Jurassic World: Renasterea este al saptelea film al seriei incepute acum 32 de ani de Steven Spielberg. La vremea lui, acel prim film a fost unul revolutionar, fiind foarte bine primit atat de public, cat si de critici.
Urmatoarele filme din pacate nu s-au ridicat la nivelul primului, motivul fiind fix acesta: nu au mai adus nimic nou, nimic revolutionar.
Un aspect important, relevant, este legat de cartile ecranizate. Pe scurt de tot, doar primele 2 filme sunt ecranizari. Restul sunt pur si simplu continuari de Hollywood. Atat si nimic mai mult. Restul filmelor, inclusiv cel de fata, Jurassic World: Renasterea, au la final anuntul „filmul foloseste personajele create de Michael Crichton”. Ceea ce e aproape o ecranizare, dar nu e.
Sa revin la acest ultim Jurassic World: Renasterea. Cand zic ultim o fac nu pentru ca as avea informatii ca a fost ultimul, ci pentru ca asa-mi doresc. Asa ar trebui sa fie.Continue reading Jurassic World: Renasterea
M3GAN 2.0 este continuarea, sequelul, filmului M3GAN aparut in anul 2023. Nu stiu cand au fost scrise scenariile, cand si cum au fost ele gandite, insa mi s-a parut ca acest nou film a aparut cumva … prea tarziu.
M3GAN 2.0 ne vorbeste despre roboti cu propria personalitate, despre inteligenta artificiala, despre cum se lupta robotii intre ei, despre cum robotii scapa de sub control, despre cum robotii trebuie sa aleaga intre oameni si … semenii lor. Subiecte ofertante, nu zice nimeni ca nu, doar ca ceea ce acum 10 ani numeam SF DE VIITOR acum numim PREZENT!
Hai sa ne gandim logic: romanul Frankenstein: Un prometeu modern a aparut in anul … 1818! Este firesc ca la acea vreme sa suscite interes, caci a fost ceva revolutionar, ceva ce deja stim ca a rezistat in timp. Si astazi citim cu placere cartea, si astazi este un roman tentant pentru a fi ecranizat (ori pus in scena). Continue reading M3GAN 2.0
F1 filmul este in acelasi timp o poveste atipica si previzibila. Este un paradox care de fapt caracterizeaza intregul film, paradox despre care voi vorbi pe parcursul articolului de fata.
Pe scurt, F1 filmul ne spune povestea lui Sonny Hayes (interpretat excelent de Brad Pitt), pilotul ce fusese supranumit „cel mai tare care n-a fost”. Un fel de Anul nou care n-a fost pe pista, daca-mi este permisa comparatia (facuta evident in gluma).
Omul avusese parte de un accident grav care-i pusese viata in pericol, asa ca fusese nevoit sa renunte la F1. Nu la curse, strict la Formula 1, caci el concurase pe la F3 ori prin alte competitii „secundare”.Continue reading F1 filmul
Inainte sa va vorbesc despre filmul Surzenie, trebuie sa va povestesc cum am ajuns eu sa-l vad. In principiu, dupa cum stiti, la TIFF ruleaza o tona de filme. Nu poti sa le vezi pe toate chiar daca-ti propui asta. E drept, unii se axeaza pe o categorie: vor sa vada toate filmele din competitie, toate filmele romanesti, toate filmele dintr-o anume sectiune. Eu sunt mai pragmatic, ma uit de pe o zi pe alta ce ma atrage.
In ultima zi, duminica, sunt puse in program filmele castigatoare. Efectiv astfel apar in program: filmul castigator al premiului X, filmul castigator al premiului Y si tot asa. Iti poti lua bilet in orb la un film castigator fara sa stii dinainte ce film va fi. Cam cum isi iau unii bilete la finala campionatului mondial, fara sa stie cine o va juca.
