MMXX este cel mai nou film al lui Cristi Puiu, un film mult asteptat datorita controversei pe care acesta o promite (ori p promitea) ca o va suscita. Pentru cine nu s-a prins deja, MMXX este scrierea in cifre romane a anului 2020.
MMXX este ori ar fi trebuit sa fie filmul facut de Cristi Puiu despre pandemie. Eseul sau filosofic despre pandemie. Opinia sa controversata despre pandemie.
De obicei Cristi Puiu impresioneaza prin experimentul pe care-l face. Este, probabil alaturi de Radu Jude, regizorul care experimenteaza cel mai mult (desi, la Q&A-ul de la finalul proiectiei din cadrul Les films de Cannes a Bucarest 2023, un spectator il acuza fix de contrariu). Insa la ultimele 2 filme, Sieranevada si Malmkrog, a impresionat prin atentia la detalii. In cazul ultimului film fiecare gest a fost minutios gandit, nimic nu a fost lasat la voia intamplarii.
MMXX impresioneaza, cu sau fara ghilimele, fix prin contrariu: pare, la prima vedere, cel mai superficial film facut de Cristi Puiu in ultimii ani. Fix pe asta voiam sa-mi bazez articolul, exact asta gandeam la finalul proiectiei.
Discutia de dupa, Q&A-ul deja pomenit mai sus, m-a facut sa-mi schimb oarecum perceptia. Am inteles ca cele 4 scurtmetraje au rezultat in urma unui workshop organizat de ActorieDeFilm, compania detinuta de Bucur, Papadopol si Boguta. Deci, cumva, filmul ar trebui sa fie cumva iertat. In limbaj juridic s-ar chema „circumstante atenuante”.
Iar daca va mirati de ce 4 scurtmetraje sunt prezentate drept lungmetraj, va spun imediat cum sta treaba.
In primul lungmetraj, avem o sedinta de terapie in cabinetul Oanei. La un moment dat, sedinta este intrerupta de venirea intempestiva a fratelui acesteia, Mihai. Discutia este foarte amuzanta, insa in acelasi timp extrem de neserioasa. Superficiala aproape. Exact ce ziceam mai sus despre cum NU erau filmele lui Cristi Puiu.
In a doua poveste, personajul marginal al primei povesti devine aproape principal. In apartamentul Oanei ii vedem alaturi de ea pe sotul ei, Septimiu, si pe Mihai. Aici pandemia este principalul subiect de discutie: Septimiu este speriat de pandemie, Mihai nu crede in ea, iar Oana este cumva intre. Insa un telefon de la un prieten o ingrijoreaza peste masura: sotia acestuia, Sabina, insarcinata in 8 luni si jumatate, a fost dusa de urgenta la spital. Pe langa faptul ca avea o sarcina atat de avansata, ea mai era si pozitiva de COVID, asa ca internarea avea si niscaiva probleme juridice. Va las pe voi sa le descoperiti.
In a treia poveste, il vedem pe Septimiu ascultand o poveste veche si stranie spusa de un coleg de-al sau. Totul pare provizoriu, discutia este buna doar ca sa treaca timpul, caci cei 2 medici sunt de garda, ei fiind acolo, in acea incapere, doar ca sa-si traga sufletul. Nu e clar in care perioada din 2020 ne aflam aici, caci daca este sa ne luam dupa relatarile presei, medicii erau supra-solicitati. Ce vedem in acest micut filmulet este ceva diferit. Sa nu zic altfel.
Povestea numarul 4 este interesanta, insa la prima vedere pare complet scoasa din context. Avem 2 politisti, interpretati de Dragos Bucur si Dorian Boguta, care trebuie sa ancheteze sinuciderea unui coleg de-al lor. Audierea unui martor fix la inmormantare, audiere condusa de Dragos Bucur, este o scena care ar fi putut sa fie memorabila daca ar fi fost luata in serios. Povestea este extrem de interesanta, captivanta, insa senzatia generala pe care o aveam era ca asist la o farsa, nicidecum la ceva pe bune. Partea si mai interesanta este ca ultimul film pare a fi complet scos din context, pare a nu avea absolut nicio legatura cu primele 3. Ori poate legaturile sunt prea subtile, invizibile pentru un spectator obisnuit, chiar daca experimentat, ca mine.
