Animale de prada (Dangerous Animals)

Animale de prada (Dangerous Animals) nu este, desi unii asa vor sa creada, vreun sequel al celebrii serii Falci (pornita la mijlocul anilor 70 de Steven Spielberg). In acea serie, „criminalul” era un rechin, in timp ce aici vina ii apartine unui om.

Tucker este criminalul, cel care rapea oameni, de preferat femei, pe care le dadea de mancare rechinilor. Era fascinat de modul in care acestia isi sfasie prada, asa ca filma totul pe casete video VHS. Oamenii singuri erau tintele lui, desi nu refuza cuplurile. Ideea era sa fie oameni pe care sa nu-i caute nimeni.

La un moment o rapeste pe Zephyr, o surferita singuratica. Insa fix inainte sa fie rapita ea isi petrece noaptea in compania unui barbat. Acest barbat este cheia intregii povesti, pentru ca el o tot cauta pe Zephyr, nereusind sa se impace cu ideea disparitiei ei. Nu va spun cum se termina totul, insa cateva detalii despre protagonisti tot trebuie sa va dau. Mi se par relevante.

Intai, vreau sa trec la concluzie: Animale de prada (Dangerous Animals) este un film cuminte. Este ceea ce isi propune sa fie, in cam atat. Prea cuminte. La un thriller – horror acest lucru este un defect. Daca ar fi fost o comedie sau un SF ar fi putut fi o calitate. Desi personal sunt satul de filme cuminti.

Acum ar trebui sa insirui lucrurile care ar putea fi in acest film, pe care altii le-ar fi dorit. Unii cu siguranta si-ar fi dorit mai mult sange. Altii si-ar fi dorit mai mult suspans, sa stea cu sufletul la gura, sa se teama. Din pacate sau din fericire, nu este horror din ala. Scenele horror sunt anuntate dinainte, nu apare ceva brusc care sa te faca sa tresari, nu stai tot filmul cu sufletul la gura.

Unii si-ar fi dorit mai multa infruntare. Altii si-ar fi dorit … mai multi rechini. Ori rechini mai fiorosi.

Fara sa contest aceste „dorinte”, eu pot intelege de ce a fost un film atat de cuminte. Pot intelege ratiunile comerciale (sa nu aiba interdictie gen +18, care ar goni anumiti spectatori din sala de cinema), pot intelege frica regizorului.

Insa daca tot vrei sa faci un thriller-horror cuminte, de ce nu insisti pe partea psihologica, pe portretul personajului principal? Sa intelegem mai bine de ce era el psihopat, cum a ajuns asa, sa aflam mai multe despre trecutul lui, despre copilaria lui poate (taica Freud, acolo unde este, rade in hohote!), sa-l cunoastem mai bine.

Cu toate astea, filmul Animale de prada (Dangerous Animals) este exact cum ma asteptam. Nu m-a dezamagit nicicum. Nu aveam asteptari prea mari, nu ma gandeam ca voi sari din scaun (o SINGURA data am tresarit, am fost surprins, era sa zic placut, de o aparitie brusca).

Insa, desi inteleg logica, nu pot fi de acord cu ideea ca Animale de prada (Dangerous Animals) este atat de siropos. Inteleg: trebuia pusa acolo o idila pentru ca cineva sa o caute pe Zephyr. Insa este mult prea mult sirop. Senzatia finala (cum ar zice specialistii culinari: after-taste-ul) nu ar trebui sa fie una dulceaga, ci dimpotriva. Este ca si cum ai manca ceva foarte condimentat, dupa care ai baga un desert atat de dulce incat ai uita complet mancarea principala.

Animale de prada (Dangerous Animals) este un film decent, foarte cuminte (a se citi fricos), care nu dezamageste, dar nici nu incanta. Eu as fi vrut mai multe, poti gasi diverse lucruri care puteau fi facute mai bine, dar cel mai bine e sa-l iei asa cum este. Macar n-a dezamagit.

Animale de prada (Dangerous Animals) intra in cinematografe din 25 iulie 2025, fiind distribuit in Romania de Transilvania Film!

ps: In liceu am avut la geografie un profesor poreclit Rechinu’. Nu noi il poreclisem asa, ci predecesorii. Noi doar preluasem porecla si o dadusem mai departe. Ni se paruse potrivita. Se spune despre elevi si studenti ca sunt cei mai inspirati la porecle. Ideea e ca de fiecare data cand aud ori vad un rechin, la televizor ori la cinema, imi amintesc de acest profesor. Animale de prada (Dangerous Animals) nu a facut exceptie. Pe parcursul filmului ni s-a facut o mica lectie de biologie, caci ne-au fost prezentate mai multe specii de rechin. Evident ca intrebarea din mintea mea era Din ce specie facea parte fostul meu profesor … Inca n-am gasit raspunsul.