Ce am facut eu? Pai am luat bilet la un singur film castigator: premiul PUBLICULUI! Acesta a fost Surzenie! Singurul risc era sa fi vazut deja filmul. In rest, riscul sa NU imi placa filmul era aproape 0.Continue reading Surzenie – TIFF 2025
Kontinental ’25 a fost cel mai asteptat film de la TIFF 2025. Venea dupa un premiu la Berlin (Ursul de Argint pentru scenariu) si in plus avea marele avantaj al faptului ca a fost filmat in Cluj. Urma sa ruleze la el acasa deci. Se preconiza un succes notoriu.
Povestea pe care o vedem este una extrem de interesanta: avem un boschetar, un om al strazii, Ion Glanetasu pe numele sau (care or fi asemanarile intre el si celebrul personaj al lui Rebreanu? eu inca nu le-am gasit!), si o executoare judecatoareasca de origine maghiara, Orsolya. Cea din urma trebuia sa-l evacueze pe Ion dintr-un subsol al unei cladiri ce urma sa fie daramata. Executoarea judecatoreasca reuseste sa obtina o amanare, insa intr-un final nu mai are de ales si merge sa-l evacueze pe Ion. Acesta primește însă un ragaz, de data aceasta de doar 20 de minute, insa cand Orsolya se intoarce cu jandarmii il gaseste mort pe omul strazii.
De atunci incepe practic filmul, caci viata executoarei judecatoresti este data complet peste cap. Ea incepe sa se reevalueze complet, sa se gandeasca serios la ce a facut, ce face si ce are de gand sa faca in continuare.
Pana acum nu v-am zis aproape nimic despre film. Sinopsisul in acest caz este sec, trist si aproape inutil. Caci punctele forte ale filmului sunt altele.Continue reading Kontinental ’25 – TIFF 2025
Sora cea urata este o adaptare horror a celebrului basm Cenusareasa. Ma rog, adaptare horror poate fi pus si cu, si fara ghilimele, caci de fapt basmul in sine e horror. Ideea e aceeasi precum la Capra cu trei iezi: basmul in sine este sangeros, unii aleg sa ignore partea sangeroasa, sa o considere metaforica, altii aleg insa sa citeasca exact ce spune textul. Drept urmare, m-am intrebat iarasi cat de utile sunt pentru cei mici povestile cu care adultii, parintii lor, au crescut. Oare chiar ar trebui sa mai fie citite astfel de povesti?
Povestea este simpla: avem aici doar 2 surori, una frumoasa, Cenusareasa, pe numele ei Agnes, si una grasa si urata, pe nume Elvira. Cum Elvira era preferata mamei, ea sufera cateva modificari, operatii estetice, dureroase si scumpe, pentru a avea sanse sa devina printesa. Cenusareasa nu are de partea ei decat frumusetea naturala si celebra vraja (care aici nu vine de la vreo vrajitoare, ci de la mama ei moarta).
Acum sa va zic despre partea horror a filmului. Nu va asteptati la demoni, la vreun suflet bantuit ori alte asemenea. Veti vedea pur si simplu … mult sange. Elvira este cea care patimeste: intai vedeti cum ii sunt indreptati dintii, apoi cum este reparat nasul (foarte dureros pentru spectatori), iar la final vedeti cum … isi taie degetele sa o incapa pantoful.Continue reading Sora cea urata – TIFF 2025
Zgomote a venit perfect pentru mine, dupa un festival de teatru Babel unde am descoperit teatrul coreean (nu ca brusc am inceput sa ma pricep la el, ci pur si simplu primele contacte cu acest teatru au fost extrem de placute), acum am privit un film coreean cu alti ochi. Dupa excelentul Exceptia si regula si fabulosul Hamlet liber, iata ca acum era timpul sa fiu dat pe spate de un film coreean. Si unde altundeva decat la TIFF as fi putut vedea un astfel de film?
