Afara (Fuori) – Visuali Italiane 2026

Acum 4 ani, la editia din 2022 a Les Films de Cannes a Bucarest, am vazut superbul Nostalgia in regia lui Mario Martone. Acum, la editia de anul acesta a festivalului Visuali Italiane 2026, am avut placerea sa vad cea mai noua pelicula a aceluiasi regizor italian, intitulata Afara (Fuori).

Personajul principal este Goliarda Sapienza, considerata a fi una dintre cele mai bune scriitoare ale secolului XX. Din pacate pentru ea, recunoasterea a primit-o post-mortem, caci Arta bucuriei, opera sa de arta (repetitie intentionata), piesa ei de rezistenta, a fost refuzata de multe edituri italiene cat a fost ea in viata, fiind acceptata abia dupa ce fusese publicata in Germania si Franta, unde cunoscuse un succes rasunator.

Povestea ei este in sine un subiect de roman ori de film. Afara (Fuori) incepe in inchisoare, acolo unde Goliarda Sapienza descopera … libertatea. Desi a stat foarte putin in inchisoare (in realitate a stat doar 5 zile), experienta ei de acolo i-a schimbat complet viata. Acolo s-a simtit acceptata, acolo s-a simtit LIBERA.

In libertate, ea a continuat sa se vada cu cateva dintre colegele ei, in special cu Roberta, o tanara rebela dependenta de heroina. Relatia dintre cele 2 este una complet de neinteles pentru oricine din exterior.

Robert o trata ca pe o prietena, dar si ca pe mama pe care n-a avut-o (caci ea nu era deloc in relatii bune cu propria mama). Si-ar fi dorit sa aiba bani multi pentru a o intretine pe Goliarda, pentru ca aceasta din urma sa poata scrie in liniste.

Nu vreau sa intru in detalii cinematografice, pe acelea va las pe voi sa le descoperiti (si chiar veti avea ocazia, nu stiu exact de cand, dar la inceputul proiectiei era afisat numele distribuitorului de filme europene Independenta Film, deci aceasta pelicula va rula si in circuitul normal al cinematografelor), asa ca ma voi referi strict la libertate.

Scrisesem acum nu mult timp ca apreciezi un lucru (fizic ori conceptual) atunci cand nu-l mai ai. Plecand de la aceasta premisa, ea ar fi trebuit sa-si valorizeze mai mult libertatea atunci cand a iesit din inchisoare, sa se bucure de faptul ca nu mai este inchisa. Lucru care se intampla doar pe jumatate, pentru ca, de fapt, ea isi reconsidera complet intreaga viziune despre viata (la modul general) si despre libertate (in mod particular).

Vorbim despre „libertatea interioara”, cat de libera te simti si ce anume te impiedica sa te simti liber. Pentru unii, inclusiv pentru ea, munca pentru bani este o incalcare a libertatii. Nu poti fi liber daca esti OBLIGAT sa muncesti. Inchisoarea fix problema asta i-o rezolvase, ea acolo nu trebuie sa se gandeasca la facturi, la mancare, la cum se intretine.

Evident, era vorba si despre modul in care era inteleasa si acceptata. Aici intra conceptul „secundar”, subsidiar, de singuratate.

Nu vreau sa intru mai mult in detalii, oricum sunt lucruri pe care fiecare le va intelege in cu totul alt fel. Evident ca femeile vor empatiza altfel cu personajele, la fel cum cei care au cunoscut persoane drogate nu vor putea nicicum empatiza cu o drogata, fie ea si rebela. Unii ar putea considera ca filmul are o morala nociva atat timp cat o „drogata” este data ca exemplu pozitiv.

Aceasta poveste mi-a readus in minte o vorba: un scriitor genial trebuie sa aiba ori sa fi avut o viata extrem de interesanta si, mai ales, sa fi intalnit oameni interesanti. Nu poti scrie genial doar stand in biblioteca si citind. Trebuie sa TRAIESTI, trebuie sa EXPERIMENTEZI, trebuie sa CUNOSTI OAMENI.

Fix din acest motiv eu cred ca trebuie sa fim mai atenti cu cei din jurul nostru, cu prietenii nostri mai dubiosi, cu oamenii mai ciudati pe care poate ii intalnim absolut intamplator. In loc sa-i evitam, sa-i ocolim, ar trebui sa-i cunoastem. Cu cat sunt mai diferiti de noi, cu atat mai bine.

Apropo, scriitorul este deseori un hot de povesti: fura povestile celor din jurul lui. Insa un furt care, daca este bine facut, nu poate fi sanctionat legal.

Nu va mai zic nimic, sper ca v-am starnit indeajuns de mult curiozitatea, asa ca mergeti la cinema sa vedeti Afara (Fuori) atunci cand aveti ocazia. Eu l-am vazut intr-a V-a zi de Visuali Italiane 2026, la Cinema Muzeul Taranului Roman, intr-o atmosfera demna de un film de arta. Desi la inceput cei din spatele meu pareau vorbareti, iar prin minutul 10 al filmului un telefon buclucas a sunat indelung, dupa vreo 30 de minute intreaga sala amutise. Intr-o astfel de atmosfera chiar poti sa te cufunzi in povestea filmului, chiar poti sa-l digeri, sa te bucuri de el.

ps: Nu aflam din filmul Afara (Fuori), insa va sfatuiesc sa cautati si sa descoperiti si cu ce se ocupau parintii scriitoarei. Deci nu doar prietenii erau „interesanti”, ci si parintii.