Disco boy este o poveste despre Aleksei, un luptator in Legiunea Straina, care dupa ce a fugit din Belarusul natal ajunge sa lupte in Delta Nigerului impotriva unor insurgenti ce puneau in pericol exploatarile de petrol din zona. El ajunge sa-l infrunte pe Jomo, liderul acelor insurgenti. Cum se infrunta cei 2 si ce au ei, de fapt, in comun, ramane sa descoperiti singuri.
Despre Disco Boy, un film conceput in aproape 10 ani (dupa spusele regizorului), coproductie Franta, Italia, Belgia si Polonia, nu o sa va vorbesc foarte mult. Ca de obicei, detaliile tehnice, strict cinematografice, le voi lasa in seama altora, in seama celor care se pricep. Aici ma voi referi strict la cele 2 probleme sociale si politice pe care filmul le pune: Legiunea Straina si modul in care companiile straine, franceze si nu numai, exploateaza resursele din tarile africane.
In primul rand, sunt curios daca voi stiti ceva despre Legiunea Straina. Eu nu stiam aproape nimic. Stiam vag, insa recunosc ca nu avusesem curiozitatea sa caut mai multe. Nu se ivise ocazia, ca sa zic asa.Continue reading Disco boy – BIFF 2023
Umbra lui Caravaggio a deschis Bucharest International Film Festival 2023. Filmul este un biopic despre controversatul pictor italian Michelangelo Merisi, cunoscut sub pseudonimul de Caravaggio.
Umbra lui Caravaggio poate fi analizat si din perspectiva gradului de adevar vs gradului de fictiune din film. Avand in vedere faptul ca unul dintre motto-urile sale este „I look for the truth”, asteptarile sunt destul de mari. Nu voi analiza filmul din aceasta perspectiva, ii las pe cei care cunosc mai bine pictura si istoria sa il analizeze din aceasta perspectiva.Continue reading Umbra lui Caravaggio – BIFF2023
Arsenie. Viata de apoi. este unul dintre filmele pe care am regretat ca l-am ratat la TIFF 2023. Au fost multe, insa acesta a fost undeva in capul listei. Am pus TIFF 2023 in titlu pentru ca pe viitor, in anii urmatori, sa tin minte ca a rulat si acolo, chiar daca eu l-am vazut dupa vreo 2 luni si ceva.
Arsenie. Viata de apoi. este un film care deopotriva atrage si goneste fanaticii religiosi din salile de cinema. Pe de-o parte, sunt oameni care citesc descrierea filmului si considera ca abordarea este „comerciala si superficiala”, insa exista oameni care se uita la titlu si decreteaza: TREBUIE sa vad asa ceva. Am intalnit ambele categorii de oameni.
Arsenie. Viata de apoi. este tipul de documentar obiectiv, documentar in urma caruia nu afli opinia personala a autorului. Pe scurt de tot, regizorul Alexandru Solomon, ateu, a vrut sa exploreze fenomenul Arsenie Boca alaturi de cativa cunoscatori. Asa ca impreuna cu o agentie de casting a selectat un grup de oameni alaturi de care a mers intr-o excursie de cateva zile (4 zile parca), excursie care urma sa parcurga drumul parintelui Arsenie Boca. Continue reading Arsenie. Viata de apoi. – TIFF 2023
Tar este un film plin de nominalizari (din pacate, mult prea sarac in premii efective), care la noi a rulat doar prin festivaluri. Eu stiu de 2 festivaluri: TIFF 2023 (unde a avut 2 proiectii) si American Independent Film Festival 2023, unde am reusit sa-l prind (ieri seara, la Cinema Elvira Popescu). Nu este un film comercial, insa este excelent atat cinematografic, ca executie, cat si filosofic. Mi-a placut atat pentru ceea ce mi-a transmis, cat si pentru cum mi-a fost transmis acel mesaj. Acele mesaje, mai precis.