Cu cinematografia coreeana am avut tangente, eu recunosc ca prefer peliculele din gama thriller sau horror. Asiaticii, cu coreeni in frunte, au un stil aparte de a face astfel de filme. Nu m-am uitat la seriale coreene, cu serialele in general sunt cam urma, asa ca pentru mine filmele coreene sunt cu precadere thrillere. In mintea mea, ei sunt buni la asa ceva, asa ca eu caut filme coreene doar in aceste categorii.Continue reading Zgomote – TIFF 2025
Balerina (Ballerina) este cel mai nou film al seriei John Wick. Am scris ambele titluri ale filmului nu de nebun, ci pentru ca unul este titlul romanesc, celalalt titlul original. Caci in engleza cuvantul Balerina are 2 de L.
Balerina din povestea noastra este Eve (Eva pe romaneste, daca preferinta limba noastra stramoseasca) Macarro, o tanara crescuta de temuta organizatie Ruska Roma sa devina asasin (ma rog, si Balerina, dar talentul la balet era doar in plan secund). La un moment dat, hotaraste sa isi razbune tatal, afla ce organizatie l-a ucis, insa marea problema este ca organizatia din care ea facea parte ii interzice sa se duca dupa ucigasii tatalui ei. Evident ca acest mic detaliu n-o face sa se razgandeasca, insa din cauza acestui lucru ea este pe cale sa genereze un ditamai conflictul intre organizatii. Va las pe voi sa aflati mai multe detalii, sa aflati in ce moment apare John Wick in peisaj si cum se termina totul.
Eu va spun doar ca actiunea din Balerina se petrece cumva in timpul celui de-al treilea film al seriei (cel care trebuia sa incheie trilogia), la finalul acestuia, ca sa zic asa. In unele locuri veti vedea ca actiunea s-ar petrece intre filmele 3 si 4, ceea ce este doar partial corect, dar ma rog, oamenii s-au ferit de spoilere.Continue reading Balerina (Ballerina) TREBUIE vazut in 4DX!
Exorcizarea (The Ritual) este ecranizarea unei povesti reale, mai precis a celei mai bine documentate exorcizari din istoria Statelor Unite ale Americii.
Fata posedata se numeste Emma Schmidt, fata ce urmeaza a fi adusa in parohia tanarului parinte Joseph Steiger (o prima intrebare: de ce Ritualul trebuia sa aiba loc musai acolo? cum a fost aleasa parohia gazda?). Exorcizarea urmeaza a fi facuta de catre un preot in varsta, specializat in asa ceva, Theophilus Riesinger (interpretat excelent de Al Pacino). Numele personajelor sunt cele reale, exorcizarea adevarata avand loc in acelasi an, 1928.
De aici inainte urmeaza o lunga serie de clisee, adunate de-a valma in acest horror:
Vocile demonice ii insulta pe cei din incapere.
Pentru a face exorcizarea trebuie sa te impaci tu cu trecutul tau, sa scapi tu de demonii tai (la propriu si la figurat).
Posedata scuipa sange si tot felul de alte obiecte.
Levitatii si obiecte care pur si simplu zboara prin camera.
Cum sa iti dresezi dragonul (How to train your dragon) este ecranizarea cartii omonime (prima dintr-o serie mai mare) scrisa de Cressida Cowell. Filmul este oficial un reboot, caci seria a mai avut parte de o ecranizare, una animata. Acesta este un live-action movie, deci un film in adevaratul sens al cuvantului.
Nu am citit cartea (cartile), asa ca tot ce voi spune in continuare va fi legat strict de filmul vazut. Seria precedenta de animatii este prea veche ca sa mi-o amintesc foarte bine. Deci si pe acelea le voi ignora.
Revenind. Hiccup (Sughit) este fiul conducatorului viking de pe insula Berk. Pare cel mai slab de pe insula, cel mai putin pregatit sa infrunte dragonii. Vikingii se luptau cu dragonii dintotdeauna, fiecare om de pe acea insula cunoscuse oameni ucisi de dragoni. Asa ca scopul suprem al acelor vikingi era sa omoare dragoni.Continue reading Cum sa iti dresezi dragonul (How to train your dragon)
Karate Kid: Legende este un nou film al unei serii celebre (incepute candva in anii 80), film care doreste a imbina noul cu nostalgia. O noua ciorba reincalzita, cum ar zice haterii, sau un nou motiv de reapropriere intre generatii, cum ar zice fanii seriei. Cu totii ar avea un pic de dreptate.