Acum ar trebui sa judec regia acestui film, un film de autor. Ar trebui sa-l critic sau sa-l laud pentru modul in care judeca pandemia. Ar trebui sa enumar referintele, directe ori indirecte, la filmele anterioare ale sale (autocitarea este pentru unii nociva, o dovada de narcisism accentuat; mie mi-au placut referintele, dintre care cele mai importante sunt replica „Aveti un incarcator de Nokia”, replica ce pare a veni dintr-o alta epoca, la propriu, si scena de inceput a filmului 4, cu Dragos Bucur conducand o masina ce merge pe o sosea ce aminteste mult cu filmul de debut al lui Puiu, Marfa si banii.
Eu nu voi face asta, ii las pe altii s-o faca, insa imi permit sa fac o observatie: filmele 1 si 4 ar putea ori chiar ar trebui sa fie dezvoltate, sa devina lungmetraje de sine-statatoare. Acea terapeuta, asa caricaturizata cum este ea, ar trebui dezvoltata, mie mi-a atras atentia. Iar pacienta, de-un narcisism feroce, merita mai mult. Mult mai mult. In cazul filmului 4, cazul relatat de acea martora este atat de complex si de dur incat s-ar putea face chiar si un serial pe seama lui. Lucru care pe mine nu m-ar deranja.
Filmul 2 ar putea fi inclus in primul film, insa luat ca atare consider ca a spus ce avea de spus. Acela este, dupa mine, scurtmetraj prin excelenta: nu ar trebui sa fie nici mai scurt, nici mai lung, a transmis ce avea de transmis, este surprinzator de dinamic pentru un film de interior (ar putea lesne fi transformat intr-un spectacol de teatru) si are atmosfera potrivita pentru perioada pandemiei. Este si perfect echilibrat (2 personaje aflate in extremele atitudinii fata de pandemie si un al treilea personaj, Oana, care oscileaza intre cele 2 extreme, care pare a nu crede in nimic si care pare a-si dori sa dea dreptate tuturor, fara sa supere pe nimeni).
Filmul, aparent cel mai slab, este pentru mine un film suport, unul care creioneaza in felul sau un personaj altfel mult prea tacut: Septimiu. Ca s-o iau altfel, daca excluzi oricare dintre filmele 1 2 sau 4 iti dai seama ca ai rupt lantul, ca ai pierdut multe; daca excluzi filmul 3 ai impresia ca nu ai pierdut mare lucru. Pare a fi un fel de pauza publicitara.
Interesant este ca doar ULTIMUL dintre filme este exclusiv gandit si realizat de Cristi Puiu. Restul sunt construite impreuna cu studentii (cursantii) de la ActorieDeFilm. Ceea ce ar trebui sa scuze aparenta inconsistenta a filmului: este ca si cum o camasa ar fi construita de 4 persoane diferite, unul o maneca, altul alta maneca, altul camasa propriu zisa si un altul gulerul. Faptul ca cele 4 sunt diferite ar trebui sa fie marele atu al peliculei.
Acum, ar trebui sa spun, precum au spus altii, ca filmul este dezamagitor, ca este tezist, ca abunda in autocitari si alte asemenea. Va las la final niste link-uri, desi va avertizez ca limbajul criticilor este unul mult prea elitist pentru un spectator normal. Nu spun nimic din toate astea.
Spun doar ca eu ma asteptam la mai mult in ceea ce priveste opiniile ferme ale regizorului vizavi de pandemie. Altfel spus, MMXX mi se pare un film mult prea cuminte. Mult prea putin transant. Cristi Puiu este mult mai vehement in interviuri decat este pe marele ecran.
Legat de inconsistenta lui, de superficialitatea sa, MMXX este de fapt un film facut mult prea repede. Daca va uitati la distanta temporala dintre filmele lui Puiu, va veti da seama ca am dreptate. Este ca si cum ai grabi un pictor genial. Sau, de fapt, ca si cum un pictor genial si-ar propune sa picteze intr-o luna ceea ce pana atunci pictase intr-un an. Graba strica treaba. Sau, in lumea in care traim, un film aproape brut, neslefuit, pare pentru unii mai interesant si mai atractiv decat unul lucrat minutios.
MMXX intra in circuitul normal al cinematografelor din 10 noiembrie, fiind distribuit in Romania de Iadasarecasa.
The Old Oak este o carciuma, de fapt un pub britanic autentic. Unul in care mi-as dori si eu candva sa merg sa beau o bere. Pur si simplu sa merg si sa savurez o bere in stilul binecunoscut britanic.
