The other side of the Door – De cealalta parte … a unui film bun

Introducere The other side of the Door – De cealalta parte

Nu sunt fan infocat al filmelor de groaza, din acest motiv pe multe le tratez ca pe comedii. Cu toate astea, in ultima vreme, de ceva ani, nu am mai vazut un film cu adevarat de groaza, unul care sa ma bage-n scaun de frica. Si, cumva, aveam sperante mari de la tehnologia asta 3D, care se pare ca este evitata constant de filmele horror. Habar n-am de ce.

Rezumat The other side of the Door – De cealalta parte

Pe scurt de tot, oarecum vulgarizat: o familie fericita, el, ea si 2 copii, o fetita si un baiat. Ea face accident de masina, reuseste sa-si salveze fiica cea mica, dar fiul moare inecat in masina. Are mustrari si de atunci nu mai poate dormi linistita noaptea.

Dupa ceva ani, batrana menajera indianca ii spune ca exista un templu unde daca mergi cu cenusa celui decedat poti vorbi cu el sa-ti iei ramas bun. Singura conditie este sa nu deschizi usa orice ar fi.

Urmarea o intuiti si voi, chiar daca eu nu o voi zice. Direct.

Problema mea cu acest film este ca nu i-am gasit calitati. Serios: niciuna. Si pentru ca hotarat sa scot si punctele de interes, voi trece in revista in continuare principalele 5 defecte ale The other side of the Door – De cealalta parte.

The other side of the Door – De cealalta parte este total lipsit de originalitate

Te duci la un templu, chemi spiritele, faci ceva gresit, ele vin sa te bantuie si cauta sa-si gaseasca alta gazda. Va suna cunoscut? Pana si mie, care n-am foarte multe horror-uri la activ, imi suna cunoscut.

Nici povestea, dar nimic din desfasurarea actiunii ori din deznodamant nu este original. Nimic, dar absolut nimic.

The other side of the Door – De cealalta parte este un nou film pseudo-indian

Unele persoane refuza sa vizioneze filme indiene. Tara e interesanta, are o cultura misto, dar nu ma uit, vere, la filme indiene. Mentalitatea nu e specifica spatiului romanesc, se intalneste des si-n America, acolo din alt motiv: pur si simplu multi americani refuza sa vada alte filme in afara de cele produse de Hollywood.

Singura sansa a acestor persoane sunt ceea ce numesc eu filme pseudo-indiene: niste filme americane (nu e musai, dar in general americane) filmate in India. Actorii pot fi sau nu indieni, nu e musai, dar ideal este ca India sa-ti fie prezentata de americani.

In acest caz era vorba de o Indie caricaturizata, mie-mi pare ca de fapt americanii rad de credintele indienilor.

Pe cat de mult imi plac filmele indiene, pe atat de mult le detest pe cele pseudo-indiene. Si iar imi vine sa spun Life of Pi, desi acela, fata de altele, chiar este un film realmente decent (judecand obiectiv, a reusit incasari foarte bune si a primit si ceva premii, asa ca oricat de mult mi-ar si ne-ar displacea el poate fi numit un succes).

Logica este undeva prin India

Actiunile personajelor sunt cele mai ilogice posibil. Si aceste actiuni ilogice sunt facute relativ repede, personajele grabindu-se sa greseasca. Nu sta nimeni sa se gandeasca asupra unui lucru, toata lumea pare a se ghida dupa principiul Noi muncim/actionam nu gandim!

Si inca ceva, tot la capitolul logica, de data asta logica religioasa: a murit un copil, nu era vina lui, el nu facuse nimic rau. Locul acelui copil este, ati ghicit, in iad. Cum stiu asta? Pai dupa el vine paznica Iadului (Iadul se pare ca-i politically correct si a angajat drept paznic principal o femeie). De ce nu in rai? S-or fi dat locurile din RAI la negru? #IntrebPentruUnPrieten, nu d-alta.

Exceptia care confirma regula :) — Exceptia care confirma regula 🙂

The other side of the Door – De cealalta parte Este jucat prost

Cu o singura exceptie, pustoaica Lucy (fiica cea mica), toate celelalte personaje sunt extrem de slab interpretate. Probabil au fost bantuite in timpul filmarilor si nu s-au putut concentra. Marea mea dezamagire de aici este Sarah Wayne Callies, Sara Tancredi din Prison Break, personaj interpretat EXTREM de bine in acel serial. Ceva s-o fi intamplat, poate inca-l mai plange pe Michael.

Mi-am dat seama de ce a deschis usa: a crezut ca trebuie sa evadeze. A fost din alt film #cumarveni :) — Mi-am dat seama de ce a deschis usa: a crezut ca trebuie sa evadeze. A fost din alt film #cumarveni 🙂

The other side of the Door – De cealalta parte nu te sperie

Legat de sperieturi, pot spune ca acest film este construit ciudat: fiecare scena care te-ar putea speria este construita in asa fel incat sa te avertizeze cu cel putin 30 de secunde inainte. Ca si cum daca as vrea sa sperii pe cineva nu m-as duce tiptil in spatele lui si i-as zice BAU, ci as alerga pana la el, as porni muzica cu 1 minut inainte sa ajung la el, as mai sta 30 de secunde pe ganduri si abia apoi as urla fericit BAU. Efectul ar fi, bineinteles, zero.

Fix asa e si acest film. Horror e doar pe hartie si ca tematica, altfel el nu te sperie deloc. Nu prea are cum.

Opinie The other side of the Door – De cealalta parte

Cu greu poti gasi calitati filmului The other side of the Door – De cealalta parte. L-as recomanda celor care vor sa se initieze in genul horror, daca vor sa-si inceapa vizionarile cu ceva, s-ar putea dovedi o idee buna: nici nu vor fi deranjati de lipsa de originalitate, vor fi pregatiti in ceea ce priveste scenele de groaza si, in plus, daca nu-s fani ai filmelor indiene, s-ar putea sa nu-i afecteze faptul ca-i pseudo-indian.

Altfel, un film slab, cu un singur actor care joaca decent si cu o singura calitate de baza: este scurt (93 de minute, adica un meci de fotbal cu 3 minute de prelungiri, fara pauza dupa 45 de minute).

As putea sa fac o gluma legata de data aparitiei sale in cinematografe, 1 aprilie, dar mai bine nu. Mi-e teama sa nu ma urmareasca spiritele si sa doreasca sa ma ia in iad. Sau, mai rau, sa ma retrimita pe Pamant cu indicatia precisa de a face filme de genul.