Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020

Calatoria fantastica a Maronei este cel mai recent film al regizoarei Anca Damian. A deschis Animest-ul de anul trecut, a si rulat prin cinematografe (intrat in 4 octombrie 2019), adunand incasari totale de 22.505 lei de la 2667 de spectatori. Dupa ce am vazut filmul (in cadrul BIFF 2020), pot afirma cu certitudine ca aceste cifre sunt nemeritate, filmul fiind mult subevaluat. Ori poate n-a avut prea multi bani de promovare.

Calatoria fantastica a Maronei ne spune povestea simpaticei cateluse Marona, care in decursul vietii schimba 3 proprietari, 3 oameni pe care-i slujeste cu devotament. Totul este povestit din gura Maronei, modalitate datorita careia aflam gandurile ascunse ale acesteia. Aflam cum s-a nascut, aflam cum a ajuns la primul stapan, aflam cum ajunge la urmatorii stapani si, mai ales, aflam cum se termina totul. Din pacate, in privinta ultimelor 2 lucruri am ceva rezerve, caci nu mi-a placut nici ciclicitatea (aflam din start ca Marona va muri, o vedem moarta, din acest motiv suspansul in ceea ce ar fi trebuit sa fie momentul cheie este zero), nici trecerea de la un moment la altul (de la un stapan la altul). Mi s-au parut 3 povesti distincte foarte bune, legate intre ele destul de stangaci.

Calatoria fantastica a Maronei este, insa, o animatie care arata extrem de bine. Nu ma pricep foarte bine la animatii, la stilurile acestui gen de filme, drept urmare va pot spune doar cum urmaream eu fascinat ce se intampla pe marele ecran. Ma rog, nu tocmai mare, caci nu am avut placerea sa vad filmul intr-un ecran autentic de cinema, ci intr-o locatie cumva improvizata. Calatoria fantastica a Maronei se sfarseste undeva in aer liber, pe o strada, iar eu am vazut-o, de la un capat la celalalt (vorba vine, de fapt in cerc) tot in aer liber.

Calatoria Fantastica a Maronei

Nu stiu in ce masura Calatoria fantastica a Maronei este sau nu reala. Pronosticul meu este ca fiecare poveste in parte este reala, ele fiind, din motive cinematografice, unite si puse in carca aceluiasi personaj. Din pacate, pe partea de realism finalul trage in jos povestea, nu pot intra in detalii sa va detaliez care sunt problemele de natura logica. Una este legata de timp, chiar daca, stim cu totii, timpul curge altfel in filme. Curge altfel, nu-i vorba, dar in filmele realiste ar trebui sa curga cat de cat normal. Drept urmare, o intrebare fara raspuns este cat de reala este Calatoria fantastica a Maronei. Desi el este marketat ca basm, desi are clar in titlu cuvantul FANTASTICA, eu l-am tratat ca o poveste REALISTA, plauzibila, singurul element fantastic, de basm, fiind faptul ca acea catelusa vorbeste. Cumva, celelalte elemente nerealiste strica un pic povestea, cel putin in cazul meu. Eu sunt cel care nu poate plange nicicum un personaj fantastic, oricat de bine ar fi el construit.

Iar strict legat de ultima poveste, avem o familie disfunctionala formata dintr-o tanara adolescenta rebela care creste alaturi de mama si de tatal mamei (batranul bunic, in casa caruia se petrec toate). Catelusa Marona (abia aici, in a treia familie, primeste acest nume) trebuie sa asiste la certurile de familie, trebuie sa indure toate problemele din acea casa si, totodata, trebuie sa convietuiasca inclusiv cu o pisica (m-as fi bucurat sa fie aprofundata aceasta relatie ciudata dintre caini si pisici, desi paralela cu pisici vs soareci, unde problema o reprezinta STOMACUL, mi-a placut la nebunie; eventual o detaliere a diferentelor dintre „dog person” si „cat person”). Daca celelalte familii, ceilalti stapani, erau in aparenta normali, avand actiuni logice pentru ceea ce reprezentau, aceasta familie, FINALA, punctul terminus pentru Marona, este pe de-a-ntregul fantastica. Nu stiu daca intentionat, ostentativ, ori pur si simplu, din dorinta de a ingrosa anumite trasaturi, pur si simplu rezultatul a fost din greseala exagerat.

