut intr-un lungmetraj, povestea sa trebuind amintita generatiilor tinere.

Legat de acest caz, semnalez faptul ca exista un site special dedicat memoriei acestuia.

Un ultim aspect legat de acest film este ca-i regizat de Ana Dascalu, cea cu care am facut workshopul de regie de care v-am zis in articolul precedent. Probabil astepta cu nerabdare, s-o critic sau s-o laud. O dezamagesc in ambele sensuri: furat fiind de poveste, chiar nu va pot spune nimic despre regie. Scenariul nu stiu cine l-a scris, dar merita felicitari. La a doua vizionare, daca voi avea aceasta ocazie, voi putea fi atent la aceste detalii. Sper, totusi, sa mai am aceasta ocazie.