Spre deosebire de noul Misiune: Imposibila. Rafuiala finala, aici nu putem spune ca precedentele filme ale seriei ridicasera foarte mult stacheta. Nu spun ca au fost filme slabe, insa toate erau cumva la fel: urmau o reteta clasica, aveau cateva chestii motivationale si se terminau aproape identic, cu invatacelul care invinge atunci cand trebuie, motivul fiind de fiecare „a invatat ceea ce trebuie de la maestru”.
Partea interesanta abia acum urmeaza: pana acum, seria Karate Kid era caracterizata prin simplism. Am avut de fiecare data o poveste simplista, un sablon care diferea foarte putin. Simpler is better parea a fi sloganul seriei.
Eh, acest Karate Kid: Legende complica inutil ceva ce ar fi trebuit sa fie simplu. Avem un micut karatist, Li Fong, care este mutat fortat de maica-sa de la Beijing la New York. La Beijing invata Kung Fu de la un maestru, stia bazele karatelor, dar cam atat. Mai avea mult de invatat. Maica-sa s-a mutat in SUA pentru ca amandoi sa inceapa o noua viata. Musai una care sa nu contina batai (vedeti in film de ce, ce trauma familiala era acolo).Continue reading Karate Kid: Legende
Misiune: Imposibila. Rafuiala finala – Mission: Impossible – The Final Reckoning este, cel putin pana la proba contrarie, ultimul film al seriei. Seria a fost inceputa in anul 1996, filmul actual fiind pelicula cu numarul 8.
In aceasta ultima parte a seriei este vorba despre o inteligenta artificiala (AI-ul este la moda, „in voga”) ce poate prelua controlul asupra lumii. Deja incepe sa preia controlul arsenalului nuclear al catorva tari, asa ca pericolul este major. Singura sansa este ca acest AI sa fie complet anihilat, „scos din priza”.
Sirenele: Secretul medalionului este un nou film romanesc bazat pe un serial YouTube de succes. Dupa seria Buzz House (partea a doua este iesita recent in cinematografe, nu ni s-a spus cate parti va avea), produsa de Selly alaturi de cativa multi colegi vloggeri, iata ca a venit si randul Andrei Gogan sa ajunge pe marele ecran.
Ar trebui sa incep cu faptul ca nu sunt targetul principal al filmului, insa acest lucru este evident din cauza varstei. Cu toate acestea, eu nu refuz din start un film ori un gen de filme din acest motiv. Eu le privesc cu interes si din alt motiv: prin intermediul lor sunt racordat la realitate, incerc sa cunosc tanara generatie.
Fac aici o mica paranteza si vreau sa vorbesc despre public. Este un subiect amplu, care ar umple nu un articol, ci un blog intreg. Nu, nu al meu, spun doar ca idee generala. Altul mai tanar decat mine ar putea incepe un astfel de proiect. Ideea este simpla: unul ca mine, care merge la cinema foarte mult la vizionari speciale, de presa, care in ultimii ani se confunda cu avanpremierele cu vedete (candva erau proiectii distincte), are o imagine deformata asupra publicului. Chiar si cand merg #pebaniimei la o proiectie normala a unui film, o fac in mijlocul zilei, cand sala este aproape goala. Evit publicul normal, in special pe cel de mall. Insa recunosc ca acest lucru este unul nu tocmai bun. Astfel de filme, precum Sirenele: Secretul medalionului, ma aduc in mijlocul unui public cu care, de fapt, nu sunt obisnuit. Este o expresie romaneasca foarte potrivita aici: (ma simt ca) magarul intre oi. Evident, eu fiind magarul.
