Ajutor! – Send Help

Ajutor! – Send Help este un horror atipic. Mai multi angajati ai unei firme, avandu-l pe noul director in frunte, trebuie sa zboare pana la Bangkok. Insa avionul are probleme si se prabuseste undeva in ocean. Doi dintre pasageri, directorul si una dintre contabile, ma rog, vedeti voi cine este exact, sunt singurii supravietuitori. Asa ca cei 2 trebuie sa lucreze impreuna pentru a supravietui.

NU ar trebui sa va asteptati la faptul ca insula aceea e bantuita, ca e plina de animale fioroase, ca este atacata de pirati si alte asemenea. Adica unii la asta se asteapta cand vad horror, insa nu e nici pe departe vorba despre asa ceva. De fapt, eu nici nu l-as numi horror. E un fel de thriller, dar ma rog, nu eu decid genul unui film.

Acum ar trebui sa vorbesc un pic despre Linda, contabila care ajunge pe acea insula alaturi de sef. Ea are o poveste interesanta, pe care chiar v-o invit s-o urmariti cu atentie. Fara sa fac spoiler, trebuie sa va spun partea importanta.

Ea este workoholica, fiind cel mai bun si mai eficient angajat al firmei. Fara ea, firma s-ar duce in cap. Ar da faliment. Fostul sef, director-patron, tatal actualului, ii promisese functia de director adjunct (vicepresedinte), dupa ce el se va retrage. Insa acest nou patron-presedinte-director hotaraste altceva: in loc sa o puna pe ea vice, il instaleaza in aceasta functie pe unul care era in firma de 6 luni. Insa acest nou vice avea o calitate: ii fusese coleg si, bonus, era si partener de golf.

Multi vor spune ca Linda a fost nedreptatita si vor empatiza cu ea. Asta isi doresc si producatorii filmului. Nu a fost si cazul meu, caci eu am dispretuit-o din prima clipa. Nu am lucrat intr-o corporatie, insa incerc sa fac o comparatie cu sistemul educational.

Ea este exact tipul de tocilara care invata non-stop, care n-are niciun prieten, care nu socializeaza cu nimeni, dar care in mod logic este cea mai buna din clasa.

Daca la scoala acest lucru poate functiona, poti termina scoala generala, liceul si chiar facultatea fara sa-ti faci vreun prieten, in cazul firmelor, indiferent cat de mici sau de mari ar fi ele, acest lucru este imposibil. Skillurile de socializare (ca sa ma exprim precum un corporatist) sunt si ele importante. Relevante.

Din start eu am spus 2 lucruri:

Nici eu n-as pune-o vice.
Seful cel mare are dreptul sa-si aleaga ce vice doreste. Este o firma PRIVATA, este dreptul lui sa-si puna acolo un prieten. Unul in care are incredere, unul cu care poate lucra.

Cu ea, la modul cel mai propriu, nu se putea lucra. Pe ea efectiv as fi dat-o afara. Eu chiar consider ca astfel de angajati n-au ce cauta intr-o firma. La modul serios.

Nu vreau sa va zic mai multe, nu va mai dezvalui nimic. Va spun doar ca filmul a avut cateva scene (nu multe, din pacate) care m-au facut sa tresar, insa per total nu a fost nicidecum o atmosfera scary. Nu este un horror asa cum a fost, de pilda, Primate (Instinct primar).

Acum ar trebui sa va spun cateva cuvinte si despre regizor. Sam Raimi este un cineast multilateral dezvoltat: este si actor, si regizor, si scenarist, si producator, si scriitor, a facut si imaginea pentru un film. Aici este regizor si (co)producator.

Acum vine partea interesanta, relevanta: un regizor bun poate transforma un scenariu sec intr-un film bun ori chiar foarte bun. Fix asta se intampla aici. Scenariul are multe hibe, multe fracturi logice, multe dintre ele nu pot fi explicate nici prin ideea de „logica interna a filmului”. Insa regizorul a scos maximum si chiar mai mult din asta. Merita pentru acest lucru sincere felicitari.

Ajutor! – Send Help este per total un film bun, care va fi apreciat chiar si de catre cei mai pretentiosi dintre cinefili. Nu este un horror clasic, dar pe mine a reusit sa ma sperie in cateva randuri.