The Old Oak este ultimul pub deschis si ultimul loc public unde oamenii pot veni sa discute. Sa vorbeasca liber vrute si nevrute, sa spuna ce au pe suflet.
The Old Oak este detinuta si condusa de TJ Ballantyne, care tine cu dintii de afacerea mostenita din familie. Din pacate, lucrurile merg prost in toata comunitatea: candva prospera datorita mineritului, acum aceasta comunitate se afla intr-un continu declin. Pubul nu o duce nici el foarte bine, insa eforturile uriase ale lui TJ inca il mentin. Continue reading The Old Oak – Les films de Cannes a Bucarest 2023
Captura mi s-a parut prima data documentar. Chiar aveam impresia ca acele imagini sunt reale, needitate, nimic regizat.
Filmul Captura este despre protestele de la inceputul anului 2012, acele proteste indreptate impotriva lui Traian Basescu, proteste de sprijin in favoarea lui Raed Arafat. Pe vremea aceea, Raed Arafat era idolul, era curajosul care a avut tupeul sa-l infrunte pe dictatorul Basescu. Care Raed Arafat, spre deosebire de Basescu, a facut ceva concret, a construit de la 0 serviciul numit SMURD.
Filmul Captura nu este politic, in intelesul comun al cuvantului. Adica nu este in favoarea ori in defavoarea vreunui partid. Este un film despre abuzul de putere, despre modul in care jandarmii s-au comportat la acel protest.
Probabil stiti celebrele vorbe „bagati site-ul de cultura la duba”. Eh, cam de aici a pornit ideea filmului.
Personajul principal este Sami, un francez cu origini romanesti care se nimereste sa fie in Bucuresti in timpul acestor proteste. El avea o camera de filmat pe care o folosea tot timpul, filma aproape totul, inclusiv discutiile conjugale cu prietena lui. O filma pe aceasta chiar si cand ea era dezbracata.
Iese Sami pe strada, sa (se) documenteze, si este luat de jandarmi si bagat la duba. Vedem apoi tot drumul, ce se petrece in duba, dar si cum este tratat francezul la sectia de politie.
Les Meutes este o coproductie Maroc, Franta, Belgia, Arabia Saudita si Qatar care se desfasoara in capitala primei tari, Casablanca.
Hassan si fiul sau, Issam, traiesc de pe o zi pe alta din micile servicii pe care le fac mafiei locale. La un moment dat, Hassan primeste misiunea de a rapi un om. El nu stie cine este acel om, ce a facut el, de ce trebuie rapit. Stie doar ca trebuie s-o faca. Pentru ca nu are pe altcineva, il ia pe fiul sau de ajutor. Din pacate, lucrurile merg prost, persoana rapita murind in portbagajul dubei care nici macar nu era a lor. Drept urmare, cei 2 au acum o mare problema: trebuie sa scape de cadavru. Pentru asta, tot la mafioti ori la oamenii lor trebuie sa apeleze.
Crimele din Osage County: Bani insangerati – Killers of the Flower Moon este cel mai nou film al regizorului Martin Scorsese. Dupa mine, cel mai asteptat film al toamnei, atat datorita numelui regizorului, cat si datorita distributiei, unde Leonardo DiCaprio si Robert de Niro erau „capete de afis”.
Povestea filmului Crimele din Osage County: Bani insangerati – Killers of the Flower Moon este cumva simpla, pare ca ati mai vazut-o de zeci de ori. In Osage County locuitorii au ajuns printre cei mai bogati din lume dupa descoperirea puturilor de petrol. Locuitorii erau amerindieni, nativi americani ca sa ma exprim corect, acestia devenind tinte vii, la propriu si la figurat, pentru albii din toata America. Drept urmare, albii au inceput sa vina acolo si sa ia pamanturile si averile nativilor in mod aproape legal: se casatoreau cu femei de-ale locului, asteptau sa moara si mosteneau tot terenul. Acel „asteptau sa moara” poate fi citit si un pic altfel.Continue reading Crimele din Osage County: Bani insangerati – Killers of the Flower Moon
Despre filmul 21 de rubini as putea vorbi in multe feluri, din multe perspective. El a reusit sa ma surprinda in 3 moduri, a reusit sa ma pacaleasca, in sensul bun. La final mi s-a schimbat complet perspectiva cat ai pocni din degete.