Ca sa dau un singur exemplu de aseara, exista unii adolescenti care nu se pot uita la film fara sa butoneze telefonul. Ei au atentie distributiva, retin tot ce se spune in film, dar au si o discutie pe chat cu altcineva, uneori cineva din sala, uneori tot despre film. Asa sunt ei setati. Filmul este pentru ei un nou prilej de socializare, multi dintre ei nu ar putea DIN PRINCIPIU sa mearga SINGURI la film (lucru pe care eu il fac constant). Paranteza inchisa.
Ajung in sfarsit la filmul efectiv si spun din start, exact cum isi doreste publicul de pe internet: Sirenele: Secretul medalionului este un film decent; excelent pentru publicul lui, slab pentru publicul elitist, foarte pretentios, deci decent pentru mine, care cumva ma situez intre cele 2 extreme.
Trei tinere adolescente, cu Selena in frunte (interpretata de Andra Gogan), incearca sa-si tina ascuns secretul: sunt sirene. Problema lor era aparent banala: se transformau in sirene atunci cand pielea lor intra in contact cu apa. Nu atunci cand beau apa, ci atunci cand erau stropite.
La liceu (nu e clar in ce clasa erau, insa chimia aceea pe care o vedem era destul de avansata, banuiesc ca era clasa a XI-a, caci nu era vorba despre bac) era cumva mai simplu, insa in viata unui adolescent nu este doar scoala. Asa ca o petrecere la piscina se transforma intr-un dezastru atunci cand Selena este … aruncata in piscina.
Dezastrul a fost completat de „urmaritorii” ei: erau niste asa numiti „vanatori de sirene”, care au vazut clipurile din social-media cu aceasta sirena. Asa ca Selenei nu-i mai ramane de facut decat sa isi asculte instinctul si sa mearga undeva in Spania, pe o insula. Acolo isi propunea sa renunte la puterea ei magica, sa nu se mai transforme in sirena. Voia sa devina o persoana normala.
Pentru ca Sirenele: Secretul medalionului este abia prima parte a unei trilogii, filmul nu are final, asa ca deznodamantul mai are de asteptat. Sunt 3 filme in serie, dupa cum ziceam, asa ca avem de asteptat ceva mai mult. Nu foarte mult insa, caci urmatorul film al seriei va fi in iunie. Al treilea banuiesc ca va fi in iulie-august.
Legat de lansarea aceasta atat de grabita, am un singur comentariu de facut: tanara generatie nu are rabdarea noastra. Pentru ei, un film de acum 1 luna e un film vechi. Antic. Asa ca filmele de genul nu au viata lunga in cinema. Cine vrea sa il vada, il vede in 2 saptamani. Daca nu e cel mai mare fraier #cumarveni.
Mergeti deci CAT MAI REPEDE sa vedeti Sirenele: Secretul medalionului. Pana se decid unii sa mearga (era sa zic ardelenii, dar nu doar ei), in cinema va fi deja partea a doua. Daca nu a treia.
Sirenele: Secretul medalionului este produs si distribuit de The Gogans Pictures (Codin Maticiuc fiind co-producator), urmand a intra in circuitul normal al cinematografelor de maine, 9 mai 2025.
ps: In Sirenele: Secretul medalionului Constantin Cotimanis iarasi interpreteaza personajul negativ. Este seful cautatorilor de sirene. Seful cel mic. Pe Romania. I se potriveste perfect rolul.
Marea pescuiala este o comedioara autohtona care vorbeste despre una dintre pasiunile stereotipic masculine: pescuitul. E drept, povestea este un pic mai complicata, poate prea complicata pentru gusturile mele, prea complicata insa nu chiar atat de profunda, daca intelegeti problema mea.
Avem 4 prieteni, Ață (Pavel Bartos), Bebe (Adrian Titieni), Matelu (Serban Pavlu) si Vio (Bogdan Farcas) ce ajung la o pensiune in Delta. Lor li se alatura fostul senator Gigi (Vlad Zamfirescu). Pe drum o mai pescuiesc pe Natasa (Andreea Ibacka/Patrascu), dar se intalnesc si cu 2 politiste.