Tar ne spune povestea unei dirijoare celebre, Lydia Tar. In varful carierei sale profesionale, ea era dirijoarea orchestrei din Berlin. Pentru a ajunge acolo, refuzase mai multe oferte, inclusiv de la New York. Considera ca din punct de vedere profesional, Berlinul este Everestul. Nimic nu se compara cu Berlinul.Continue reading Tar – American Independent Film Festival 2023 & TIFF 2023
Actorul este, din multe puncte de vedere, o exceptie. Este un serial din care eu am putut vedea doar 2 episoade. Din pacate, nu stiu unde voi putea vedea restul episoadelor, dar chiar ma voi interesa.
Spun exceptie din urmatoarele 3 motive:
Eu la TIFF evit de obicei serialele. Motivul este fix acesta: nu-mi place sa vad 1-2-3 episoade si apoi sa fiu lasat cu ochii in soare. Ori in luna, daca episoadele au fost vazute seara, noaptea. Cum a fost cazul si aici.
Am fost pentru prima data in locatia numita „UBB Open Air”. Situata undeva pe strada I.C. Bratianu din Cluj, locatia in sine este de-a dreptul fascinanta: pe de-o parte, esti in aer liber, te simti liber, dar pe de alta parte este usor dosnica, esti inconjurat de ziduri, inconjurat parca de intuneric. Deci esti in acelasi timp liber si claustrofob.
Totodata, recunosc ca-i primul serial iranian pe care-l vad. Nu as putea sa va zic nimic despre serialele iraniene fix din acest motiv.
In programul meu personal, Intre revolutii a venit fix dupa Filmul Libertate. Ma rog, nu imediat, dupa jumatate de ora, ci dupa cateva ore bune, caci mi-am incheiat ziua de vineri cu filmul lui Giurgiu si mi-am inceput ziua de sambata (17 iunie 2023) cu acest film. Excelent film, excelenta abordare, excelenta punerea in aplicare.
Intre doua revolutii vorbeste despre Revolutia Islamica din 1979, respectiv Revolutia Romana din 1989. Persoanele aflate Intre doua revolutii sunt 2 foste colege de facultate de la medicina, o romanca si o iranianca. Iranianca hotaraste sa plece inaintea anului 3 in tara sa natala, pentru ca simtea ca se pregateste ceva. Simtea ca urmeaza ceva important si voia sa ia parte la acel ceva. Din pacate, revolutia nu a fost ceea ce isi doreau unii cetateni, caci a fost inlocuita o dictatura occidentala, de dreapta, americana, cu o dictatura religioasa locala. Cele mai afectate au fost femeile, care treptat si-au pierdut foarte multe drepturi si libertati.
Cele 2 foste colege comunica prin scrisori. Fix asa se desfasoara filmul: scrisorile celor doua, citite de niste voci extrem de puternice, de sugestive (Ilinca Harnut si Victoria Stoiciu), sunt completate de imagini reale din cele 2 tari. Caci la 10 ani dupa Revolutia Islamica vine si Revolutia Romana, si ea confiscata in interes propriu de anumite grupari.Continue reading Intre revolutii – TIFF 2023
Tigru (Day of tiger) este inspirat din fapte reale, in special intamplarea din Sibiu, din 2011, cand un tigru a evadat de la ZOO. Spun in special pentru ca astfel de stiri tot auzim in Romania (acum vreo 3 ani evadase unul in Targoviste).
Personajul principal din Tigru (Day of tiger) este Vera, medicul veterinar care colaboreaza cu gradina zoologica a unui oras micut din Transilvania (nu ni se spune clar c-ar fi vorba de Sibiu; in imagini se vede gradina zoologica din Targu Mures, plus masini cu numar de Mures). Ea este macinata de probleme persoanale, este pe cale sa clacheze, evadarea tigrului fiind fix „ce-i lipsea”. Este trimisa in echipele de cautare, caci acel tigru reprezenta un pericol.
