Fac o precizare importanta inca din start: filmul Bugonia a rulat la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest 2025, insa eu l-am vazut la Cinema City Mega Mall. Motivele au fost 2: pe de-o parte, am preferat sa vad alte filme in festival, filme pe care n-aveam unde altundeva sa le vad (ori nu aveam ocazia sa le vad la cinema), iar pe de alta parte prefer sa vad un film in mall datorita calitatii superioare a imaginii si a sunetului.
Filmul Bugonia este despre conspirationism si conspirationisti. Ii avem pe Teddy si pe Don, doi verisori (sper ca am retinut bine) conspirationisti care locuiesc impreuna si care, la un moment dat, reusesc sa rapeasca patroana celei mai mari corporatii din industria Pharma. Ei o acuzau pe ea ca ar fi extraterestra si ca rasa ei intentioneaza sa distruga specia umana. Peste 3 zile urma sa fie o eclipsa de luna, fix atunci, credeau ei, ea putea sa se teleporteze pe nava-mama si sa dea indicatii „Imparatului”. Cum decurg cele 3 zile si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Pe mine ma cam mananca tastele sa scriu ceva despre final, caci el poate fi comentat in fel si chip, insa prefer sa va las voua placerea sa va bucurati la maxim de el.
Eu vreau sa vorbesc despre altceva: despre conspirationism si conspirationisti. Subiectul este amplu si este de interes nu doar in SUA, ci si la noi.
Filmul Viata privata o are in prim-plan pe Lilian Steiner, o psihiatra extrem de apreciata in breasla, a carei viata este data peste cap de moartea uneia dintre paciente. Desi voia sa ascunda acest lucru, moartea pacientei o destabilizeaza, o afecteaza mult mai mult decat si-ar fi dorit.
Incepe sa ancheteze, fiind convinsa ca pacienta a fost omorata, nicidecum ca s-ar fi sinucis. Vrea sa creada ca nu s-a sinucis pentru ca sinuciderea ar fi pentru ea un esec profesional. Nu o sinucidere in sine, ci sinuciderea acestei paciente, care pana atunci nu avusese niciun fel de ganduri suicidale.
Sorella di Clausura este un film romanesc, desi titlul ne-ar sugera cu totul altceva. Conform unuia dintre personaje, Sorella di Clausura este un cor de maicute care canta dumnezeieste (la propriu si la figurat) o data pe an, in rest ele fiind complet mute, nu scot niciun cuvant. Informatia nu este verificata de sursele online, nu am gasit nicaieri nimic despre acest cor, asa ca o voi lua, in spiritul filmului, drept parte din folclorul balcanic.
Sorella di Clausura se desfasoara candva prin 2008, chiar daca atmosfera este tipica de anii 90. Personajul principal este Stela, o tipa obsedata de Boban, un cantaret ex-yougoslav de mare succes in anii 80. Ea face absolut tot ce-i sta in putinta pentru a lua legatura cu el. Pe principiul „pana ajungi la Dumnezeu ai de-a face cu ingerii”, ea trece intai pe la o dubioasa cantareata – samana, care la un moment dat cantase in deschiderea concertului lui Boban, dar si pe la un la fel de dubios patron de editura politica. Ajunge in capitala, dar ajunge si in Moldova Noua.
Va trebui sa descoperiti singuri intregul traseu al Stelei si daca va reusi intr-un final sa-si vada idolul. Totul intr-un film plin de umor romanesc de anii 90 amestecat cu umor sarbesc desprins parca din filmele lui Kusturica.Continue reading Sorella di Clausura – Les Films de Cannes a Bucarest 2025
Printre zecile de filme aparute despre acest personaj, unele asumate ca fiind ecranizari ale celebrului roman, altele mult deviate de la buchia cartii, Dracula al lui Radu Jude iese in evidenta prin inconsistenta sa (asumata de catre regizor). Spun inca de la inceput: din motive de SEO, dar si cinematografice, voi folosi pe tot parcursul acestui articol aceasta sintagma. Imi cer scuze anticipat celor ce se vor simti deranjati de aceasta repetitie.
Dracula al lui Radu Jude incepe cu mai multe incercari de a-l portretiza pe Dracula: celebrul personaj, in diverse ipostaze, repeta obsedant fraza „Sunt Vlad Tepes si va dau muie la toti”. Dupa ce introducerea este gata, vedem structura de baza a filmului: un regizor, alter-ego-ul lui Radu Jude, isi stoarce creierii sa faca ceva despre Dracula. Daca pe vremuri storsul creierilor se facea vazand alte filme ori citind, acum storsul creierilor inseamna sa dai indicatii cat mai multe si mai dubioase unui AI. Aici sunt 2 AI-uri, ambele tot alter-egouri ale regizorul. Mda, un ego cam mare are Radu Jude.
Din aceasta rama principala, avem mai multe povestioare mai lungi sau mai scurte. Povestea principala, cea scrisa de om, nu de AI, este una ce se petrece in Sighisoara: un grup mai mare de turisti plateste pentru a vizita Casa Dracula (chiar exista: este Casa Vlad Dracul, un restaurant – casa memoriala situat/a chiar in cetate). Pentru un pret piperat, oaspetii pot avea parte de experiente speciale: fie intimitate cu Dracula ori cu „gagica” lui (vedeti voi cine este ea; are legatura cu celebrul „Portret cu turban”), fie au parte de o urmarire „ca-n filme”, ei jucand un „De-a v-ati ascunselea” cu cei 2. Continue reading Dracula al lui Radu Jude – Les Films de Cannes a Bucarest 2025