O mentiune importanta: nu citisem nimic despre acest film, nu stiam nimic despre el. Pur si simplu auzisem de ceva controversa, auzisem ca trebuie sa-l vad si auzisem ca se vede la festivalul Les films de Cannes a Bucarest 2023. Era de ajuns pentru mine.
Pana sa va spun modul in care m-a surprins, modurile mai precis, trebuie sa va spun pe scurt despre ce-i vorba. Avem 2 planuri narative, unul se petrece in 1999, anul eclipsei si anul vizitei Papei Ioan Paul al Doilea in Romania, si undeva in prezent, in timpul pandemiei. Nu e clar daca e 2021 sau 2022, se vorbeste ceva despre vaccinare, deci putem exclude 2020. Candva in 2021 sau 2022, cand inca se purtau mastile.
In trecut vedem o familie de oameni simpli dintr-un oras de provincie. Fata lor era deja studenta la drept, in timp ce baiatul cel mic voia neaparat la seminarul teologic. In acel loc se intra greu, cu spaga. Si nici macar spaga nu-ti garanta locul.
In prezent vedem o procuroare, despre care aflam ulterior este ca este fata acelei familii, cea care era deja studenta la drept, procuroare ce momentan lucreaza la DNA, dar se pregateste sa devina Procurorul General al Romaniei. Vedem relatiile ei cu reprezentanti ai guvernului Romaniei, dar si cu trimisi din SUA sau Italia (nu e clar daca doamna din Italia este comisar european sau nu; dar asemanarea la asta ma gandeam).
Eh, si acum urmeaza surprizele:
Filmul 21 de rubini NU este despre Laura Codruta Kovesi!
Tot filmul, retineti, TOT filmul m-am gandit la Kovesi. Povestea personajului din film insa nu se potrivea deloc. Sau, ca sa spun altfel, se potrivea maximum 10%. Insa pentru ca tot filmul m-am gandit la Kovesi, avand capul plin de comparatii cu aceasta, am omis esentialul. Am privit filmul din perspectiva gresita, am omis partea importanta. Care este exact punctul urmator.
Filmul 21 de rubini este regizat de catre UN PREOT!
Da, ati citit bine: Ciprian Mega este preot, acesta fiind al treilea film al sau. Chiar daca unii vorbesc despre trilogie, filmele sunt independente intre ele, nu vorbim despre o continuare. Deci il puteti vedea linistiti.
Ideea este alta: imediat dupa ce am aflat ca omul este PREOT (atentie: nu este FOST preot, ci preot care slujeste si acum; este preot ORTODOX si slujeste in Oradea!), am incercat sa derulez inapoi filmul si sa-l privesc cu o lupa teologica. Privit astfel, TOTUL avea sens.
A compara personajul principal cu Kovesi este o ISPITA. Probabil intentionata, dar este irelevant acest lucru.
Este de fapt o oglinda a societatii actuale, personajele sunt fictive, chiar daca ceea ce ne este aratat e adevarat: coruptia din societate, coruptia din Biserica Ortodoxa Romana, problemele familiale ale procurorilor care le afecteaza munca, interventiile „oaspetilor” straini in viata noastra politica. As putea sa mai enumar si alte lucruri, dar ma opresc aici. Pe restul le descoperiti singuri.
Insa bomba adevarata este punctul urmator.
In filmul 21 de rubini joaca Mickey Rourke si Anthony Delon!
De primul sigur ati auzit, nu mai are nevoie de nicio prezentare, iar al doilea va suna cunoscut. Da, ati ghicit: este FIUL celebrului Alain Delon!
Ca sa intelegeti diferentele dintre ce credeam ca am vazut si ce am realizat ca am vazut, lucrurile pe scurt au fost fix asa: in loc sa vad un film necunoscut, facut cu buget mic, de catre un regizor din Oradea, film in care personajul principal a fost inspirat de Kovesi, am vazut de fapt un film de fictiune regizat de un preot in care joaca Mickey Rourke si baiatul lui Alain Delon! Diferentele sunt colosale, credeti-ma!
As mai adauga, un condiment care schimba doar aspectul, nu si gustul: filmul a fost vazut la Cinemateca Eforie (o sala veche, clasica, antica), intr-o proiectie care a facut parte din festivalul Les films de Cannes a Bucarest 2023. Ultimele detalii fac parte din platingul spectaculos. Nu schimba gustul felului de mancare consumat.