Din pacate sau din fericire, filmul este facut de romani si nu de americani, drept urmare, fara sa fac spoiler, tigrul devine personaj secund, iar lupta este aproape inexistenta. Daca filmul ar fi fost facut de americani, existau lupte, existau victime, vedeam mult sange si multe victime. Americanii l-ar fi scos in prim plan pe tigru, l-ar fi facut realmente personaj principal. Doar ca noi suntem romani, drept urmare tigrul este … un pretext.Continue reading Tigru (Day of tiger) – TIFF 2023
Pentru iubitorii de film romanesc, pentru iubitorii de film istoric si pentru cei interesati de subiectul numit „Revolutia Romana din 1989”, filmul Libertate era cel mai asteptat de la TIFF 2023. Evident, din punct de vedere calitativ sunt multe altele mai bune, in frunte cu cele clasice bineinteles.
Filmul Libertate ne arata povestea revolutiei din perspectiva orasului Sibiu. O unitate militara devine tinta unui asalt violent, asa ca are loc o infruntare intre militari, militieni, securisti si civili. Incercand sa scape de asediu, colonelul Viorel este capturat si acuzat ca este terorist.
Inca doua lozuri este continuarea filmului din 2017, intitulat simplu Doua lozuri. Daca primul mi-a placut mult, l-am recomandat tuturor si am mers sa-l revad cand a aparut in cinematografe, acest al doilea film este mai mult dezamagitor. Se rade la el, sunt unele faze amuzante, insa cam atat. Voi explica in continuare de ce, cu argumentele de rigoare.
Intai si intai, Inca doua lozuri are un titlu gresit avand in vedere ceea ce se intampla in film. Altfel spus, daca-n primul film chiar avem lozuri, castig la loto, in acest al doilea film vorbim despre o combinatie legata de … cryptomonede. Ce legatura au cryptomonedele cu lozurile numai producatorii acestui film stiu.
Da, inteleg, titlul trebuia legat de precedentul, dar tot fortat pare.
Un al doilea defect al filmului este ca totul pare artificial. Trei oameni de scoala veche se ocupa cu cryptomonede, afland de pont de la un prieten care era dator unuia dintre ei. Acel prieten ii pune in legatura cu un altul, un tocilar usor de pacalit, de manipulat. Ei se duc intr-o sala unde erau calculatoare primite ca ajutoare, care calculatoare se dovedesc a fi de ajuns, desi initial fusese vorba de „calculatoare foarte puternice”.Continue reading Inca doua lozuri m-a cam dezamagit – TIFF 2023
Despre Carbon sunt multe de spus. Este mult de contextualizat, sunt multe de spus. Toate de bine, toate motive sa mergeti sa vedeti filmul.
Incep cu un adevar: Carbon a avut incasari record peste Prut. A batut Avatarul cel nou, lucru care nu poate decat sa ma bucure. L-a carbonizat de-a dreptul.
Continui cu o intrebare: este Carbon un film ROMANESC? Se vorbeste in romaneste, dar oare este de ajuns? Evident, intrebarea are un substrat: cat de romani sunt cei de peste Prut? Si cat de multe stim noi despre Razboiul din Transnistria?
Novicii a fost targetat, cel putin la acest TIFF 2023, drept un film educativ. Pardon, EducaTIFF. O sala plina de copii, deopotriva de scoala, de liceu ori chiar studenti, plini de energie, nu era chiar ce-mi doream. Cel putin pe hartie.
Totusi, in ambele privinte m-am inselat. E bine ca mi-am ascultat instinctul si am mers, totusi, la acest film pentru ca, strict cinematografic, este unul dintre filmele bune, solide, vazute la acest festival, iar publicul a fost printre cele mai misto de pana acum. Nu a sunat niciun telefon, s-a ras cu pofta, din suflet, iar pe parcursul filmului nu se auzea nici musca. Tineri si educati, ca sa zic asa.