De ce ajung ei acolo? Pai pentru ca visul lor dintotdeauna a fost sa aiba o balta a lor, iar pentru asta unul dintre ei reuseste sa gaseasca un camatar (interpretat surprinzator de bine de Chef Scarlatescu) dornic sa-i imprumute. Doar ca acest camatar avea planurile sale, iar sejurul lor in delta, platit de el, avea alte scopuri.Continue reading Marea pescuiala
Pana in zori – Until Dawn este un nou movie game, adica ecranizarea unui joc de succes. De aceasta data nu mai vorbim despre o serie de jocuri, ci despre un singur joc, aparut acum 10 ani pe PlayStation 4 (este produs de Sony). Inteleg ca intre timp a aparut si o varianta de PC a acestui joc. Evident, exista si o varianta remasterizata (grafica noua) pentru PlayStation 5.
Nu am jucat jocul in cauza, inteleg ca finalul, twist-ul, este un pic diferit in film, asa ca voi vorbi in continuare strict despre film, despre ce am vazut pe marele ecran de cinema.
Povestea din film este urmatoarea: la fix 1 an de la disparitia lui Melanie, sora ei Clover merge s-o caute impreuna cu cativa prieteni. Ei isi propun sa refaca traseul pe care l-a urmat Melanie. Ajung la un moment dat intr-un loc dubios, misterios, unde constata ca … pot muri de mai multe ori. Long story short: era un criminal mascat care ii tot omora, insa dupa un timp cu totii inviau si reveneau in acel loc, acea casa misterioasa. Doar ca … tineau minte ce patisera si, cel mai important, erau omorati de fiecare data in alt mod.Continue reading Pana in zori – Until Dawn
Buzz House: The Movie 2 vine la aproximativ 1 an de la primul film al acestei serii. Reteta este aceeasi: un serial online, de mare succes in randul publicului tanar si foarte tanar, ajunge in salile de cinema intr-un format tip Scary Movie.
Asadar, primul film al seriei este echivalentul Scary Movie 1, asa ca acest Buzz House: The Movie 2 este Scary Movie 2. Un Scary Movie autohton, evident. Asa ca-i voi spune in continuare Comedie de groaza 2, caci asa a fost tradus in Romania. Ma rog, a fost tradus pe vremuri, acum probabil ar fi intrat in cinema cu titlul original.
Sa ne intelegem: seria Scary Movie era una in care niste filme horror erau parodiate. Unele filme erau bune, alte filme erau niste esecuri notorii. Unii critici, aia putini care chiar au vorbit neutru despre serie, au spus ca Scary Movie ironiza mai degraba IDEEA de film horror si modul in care filmele de acest gen erau construite. Din pacate, au zis acesti critici, realizarea finala a lasat de dorit: Scary Movie a parut o joaca, nu un film cu adevarat serios. Chiar si actorii care jucau in aceste filme erau cumva de categorie inferioara.
Buzz House: The Movie 2, exact ca precedentul, are marele avantaj de a veni cu autoironie. Personajele din acest film isi joaca propriul rol, au aceeasi identitate pe care o au si in online. Pe marile ecrane ei fac un lucru pe care multi nu l-ar face: se autoironizeaza, isi fac un fel de autoroast cinematografic. Isi darama identitatea pe care si-au construit-o in online.Continue reading Buzz House: The Movie 2
Pentru ca de-a lungul timpului au fost mai multe filme cu acelasi nume, noul film cu Rami Malek in rolul principal va fi cunoscut drept Amatorul (2025). Acest titlu il voi folosi si eu de-a lungul intregului articol. Exista mai multe filme omonime, nu imi dau seama care este cel mai cunoscut dintre ele. Este inclusiv unul autohton cu acest nume.