Mergeti deci sa vedeti 21 de rubini. Filmul este cu adevarat surpriza acestei toamne. Sunt multe filme romanesti, multe dintre ele o sa va placa, unele s-ar putea sa va dezamageasca, insa NICI MACAR UNUL dintre ele nu o sa va SURPRINDA precum 21 de rubini. Credeti-ma pe cuvant! Pe cuvant de cinefil. Pardon, de CINEMIL!
21 de rubini este produs si distribuit de Eirina Film, urmand a intra in circuitul normal al cinematografelor din 3 noiembrie 2023. Va avea si cateva proiectii speciale in prezenta echipei, pe care vi le recomand cu caldura!
ps: In 21 de rubini, pe langa cei 2 mari actori straini, mai joaca si foarte multi mari actori romani (in afara Corinei Moise, in rolul principal, al procuroarei): Dorel Visan, Carmen Tanase, Dana Rogoz, Razvan Vasilescu, Manuela Harabor, Magda Catone, Adrian Vancica, Mihai Gruia Sandu, Lucian Ifrim, Nicodim Ungureanu. Si nu i-am enumerat PE TOTI!
Playback este in teorie un film care nu mi se adreseaza in mod direct. Este vorba despre discotecile anilor 80, in special cele de pe litoral. Personajul principal este Sorin Lupascu, unul dintre primii DJ din Romania. El a MIXAT (termenul este actual, pe atunci se spunea ca pune muzica) in celebra discoteca RING din Costinesti.
Parcursul sau este unul interesant, dar nu insist asupra lui, gasiti toate detaliile la el pe site. Acolo gasiti, de fapt, o cronologie muzicala a anilor 80 si 90. Singurul lucru relevant din punctul meu de vedere este interzicerea sa de Nicu Ceausescu din 1986 (detalii mai multe gasiti in VICE). De atunci el a inceput sa mixeze, in perioada verii
Playback nu este doar termenul pe care-l stiti cu totii, imi vine sa spun din melodia Parazitii, ci este si prima publicatie cu tematica muzicala din Romania. Primul numar a aparut in ianuarie 1990.Continue reading Playback
Trollii: Se strange trupa – Trolls Band Together este al treilea film al seriei inceputa in 2016 (acum 7 ani) cu filmul animat Trollii (Trolls). In primul film vedem cu trollii cei vesnic fericiti se lupta cu Bergenii cei vesnic pesimisti, iar in al doilea vedem ca exista 6 tipuri diferite de trolli, fiecare fiind fanul unui gen diferit de muzica.
Acum, in cel de-al treilea film al seriei, Trollii: Se strange trupa – Trolls Band Together, muzica este iarasi personaj principal. Poppy si Ciot, dupa ce au fost prieteni si au tot filtrat, acum sunt in sfarsit impreuna, un cuplu in toata regula. Insa Poppy descopera un secret bine ascuns: in tineret, Ciot fusese membru al unei formati pop de succes, BroZone.Continue reading Trollii: Se strange trupa – Trolls Band Together
Pana sa fiu invitat la o avanpremiera speciala a filmului Warboy, nu citisem absolut nimic despre el. Stiam doar ca este regizat de Marian Crisan si ca este film romanesc. Ma rog, unii dintre voi probabil zambiti, caci doar nu s-o fi apucat Marian Crisan sa regizeze filme americane? Insa, cu toate astea, ce-i cu acest titlu?
Pana sa intru in sala de cinema, n-as fi putut spune, n-as fi putut afla de nicaieri, de ce are acest titlu. Mai ales de ce este in limba engleza. Dupa ce am terminat de vazut Warboy, senzatia mea este ca nu are cum sa aiba alt titlu. Pare un titlu predestinat.
Pe scurt, vedem sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial prin ochii lui Nicu, un adolescent care are o unica avere de care trebuie sa aiba grija: 2 cai. Tatal sau e plecat la razboi, pe front, iar in satul izolat unde se afla, in Muntii Apuseni, stirile ajungeau mai greu. Spre deloc, as zice.Continue reading Warboy
Baieti destepti este un film de actiune-comedie (asa este MARKETAT!) care mi-a starnit interesul din mai multe motive. Voi scrie in continuare 10 lucruri destepte despre acest film, si cu bune, si cu rele, insa pana atunci trebuie sa va spun despre ce este vorba.