Povestea filmului este urmatoarea: Jordan si Patrick sunt 2 adolescenti de 14 ani pasionati de jocul Call of Duty. Intr-o zi se petrece o mare nenorocire: consola PS4 pe care se jucau se strica brusc. Au dus-o la reparat, insa nu se mai putea face nimic. Drept urmare, trebuie sa gaseasca o sursa de bani care sa le finanteze achizitia unui PS5. Acea sursa de bani este mimarea unui cancer din partea lui Jordan. Drept urmare, initiaza o campanie de strangere de fonduri, insa lucrurile scapa de sub control. Totul se va intoarce impotriva lor atunci cand se afla ca au mintit.Continue reading Novicii – TIFF 2023
Mi-e sila de mine este un film care realmente m-a speriat. A reusit sa ma socheze mai mult decat a facut-o un film cu magie neagra ori un altul coreean cu un criminal in serie. Pur si simplu realismul acestui film este ceva ce chiar ma sperie.
Mi-e sila de mine ne spune povestea unui cuplu, Signe si Thomas, ambii persoane egocentrice. Nu stiu exact, nefiind psiholog, cat sunt de narcisisti, dar ca un profan ce sunt banuiesc ca exista si o doza insemnata de narcisism. Ideea este ca Thomas e artist, iar Signe e fotomodel. Desi cuplu, cei 2 sunt cumva concurenti, fiecare vrea sa devina mai celebru decat celelalt. Fiecare se gandeste la el si nu se poate nicicum bucura pentru succes celuilalt.
In momentul in care cariera lui ia avant, Signe ia masuri radicale. Stiu ca poate parea spoiler pentru unii, desi am gasit site-uri respectabile unde este pus sinopsisul extins cu chestia asta, insa trebuie sa va spun ce masuri ia Signe: se urateste singura pentru a primi compatimirea celor din jur. Isi declanseaza singura o boala de piele, o eruptie urata, pentru a atrage atentia.
Magie neagra, secolul 19, o insula indepartata din actualul stat Chile (Chiloe), un razboi intre bastinasii indieni (Huilliche) si nou-venitii europeni (aici fiind vorba despre o familie de nemti), totul asezonat cu o crima (tatal Rosei este ucis de catre administratorul fermei la care lucra) – iata cocktailul perfect pentru un film plin de suspans si de mister. In plus, ca bonus, Rosa se duce sa ceara ajutorul din dorinta de a se razbuna. Nu poate ierta moartea tatalui. Nu poate lasa lucrurile asa.
Multi vor stramba din nas, filmele cu indieni nu mai sunt, zica-se, la moda in 2023. Pentru americani poate au sens, au farmec, dar de ce ne-am uita ca europeni la asa ceva?
Am cautat ulterior pe Google despre aceasta insula, Chiloe, din sudul Statului Chile si am descoperit o poveste misto. Ca de obicei, incepeti cu Wikipedia, dar nu va opriti doar la aceasta sursa de informare. Sapati mai adanc, insula in cauza chiar are o poveste fascinanta.
Acum urmeaza sa va spun un amalgam de caracteristici aparent contradictorii ale filmului, care cumva functioneaza: durata scurta (1h40), are un ritm destul de lent, este plin de magie, plin de mister, reuseste sa te introduca in atmosfera acelor timpuri, insa povestea este actuala, problema este actuala. Totul functioneaza impreuna (aparent?) doar datorita magiei.Continue reading Magie neagra – TIFF 2023
Rheingold este cel mai bun film de pana acum de la TIFF 2023. Daca as fi fost Emil Calinescu de acum cativa ani, de acum 6 ani, probabil mi-as fi epuizat toate superlativele lexicale. Este un film care te impresioneaza atat ca poveste, cat si ca realizare cinematografica.
Rheingold este, de fapt, ecranizarea autobiografiei celebrului rapper Xatar (din 2015), intitulata „All or nothing”. Din pacate, cartea nu a fost tradusa si in limba romana (desi potential comercial are din belsug).
Xatar, pe numele sau real Giwar Ajabi, este un copil kurd care ajunge impreuna cu familia sa in Germania la jumatatea anilor 80. Tatal sau este un cunoscut dirijor si compozitor in Iran, insa in 79, in urma Revolutiei Islamice, este trimis impreuna cu familia sa in inchisoare. Micul Xatar este nevoit in Germania sa o ia de la zero, lucru pe care-l mai face de cateva ori. Intr-un final, muzica il va salva, el scotand primul sau album, primul CD, din inchisoare.