Asadar, in Amatorul (2025) Rami Malek este un agent CIA specialist in criptografie care vrea sa-si razbune sotia. Aceasta fusese omorata intr-un atentat din Londra, asa ca el afla numele vinovatilor si vrea sa mearga pe urmele lor. In urma unui mic, dar eficient santaj, reuseste sa convinga agentia sa-i ofere un mic training care sa-i creasca un pic sansele de supravietuire. Cine sunt vinovatii, in ce a constat santajul, in ce a constat trainingul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Amatorul (2025) are ca principal defect faptul ca este cliseic si pe alocuri previzibil. Insa principala sa calitate deriva tot de aici: pare tipul de film care aplica o reteta sigura. Nu e foarte creativ, nu are nimic cu adevarat nou, dar rezultatul final este unul foarte bun. Nu te surprinde nimic din actiunea filmului, insa te surprinde cat de mult a putut sa te prinda un film cu atatea cliseeContinue reading Amatorul (2025)
Hotii de subiecte este un film foarte bun cu adolescenti, la care mergi nu doar ca sa razi. Multi il vad doar ca pe o comedie usoara, insa spre lauda lui este mai mult decat atat.
Avem un grup eterogen de elevi care pun la cale o mica nelegiuire. Cei 4 vor sa stranga bani de pe internet, promitand ca daca le urmezi sfatul vei trece sigur bacul. Ei promiteau indirect ca au subiectele la bac, chiar daca nicaieri nu afirma raspicat acest lucru.
Cine sunt cei 4 si care este motivatia fiecaruia? Pai Sofi este tocilara saraca foarte buna pe partea informatica. Ea este accepta la facultate in Elvetia, insa nu are bani de facultate, asa ca mama ei, care o crestea singura dupa moartea sotului, hotaraste sa vanda impunatoarea casa in care locuiau. Sofi spera, crede, ca astfel isi poate salva casa.
Amalia este fata unui politician important. Ea are bani, in mod evident nu are nevoie de bani, ea avea nevoie insa de subiecte. Vrea sa-si impresioneze tatal, care ii promisese un „premiu” important daca ia bacul.
Alex vrea sa-si faca un studio de inregistrari, iar Tomita (influencerul de gaming cu mama avocat) vrea pur si simplu o aventura.
Lor li se alatura Luci (Luciana), o tocilara din trupa de teatru, care se poate dovedi extrem de utila in planul lor.Continue reading Hotii de subiecte
Operatiunea Black Bag este un thriller de spionaj extrem de scurt si de intens. Este regizat de Steven Soderbergh si-i are in rolurile principale pe Michael Fassbender si pe Cate Blanchett.
Pe scurt: Cate Blanchett este Kathryne Woodhouse, o agenta secreta suspectata de tradare. Sotul ei, George Woodhouse (Michael Fassbender) are de ales intre a o crede pe ea, a merge pana la capat pe mana ei, si a merge pe mana informatiilor care o indicau drept tradatoare. Miza era una importanta, insa prefer sa nu v-o dezvalui pentru a trai mai intens filmul.
Nu va mai spun altceva, va spun doar ca pe parcursul a doar 93 de minute aveti parte de mai multe twist-uri. Nici daca as vrea nu v-as putea spune numarul lor, caci nu le-am tinut socoteala.Continue reading Operatiunea Black Bag
Atacul din 5 septembrie (September 5) ne spune povestea crizei ostaticilor din timpul Olimpiadei de la Munchen din 1972.
Pentru cine nu stie, la acea olimpiada, delegatiile nu erau pazite de nimeni, oricine putea intra in Satul Olimpic, motivul fiind unul de „imagine”: nimeni nu voia sa vada „nemti inamarti”. Drept urmare, 8 teroristi arabi intra in Satul Olimpic (ajutandu-se de o cheie furata, dar si de un bagaj diplomatic bulgaresc) si rapesc mai multi sportivi din delegatia Israelului. Cererile lor, pentru a-i elibera pe sportivi, erau de natura politica: eliberarea unui numar insemnand de arabi inchisi in Israel.