Personajul principal negativ este Narcis, interpretat de Cristi Iacob, un traficant de droguri pe care politia nu putea nicicum sa-l prinda. Pentru a o face, Elena (interpretata de Olimpia Melinte) il roaga pe superiorul ei, pe Andronic (interpretat de Vali Vijelie), sa cheme 3 dintre colegii suspendati, colegii problema: Leo (Tiberiu Ioana), Alex (Sergiu Costache) si Costi (Silviu Mircescu). Cei trei magnifici trebuie sa-l prinda pe Narcis asupra faptului si in sfarsit sa-l aresteze.
Nu va dezvalui mai multe, va spun doar 2 detalii tehnice relevante: regia este semnata de basarabeanul Igor Cobileanski, iar scenariul este semnat de regizor, alaturi de actorul Tiberiu Ioana si de Alexandru Bergauer. Al doilea a mai jucat doar in Zapada, ceai si dragoste, unde a fost si producator asociat, la al treilea se afla la debutul sau ca scenarist. Pe regizor il cunoasteti foarte bine: a regizat Umbre si La limita de jos a cerului, Tache si Afacerea Est. La Afacerea Est si La limita de jos a cerului a fost si scenarist.Continue reading 10 lucruri destepte despre Baieti destepti
Spun din start: Nunta pe bani este MAI BUN decat predecesorul sau, Mirciulica. Scenele amuzante sunt mai multe, iar povestea este mai legata. E mai film, ca sa ma exprim astfel. Revin asupra acestei idei in finalul articolului.
Pe scurt, povestea filmului Nunta pe bani este urmatoarea: Mircea Bravo (Mircea Popa) are probleme pe toate planurile. Are un job la o reprezentanta de masini unde nu reuseste sa vanda nimic, asa ca seful il tot bate la cap, amenintandu-l cu destituirea. In viata personala lucrurile nu merg la fel de bine, caci e de cativa ani cu actuala, dar ea si-ar dori nunta. In plus, merg la nunta unui prieten de familie de-al ei unde „Mirciulica” are cateva nemultumiri pentru care scoate cateva bancnote din plic, le scrie pe plic si apoi posteaza totul in social media. Un dusman declarat al nuntilor. Asa ca mine. Picatura care a umplut paharul este insa accidentul pe care Mircea Popa il are cu o masina care nu-i apartine, accident din cauza caruia ajunge sa fie dator unui samsar de masini, „un fel de camatar”. Suma era in jur de 30.000 de euro. O avere pentru cineva care se uita la fiecare consumatie de la restaurant.
Decizia lui Mirciulica este evidenta: o cere pe prietena lui in casatorie, propunandu-si ca nunta sa acopere gaura. Ce se intampla cu exactitate si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Nunta pe bani este MAI BUN decat Mirciulica!
Pui pentru Linda! – Chicken for Linda! a fost filmul care a deschis editia cu numarul 18 a festivalului international de animatie ANIMEST 2023.
Nefiind deloc specialist in animatii, in tipul de animatie, in modul in care este ea desenata, ma voi referi strict la povestea in sine, una extrem de amuzanta, de savuroasa si de … moralizatoare.
Paulette se simte extrem de vinovata ca si-a pedepsit pe degeaba fiica (pe Linda), acuzand-o si de minciuna, asa ca ar face orice sa se revanseze fata de ea. Cand ii spune Lindei acest lucru, ca ar face orice, aceasta spune fara sa clipeasca: vreau sa-mi faci pui cu ardei!
Problema era ca toata tara era paralizata de greva generala, asa ca Paulette nu avea de unde sa faca rost de pui. Iar Linda nu dorea sub nicio forma sa renunte la puiul ei cu ardei. Nu conta ca nu se poate, ea voia pui cu ardei!Continue reading Pui pentru Linda! – Chicken for Linda! – Animest 2023
Exorcistul: Cel care crede se doreste a fi un nou tip de horror. Daca filmele vechi de groaza se bazau pe atmosfera, doreau sa te sperie, sa aiba cat mai multe faze infricosatoare si per total o atmosfera care sa te faca sa nu mai dormi noaptea, acest nou film vine cu o noua abordare. Are, asadar, alte trei obiective principale.
Exorcistul: Cel care crede vine intai si intai cu o morala. Daca tot invoca atat de mult si atat de des religia, aici RELIGIILE, caci nu este vorba doar despre catolicism, apai de ce n-ar spune si ceva moralizator? In afara de rugaciuni si diverse alte practici religioase, filmele de groaza nu veneau cu nimic moralizator. De obicei, copiii posedati au avut ghinion, iar salvarea lor depinde strict de vointa lui Dumnezeu. Aici este ceva mai mult decat atat, este vorba despre o decizie morala, este ceva profund. Ideea este ca ar trebui sa iesi din sala de cinema nu speriat, ci cu multe intrebari in cap.