Povestea in sine, fara sa stau sa verific cat la suta a fost modificata, stilizata, ajustata, este absolut fabuloasa. Xatar a trait intr-o viata cat altii in zece vieti. Si, bonus, a reusit sa invete ce era de invatat din toate experientele lui. Xatar este, altfel spus, un PERSONAJ cu majuscule, unul dintre personajele care, totusi, este greu de interpretat. Continue reading Rheingold – TIFF 2023
Incep cu sfarsitul si spun ca filmul Ultima Noapte are 4 proiectii la TIFF 2023. Prima, cea la care am fost prezent, a fost duminica 11 iunie, in Piata Unirii. A mai fost una, in acelasi timp, la aceeasi ora, in Poligonul Floresti. Celelalte 2 vor fi, in ordine cronologica: Sambata 17 iunie ora 19:30 la Cinema Marasti, respectiv Duminica 18 iunie ora 15:30 la Cinema Florin Piersic. Totodata, filmul Ultima noapte va intra si in circuitul normal al cinematografelor din 23 iunie 2023 (adica saptamana de dupa TIFF), fiind distribuit in Romania de Bad Unicorn.
Am inceput cu sfarsitul pentru a va atrage atentia, caci altfel exista riscul ca multi neclujeni sa treaca peste articol. Si ar fi pacat. Mare pacat.
Filmul Ultima noapte este din categoria „Mafia movies”, un film extrem de violent, plin de suspans, tipul de poveste la care nu te uiti deloc, dar deloc la ceas pentru ca te-a tinut in priza de la un capat la altul.
Personajul principal este Franco Amore, un politist care urmeaza sa se pensioneze fara sa fi tras nici macar o data cu pistolul. Teoretic, era de bine, avea constinta curata. Pe de alta parte, multi ar putea vedea asta ca pe o slabiciune. Continue reading Ultima noapte – TIFF 2023
Viza de intrare este o surpriza placuta din toate punctele de vedere. O poveste aparent simpla, ce nu poate fi (prea mult) inflorita, spusa intr-un timp scurt, aproape record (1h17 minute – cred ca a fost cel mai scurt film de lungmetraj vazut de mine vreodata la TIFF!) – iata retea care functioneaza aproape perfect in cazul acestui film.
Viza de intrare ne spune povestea a 2 imigranti hispanici, un venezuelean si o catalana, veniti amandoi in SUA pentru a se stabili acolo. Desi aveau viza si totul era aparent in regula, cei 2 au fost chemati la un nou interviu, un adevarat interogatoriu, pe aeroportul din New York. Nu a contat ca aveau un alt avion de prins, nu a contat nici ca acolo Diego era asteptat de fratele sau vitreg.
Mi-a placut atmosfera filmului Viza de intrare: desi cei 2 nu erau infractori, nu erau arestati, interogatoriul la care au fost supusi era asemanator torturii. O tortura psihica, nu fizica, pe care ei au acceptat-o, au tolerat-o. Nu vreau sa va fac spoilere, insa vreau sa observati tehnicile de manipulare, de tortura psihica. Vreau sa va ganditi la finalul filmului, sa va intrebati de ce se termina asa si ce rol a avut intreg interogatoriul. Continue reading Viza de intrare – TIFF 2023
In mod oficial, Confort nordic a deschis editia cu numarul 22 a Transilvania International Film Festival. Neoficial, insa, au rulat filme pe tot parcursul zilei. Pentru mine nu a fost primul film vazut, dar am vrut sa fie primul articol de la acest TIFF 2023.
