Cat poti supravietui daca Sfarsitul vine noaptea?

Fiind in desfasurare frumosul Fest(in) pe Bulevard, am zis pas la toate vizionarile de saptamana asta. La vizionarea filmului cu Zombie(s) Sfarsitul vine noaptea a mers in locul meu Stefan Trepadus, un poet pierdut printre zombie(s). Mai jos sunt insemnarile lui (surprinzator, se pare ca a supravietuit):

 

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi ca, pe parcursul unei singure nopti, tot ceea ce stiai sa se schimbe radical si toti cei pe care ii cunosteai sa nu mai fie? Ai ceea ce iti trebuie pentru a iti continua viata sau vei renunta dupa primele ore?

Pune-te in pielea lui Sam si afla ce inseamna sa supravietuiesti inconjurat de zeci, sute sau poate chiar mii de zombies nerealisti (pentru ca de ar exista pe bune zombie, sigur nu ar arata ca cei prezenti in acest film)! Vei invata instantaneu cum sa manuiesti o arma si vei afla ca mancarea stransa de prin apartamentele vecinilor, uneori chiar cu pretul pulverizarii unei familii zombificate cu tot cu copil, poate fi pastrata timp de mai multe luni fara sa se altereze.

Poti avea propriul tau zombie de companie, pe care sa-l tii in lift si caruia sa i te confesezi atunci cand ajungi in impas, sau iti poti aprofunda pasiunea pentru muzica, creandu-ti propriile instrumente acolo unde este nevoie. Oricat de penibile ar parea aceste imagini (si chiar asa au fost prezentate pe alocuri in Sfarsitul vine noaptea) ele arata o incercare disperata de a pastra anumite norme dincolo de modificarea lor subita. Esti sigur ca nu ai face si tu la fel?

Cati dintre voi ar rezista sa vada cum au impuscat unul dintre ceilalti, probabil foarte putini, supravietuitori. Dar daca l-ati salva pentru o vreme, insa nu definitiv? Si, mai ales, ajuns intr-un anume punct, care poate insemna atat moarte, cat si salvare, ai avea puterea sa faci urmatorul pas?

Punerea in scena am putea s-o trecem la „se putea si mai bine” si acelasi lucru l-am putea aplica si actorilor din figuratie. Interpretarea personajelor principale mi s-a parut, totusi, cruciala, aceste caractere completandu-se cumva: pe de o parte avem omul devenit peste noapte 3 sferturi mercenar si un sfert filozof (ca muzician era deja dinainte), iar de cealalta, omul dezumanizat, care se mai poate exprima doar prin anumite gesturi si grimase. In care dintre ei ai avea mai multa incredere?

Daca ar fi sa ii dau o nota filmului Sfarsitul vine noaptea, i-as da un 8. Au fost cateva lucruri care nu pareau la locul lor, iar ca imagine mi se pare ca s-a exagerat cu bokeh-ul. Pe de alta parte, mi-au placut cadrele ample, care ar fi trebuit, de fapt, sa redea amploarea tragediei; insa cel mai mult am apreciat ideea. Unii ar spune ca a mai fost folosita in I am legend si n-ar gresi prea mult, insa acel scenariu este unul mai degraba  fantastic. Modul in care o posibila apocalipsa cu zombi este redata in Sfarsitul vine noaptea mi se pare, per total, mult mai veridic, mult mai „asta mi s-ar putea intampla si mie”, chiar daca eu resping din start o astfel de posibilitate din motive stiintifice.

E miezul noptii si, desi obosit si cu ideile imprastiate (dupa cum se poate vedea mai sus), nu pot sa inchei fara sa pun 2 intrebari cu care am ramas: unde este „de ce-ul?” filmului – de ce au devenit oamenii zombies (e o mica fractura logica acolo) si, pana la urma, este real tot ceea ce se intampla sau actiunea se petrece doar in mintea lui Sam? Cine va merge sa vada filmul, sa-mi spuna si mie!

Filmul Sfarsitul vine noaptea (titlul sau original fiind The Night Eats the World) intra in cinematografe de vineri, 19 octombrie, fiind distribuit in Romania de Odeon Film.

RaspundE-MI-L