Exorcistul: Cel care crede vine cu o poveste solida si credibila. Un film moralizator nu poate avea o poveste subtire. Asa ca acest film vine cu personaje bine conturate, ne spune povestile de familie ale celor 2 protagoniste, dar si povestea exorcizatoarei. Vedeti voi cine este aceasta.
Ca o paranteza, la ce va duce cu gandul titlul Exorcistul: Cel care crede? Nu dau raspunsul, vreau doar sa aveti in minte aceasta intrebare cand mergeti la cinema.Continue reading Exorcistul: Cel care crede
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este, intr-un fel, un dublu sequel, fiind probabil singurul film romanesc cu aceasta dubla calitate. Este, pe de-o parte, continuarea unui film romanesc optzecist, Angela merge mai departe, fiind pe de alta parte un sequel, chiar daca nu la propriu de data aceasta, ci la figurat, al filmului de debut al regizorului Radu Jude, Cea mai fericita fata din lume.
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este structurat in 2 parti bine delimitate intre ele. In ambele parti, personajul principal este Angela, interpretata excelent de Ilinca Manolache. In prima parte, pe care o vedem in alb-negru, Angela se plimba prin tot orasul in cautarea protagonistului ideal, perfect, pentru filmarea unui clip despre protectia muncii. Compania pentru care lucra era una mare, straina, una unde avusesera loc mai multe accidente de munca. Viziteaza mai multe persoane afectate, ajungand la un moment dat si la familia unui tanar ce fusese lovit de o bariera. Nu tanarul in sine este important, relevant, ci parintii lui, nimeni altii decat Dorin Lazar si Lazlo Miske, adica protagonistii filmului din 1981. In paralel cu periplul Angelei interpretata de Ilinca Manolache vedem si traseul Angelei din vechiul film. Unele locatii coincid, asa ca putem vedea si o comparatie a Bucurestiului de atunci si de acum. Caci filmul ofera si secvente din filmul vechi, unele dintre ele fiind in slow-motion.Continue reading Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii – BIEFF 2023
Bestia – La bête – The Beast este o ecranizare a unei nuvele, The beast in the jungle, scrisa de Henry James in 1903. Hai sa spunem ca este INSPIRAT de acea nuvela, termenul de ecranizare fiind, in acest caz, mai mult decat exagerat.
Bestia – La bête – The Beast este o poveste SF ce se petrece in anul 2044, perioada de timp in care sentimentele disparusera complet. Nu disparusera de buna-voie, ca sa zic asa, ci cu forta. Practic, oamenii nu-si gaseau joburi foarte bune daca aveau sentimente. Iar pentru a scapa de ele, de sentimente, acestia trebuiau sa treaca prin PURIFICARE, un proces prin care ADN-ul tau era curatat de tot ce putea sa te influenteze din acest punct de vedere.
Din alte vieti – Past Lives incepe cu o scena extrem de interesanta, care te pune pe ganduri. Incep si eu acest articol cu exercitiul de imaginatie de la inceputul filmului: priviti poza de mai jos. Incercati sa va ganditi la cei 3 din imagine. Ce reprezinta ei? Care este relatia dintre ei? Ce i-a adus impreuna?Continue reading Din alte vieti – Past Lives
Expendables 4: Eroi de sacrificiu – Expend4bles este al patrulea film al seriei care s-a dorit a reuni cei mai buni actori americani ai filmelor de actiune. In aceasta a patra parte, actorii pe care-i veti vedea sunt, intr-o ordine aleatoare: Sylvester Stallone (boss-ul acestei francize), Jason Statham, Megan Fox, 50Cent, Dolph Lundgren, Andy Garcia si Randy Coutoure. Sunt indeajuns de multi? Mai trebuie si altii? Ramane sa decideti singuri.