Pe scurt, ideea de baza a filmului Confort nordic este frica de zborul cu avionul. In film, mai multi astfel de oameni se inscriu la un curs exclusivist, curs care urmeaza sa ii lecuiasca de aceasta fobie. Testul final urma sa fie un zbor Londra – Reykjavik. Ce se intampla pe acest drum, de ce raman cursantii blocati in capitala Islandei si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Nu va voi vorbi despre regie ori interpretari, nici macar despre Timothy Spall, ci va voi vorbi despre aceasta fobie, una pe care recunosc ca o inteleg intr-o mai mare masura decat multe altele.
In principiu, fobiile sunt frici irationale. Nu poti explica de ce unui om ii e teama de paianjeni, dar aceasta fobie este foarte prezenta. Cunosc pe cineva care din cauza acestei fobii nu se poate uita nici macar la filmele cu Spiderman. Cunosc multi oameni cu alte fobii. Din pacate, insa, niciunul dintre cunoscutii mei nu vrea sa-si trateze fobia. O considera inofensiva. Cumva farmecul propriu.Continue reading Confort nordic – TIFF 2023
The Pod Generation este filmul care a deschis Festivalul Filmului European 2023 de la Bucuresti. Subiectul filmului este unul la moda: inteligenta artificial (AI in engleza) si modul in care ea ne-ar putea conduce pe viitor viata.
The Pod Generation se petrece undeva in viitor, foarte aproape de intrarea in secolul 22 (se spune la un moment dat ca „ne pregatim de secolul 22”). Nu ni se spune in mod precis anul, dar este candva in viitor. Inteligenta artificiala este parte integranta a vietii, chiar daca asta inseamna ca multe lucruri sunt … artificiale.
Nu va spun chiar tot ce este artificial in acest viitor, imi vine sa spun apocaliptic, dar de fapt nu este chiar asa, desi cumva nu as gresi complet daca as spune asta, insa va dau 3 exemple de lucruri artificiale, exemple relevante pentru povestea acestui film.Continue reading The Pod Generation – Festivalul Filmului European 2023
Funny pages ar fi trebuit sa fie, dupa nume, o comedie autentica. Ceea ce este doar in mod oficial, doar pentru ca cineastii asta inteleg prin comedie. Trebuie sa aiba un final fericit si, daca ai noroc, ar trebui sa razi un pic pe parcurs.
Nu ma intelegeti gresit: Funny pages este un film bun, am vazut multe in el si am si ras de cateva ori. De mai multe ori decat m-as fi asteptat, dar de mult mai putine ori decat am pretentia de la o comedie. Poate-s eu prea pretentios cu comediile, cu notiunea in sine: aceste filme ar trebui sa ma faca sa rad. Daca reusesc sa faca si altceva, foarte bine, dar nu tin neaparat. Important este sa rad zgomotos la ele.
Funny pages este despre benzi desenate si despre pasionatii acestora. Fanaticii acestora. Pasionati nu inseamna doar cei care colectioneaza asa ceva, ci si cei care au talentul necesar de a crea asa ceva. Evident, nu poti crea ceva ce nu apreciezi, ce nu citesti, asa cum nu poti face filme daca iti place sa te uiti la filme. Intelegeti ideea.Continue reading Funny pages – American Independent Film Festival 2023
A thousand and One a fost, in ordine cronologica personala, PRIMUL film vazut la American Independent Film Festival 2023. Am revenit la Cinemateca Eforie (nu e deloc cinematograful meu preferat, insa are 2 mari calitati: publicul de-o calitate evident superioara si faptul ca nu are semnal, cel putin pe cele 2 retele mari) pentru un film care mie-mi suna a „O mie si una de nopti”. Nu citisem nimic despre film, voiam sa ma surprinda, insa titlul asta imi sugera.
Inez isi rapeste fiul din mainile statului, al sistemului de asistenta sociala, si fuge cu el la New York sa isi inceapa o viata noua. Spera sa nu fie prinsi ori macar sa reziste pana cand Terry implineste 18 ani. Cei 2 se au doar unul pe altul, iar secretul lor trebuie sa-l pastreze cu sfintenie.Continue reading A thousand and One – American Independent Film Festival 2023