Un ultim amendament: in multe locatii, inclusiv la Animest, filmul a rulat in limba franceza (cu subtitrare). Eu, in cadrul BIFF 2020, la Gradina cu Filme, l-am vazut in limba romana. Filmul ar fi fost conceput atat in romana, cat si in franceza, cu distributii diferite, bineinteles. In limba romana, vocea catelusei Marona este a Olimpiei Melinte. Nu stiu franceza, deci pe mine nu m-ar fi ajutat sa-l aud in aceasta limba. Cativa prieteni care l-au vazut in franceza mi-au zis ca acea limba aduce un plus de muzicalitate. Ceea ce nu neg, insa muzicalitatea aia o pricepi doar daca stii limba in cauza.

Pe final, trebuie sa va marturisesc relatia mea cu cainii. Ar fi trebuit si am fost tentat sa v-o spun in mai multe randuri: cand am scris despre Povestea incredibila a lui Enzo am zis ca nu e chiar ok, acolo cainele fiind doar un pretext; cand am scris despre Cainele adevaratul meu prieten mi s-a parut ca as strica o intamplare reala pe un film altfel mediocru; iar Chemarea strabunilor mi s-a parut un film istoric, un film unde relatia mea cu cainii este irelevanta.

Asadar, eu sunt parca setat sa ma tem de caini. Pot admite ca-s la fel de draguti si de simpatici precum pisicile, care-mi plac, nu doar datorita Salsei, dar imi este teama de ei. Cumva teama asta mi-a fost educata, recunosc asta, insa nu am tragere de inima sa-mi schimb prea repede aceasta tendinta. Pentru mine, cainele este prietenul destept dar fioros al omului. Mult mai sincer si mai fidel decat pisica, dar mult mai periculos. Pisica este un vesnic copil, pare a nu se maturiza niciodata, pare a avea vesnic activitatile unui copil (somn si joaca), pare la fel de periculoasa precum un copil de 3 ani. Nu pot sa fac rau unui caine, sufar cand vad ca un caine se chinuie, dar nu mi-as lua niciodata un caine. Nu m-as simti in siguranta sa convietuiesc cu un caine. Drept urmare, voi privi de la distanta orice poveste cu si despre caini. Voi empatiza cu personajul, oricare ar fi el, insa pana la un punct. Totul va fi pe baza de „asa am auzit ca face”, „am prieteni care au suferit”, fara sa fi avut o experienta directa cu un caine. Cu asta trebuia probabil sa incep.

Calatoria fantastica a Maronei este un basm animat excelent daca este luat ca atare. Daca il tratezi ca pe un film realist, daca ii cauti fracturi logice, filmul devine doar bun. In mod evident, posesorii de caini il vor privi cu alti ochi. Si in mod la fel de evident regizoarea este „dog person” (la fel si scenaristul), povestea fiind inspirata de propriul caine. Asta as zis dinainte sa fac research-ul, informatiile doar confirmandu-mi impresiile initiale. Pe parcursul articolului am inserat, insa, clipuri cu regizoarea, cu scenaristul si cu vocea Maronei. Din ele aflati mai multe despre povestea din spatele Maronei.

Calatoria Fantastica a Maronei a fost vazut in cadrul BIFF 2020, nu stiu unde si cand ar mai putea fi vazut pe marile ecrane, improvizate sau clasice. Probabil va aparea cat de curand si pe una dintre platformele de streaming. Daca-l vedeti ruland in orasul vostru, eu zic sa mergeti cu toata familia sa-l vedeti. La final va las si trailerul dublat in franceza. Comparati singuri diferentele de muzicalitate.

One thought on “Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020”

  1. Eu insami sunt „dog person”. 🙂 Cred ca o sa-mi placa filmul. Multumesc pentru recomandare.

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.