Expendables 4: Eroi de sacrificiu – Expend4bles are o poveste simpla, care in film pare chiar mai simpla decat atunci cand este scrisa: un traficant periculos de arme vrea sa vanda niste focoase nucleare cu care ar putea fi declansat Al Treilea Razboi Mondial. Motivul razboiului: un vas aflat oficial sub pavilion american ar urma sa explodeze in apele teritoriale rusesti. Cine este cel care se afla in spatele intregului complot, cum ajunge acel traficant sa detina acele focoase si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
The breaking ice ne arata povestea un trio extrem de interesant: Haofeng este un tanar urbanist din Shanghai, venit in vizita intr-un orasel din Nordul Chinei, Yanji; Nana este o tanara simpatica ce isi castiga existenta din activitatea de ghid de turism (sper ca stiti diferenta dintre GHID TURISTIC si GHID DE TURISM!), intr-unul dintre aceste tururi cunoscandu-l pe Haofeng; Nana ii face cunostinta lui Haofeng cu Xiao, un simpatic angajat al unui restaurant. Alcoolul ii apropie pe cei 3, asa ca dupa o betie crunta cei 3 devin un trio de nedespartit. Trei oameni singuri, solitari prin excelenta, isi petrec impreuna singuratatea.
The breaking ice spune, cel putin teoretic, o problema des intalnita in Asia: problema tot mai acuta a singuratatii. Regizorul este din Singapore, iar actiunea se petrece in China, aproape de granita cu Coreea de Nord. De fapt, problema este globala, universala, chiar daca este mai accentuata in Asia.
The breaking ice ne arata cum o suma de greseli de accidente pot duce la un rezultat pozitiv. Nana a suferit mai demult o accidentare care a facut-o sa renunte la cariera ei de patinatoare (titlul se refera si la cariera ei, dar si la atmosfera inghetata din acea localitate), iar Haofeng si-a pierdut telefonul, aceasta intamplare facandu-l sa ramana mai mult timp in friguroasa localitate Yanji. Ce fac cei 3, cum se comporta ca trio, dar si separati, luati 2 cate 2, ramane sa descoperiti singuri. Atentie: folosesc termenul TRIO in dauna celui de TRIUNGHI AMOROS. Ramane sa descoperiti singuri de ce.Continue reading The breaking ice – BIFF 2023
Disco boy este o poveste despre Aleksei, un luptator in Legiunea Straina, care dupa ce a fugit din Belarusul natal ajunge sa lupte in Delta Nigerului impotriva unor insurgenti ce puneau in pericol exploatarile de petrol din zona. El ajunge sa-l infrunte pe Jomo, liderul acelor insurgenti. Cum se infrunta cei 2 si ce au ei, de fapt, in comun, ramane sa descoperiti singuri.
Despre Disco Boy, un film conceput in aproape 10 ani (dupa spusele regizorului), coproductie Franta, Italia, Belgia si Polonia, nu o sa va vorbesc foarte mult. Ca de obicei, detaliile tehnice, strict cinematografice, le voi lasa in seama altora, in seama celor care se pricep. Aici ma voi referi strict la cele 2 probleme sociale si politice pe care filmul le pune: Legiunea Straina si modul in care companiile straine, franceze si nu numai, exploateaza resursele din tarile africane.
In primul rand, sunt curios daca voi stiti ceva despre Legiunea Straina. Eu nu stiam aproape nimic. Stiam vag, insa recunosc ca nu avusesem curiozitatea sa caut mai multe. Nu se ivise ocazia, ca sa zic asa.Continue reading Disco boy – BIFF 2023
Vorbeste cu mine – Talk to me este unul dintre cele mai bune horror-uri vazute in ultima vreme, asta si pentru ca filmul este MAI MULT decat un horror. Are acolo o gramada de idei moralizatoare, o gramada de lucruri care pun pe ganduri publicul spectator.
Vorbeste cu mine – Talk to me ne spunea povestea unui grup de tineri care intra in posesia unei maini cu puteri mistice: ea putea fi folosita pentru a invoca spirite. Distractia lor principala consta in invocarea acestor spirite: unul dintre ei lua loc la masa, atingea acea mana mistica si vedea ceva, fiecare altceva, timp de MAXIMUM 90 de secunde. Ei aflasera ca acela ar fi maximum, ca daca stai conectat mai mult de 90 de secunde se intampla lucruri rele.
Pentru ca Vorbeste cu mine – Talk to me este stereotipic, problemele apar atunci cand se suprapun 2 lucruri interzise: intra in contact cu misteriosul spirit un copil, o persoana mult prea tanara, si in plus acea persoana sta o perioada mai lunga, peste cele 90 de secunde admise. Mult peste, as zice. Ce rezulta din aceste 2 incalcari si cum se termina totul, daca se termina, caci finalul pare a fi unul care lasa o poarta larg deschisa catre o continuare (ori mai multe), ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Vorbeste cu mine – Talk to me
