Alita: Ingerul Razboinic – un Sin City japonez young-adult
Scena emblematica a filmului Alita: Ingerul Razboinic este cea in care personajul principal taie in 2 o lacrima cu sabia. Scena ne este prezentata atat de frumos vizual incat (aproape) te da pe spate. Dupa ce treci de acel moment, pe care TREBUIE sa-l aplauzi pentru realizarea artistica, incepi sa te intrebi DE CE? Este exact ca-n zicala: daca ai vointa poti muta muntii din loc; daca ai creier, ii lasi acolo, ca stau bine unde stau.
Scoasa din context, scena asta poate parea o metafora interesanta, bine realizata. Poate parea, pana la un punct, chiar inteligenta. Problema e astfel de scene, nu e singura, convietuiesc cu metafore mult prea evidente. De exemplu, in distopia gandita de cei patru scenaristi (cel mai celebru dintre ei fiind James Cameron), exista un oras de jos, orasul fierului, un oras al clasei muncitoare, al clasei de jos, si un oras de sus, aflat efectiv sus, deasupra, un oras al paturii inalte a societatii. O metafora deloc subtila. Una cu tuse groase, evidente chiar si pentru publicul mai putin avizat si mai tanar.
Acum, nu stiu cate pretentii ar trebui sa avem de la poveste. Porneste de la o manga japoneza de succes. O poveste japoneza pentru adolescenti, americanizata pana la limita (si chiar peste), transformata (prea) radical pentru a avea sens si in cultura americana (dar care pare, cumva, lipsita de sens pentru europeni), iese in evidenta prin efectele speciale si prin coloana sonora. Un personaj principal extrem de bine conturat (desi avand INCA multe lipsuri in poveste), extrem de bine interpretat, cu care majoritatea cinefililor vor empatiza (din pacate, nu ma aflu printre ei), nu este de ajuns. Dupa mine, nu este deloc completata de un alt personaj la fel de puternic si de relevant. Cu o floare nu se face primavara si nici n-are cum sa se faca de la jumatatea lunii februarie.
O distopie, insa, cu dialoguri mult prea seci si insipide, cu gauri mult prea mari in poveste (nu stim, inca, mai nimic despre Ultimul Razboi, nu stim mare lucru despre Orasul de Sus), dar una cu niste scene de lupta care te fac sa te simti intr-un joc electronic japonez de ultima generatie. Jocuri cu Alita au fost facute, atat pentru consolele vechi, cat si mai nou pentru mobile. Astept unul cu grafic de 2019, pentru consolele Next Gen. Eventual si cu ceva elemente de VR.
Doar ca un joc Alita exceptional nu face filmul Alita: Ingerul Razboinic mai bun decat este. Poate genera o baza mai mare de fani, poate face brandul mai popular, poate avea efect pozitiv in vanzarile de bilete, dar filmul ca atare nu va deveni brusc mai bun.
Sunt convins ca pelicula Alita: Ingerul Razboinic a incantat multi cinefili. Sunt convins ca foarte multi vor vrea sa il vada de mai multe ori. Sunt convins ca printre multele lucruri evidente, spuse cu tuse groase, se ascund si cateva inside jokes, easter eggs, lucruri inaccesibile publicului larg. Stiu ca-s printre putinii care n-am fost incantat de film, care am avut prea multe pretentii de la el si care am interpretat gresit, fie in sens peiorativ (de exemplu, cand Alita a fost alintata ALI gandul meu a zburat direct la … Aliexpress), fie in mod mult prea direct, multe scene. In frunte cu cea descrisa in primul paragraf.
Nu mi-a placut Avatarul, precedentul HIT al lui Cameron, pe care l-am considerat dintotdeauna ilogic, fortat si exagerat, dar am apreciat la el revolutia tehnologica adusa. Acum James Cameron nu este regizor, ci doar co-scenarist si producator. Cu toate astea, asteptarile, pe care chiar el si le-a setat, erau foarte mari. Totusi, asemanari mai multe gasim cu seria Sin City si cu seria Macete (ambele regizate de acelasi Robert Rodriguez). O scena din Alita: Ingerul Razboinic mi-a adus aminte de Sin City si pana sa ies de la film nu facusem legatura. Dar chiar eram FERM convins ca vad un fel de Sin City japonez mai pueril. Mai adolescentin.
Alita: Ingerul Razboinic este, oricum l-am privi, un film decent, bun, dar care nu revolutioneaza in niciun fel. Nu stiu ce incasari va avea, nu stiu daca va depasi miliardul, aici nu ma pot pronunta. Cert este, insa, un lucru: nu pare a fi PERFECT din niciun punct de vedere. Poate din acest motiv James Cameron nu il regizeaza, ci doar il produce si poate din acest motiv lansarea lui s-a amanat succesiv.
Alita: Ingerul Razboinic intra in cinematografe de azi, 15 februarie, fiind distribuit in Romania de Odeon Film.
ps: Desi nu are after-credits, Alita: Ingerul Razboinic pare a fi gandita ca o trilogie. Sa vedem exact in ce fel va continua ea si de catre cine (caci nu e intotdeauna musai ca acelasi regizor sa fie la carma sequel-ului).
ps2: Am gasit Alita: Ingerul Razboinic manga din 93 (Gunnm : Battle Angel Alita fiind titlul original). O presimtire de-a mea, pe care n-am vrut s-o spun efectiv in articol, s-a adeverit: acolo ACEEASI poveste este spusa intr-o ora. Da, nu ar fi fost ok din punct de vedere cinematografic, dar sa stiti ca in multe momente SE SIMTE. Se simte ca regizorul a tras de timp, a lungit nejustitifcat anumite faze. Cum s-ar zice la bautura: a indoit vinul ca sa-l inmulteasca. L-a botezat 🙂
ps3: Interesanta decizia de a lansa filmul Alita: Ingerul Razboinic in toata lumea (cu exceptia UK) pe data de 14 februarie (ori in jurul acestei date). Nu o condamn, nu o aprob, doar o semnalez. La fel cum semnalez precedentul meu articol despre ideea de a merge la cinema de 14 februarie, la fel cum semnalez un articol scris pe aceeasi tema, dintr-o cu totul alta perspectiva. Semnalez si va las pe voi sa comentati 🙂
2 thoughts on “Alita: Ingerul Razboinic – un Sin City japonez young-adult”