Mercy este un film care pleaca de la o premisa excelenta, pe care insa o face extrem de nerealista din cauza obsesiei de a face filmul extrem de dinamic. Spectatorul trebuie sa extraga el partea realista si moralizatoare a povestii. Va explic despre ce-i vorba, apoi voi vorbi un pic pe acest subiect.
Pe scurt, Mercy este un program prin care guvernul american incearca sa rezolve problema criminalitatii crescute. Ma rog, nu ni se spune daca guvernul statal ori cel federal, cert este ca noi vedem situatia din Los Angeles.
Practic, intr-un oras impartit la propriu in 2 parti (partea plina de revolte, aproape anarhica, si partea buna, elitista, unde e liniste si pace) exista un AI care este in acelasi timp judecator, jurat si … executor.
Principiul dupa care functiona acest AI era unul pur statistic: daca erai vinovat intr-o proportie mai mare de 92% ajungeai pe un scaun de executie. Pana la executie mai aveai fix 90 de minute in care trebuia sa iti dovedesti nevinovatia. Continue reading Mercy
Desi titlul original, Primate, este greu de tradus cu exactitate in romaneste, daca nu imposibil, Instinct primar mi se pare o alegere nefericita. Nu lexical, nu pentru ca n-ar avea legatura cu povestea filmului, ci pentru ca oamenii au in minte un alt Instinct primar, pentru multi primul film erotic din viata lor. Oricat de bun ar fi fost acest film, pentru multi Instinct primar ramane acel film de la mijlocul anilor 90. Din acest motiv, o traducere gen Primata mi se pare c-ar fi fost mult mai potrivita, indicata, recomandata.
Povestea este simpla, banal de simpla, insa din ea a iesit un horror extrem de intens. Intr-un resort de vis de pe litoral traieste alaturi de oameni si Ben, un cimpanzeu domesticit. El se intelege foarte bine cu oamenii, chiar daca nu se simte in largul sau in prezenta strainilor.
La un moment dat insa, el este muscat de o mangusta, asa ca … turbeaza. La propriu. Are rabie, ca sa ma exprim medical. Drept urmare, incepe sa atace oameni in cel mai brutal, barbar, mod cu putinta. Devine un animal de prada extrem de periculos, care are parte si de inteligenta unui cimpanzeu (dupa cum stim, printre cele mai inteligente animale, cele mai apropiate de om).
Ce vedem pe parcursul celor aproximativ 90 de minute (cu exactitate sunt 89, insa de aici puteti scadea creditele, deci raman sub 80 de minute de actiune efectiva) este o lupta claustrofobica intre niste tinere si un animal extrem de periculos.Continue reading Instinct primar – Primate
Un weekend criminal este filmul care m-a surprins cel mai mult in ultima perioada. M-a surprins in mai multe feluri, era sa zic in toate felurile, si de bine, dar si de mai putin bine. Insa per total lucrurile au iesit pe plus, fiind mai mult decat multumit de rezultatul final.
Dragoste la tara este un nou film cu vloggeri care promite sa rupa topurile cinematografice ale patriei. Povestea este la prima vedere banala, o pitipoanca de oras care a trait in puf este pedepsita de tatal ei sa mearga cateva zile la bunica la tara, pentru a-si baga mintile in cap. Problema ei era ca nu-i ajung 5000 de euro pe luna, pentru ca ea de fapt ii cheltuise intr-o saptamana.
Acolo, la tara, nu-i convine nimic din ceea ce gaseste: semnal prost la internet, tocurile i se afunda in noroi, cafea cu gheata nu exista, toaleta e in curte, dus nu exista. Insa in mod previzibil devine rapid atractia satului. Din start ea are 2 pretendenti: Adrian (Elicopter de Lupta), un baiat nu foarte dus la scoala, dar combinagiu, descurcaret, si David, baiatul primarului, cel mai bogat om din sat. Pe care dintre ei il va alege este evident din poster, din sinopsis, din orice material, asa ca nu e niciun fel de spoiler sa spun.
Stiu ca unii critici au vorbit elitist despre „un frumoasa si bestia de la tara”, altii fiind de-a dreptul oripilati de incasarile pe care filmul deja le-a facut. Ambele mi se par exagerari. Personal, eu prefer varianta „Miami Bici unde un personaj nu merge in America, ci la tara”, mi se pare mult mai aproape de adevar.
Nu as ridica-o in slavi pe Ana (personaj interpretat de vloggerita Ana Maria Iorga), ea este culta si desteapta doar in comparatie cu Adrian, altfel ea este prototipul pitipoancei de mall, care n-are niciun fel de preocupare de natura culturala. Mall-ul pentru ea este locul unde poti face cumparaturi, unde te poti distra, nicidecum locul unde poti merge sa vezi un film (de orice fel ar fi acest film).
Este frumoasa, este evident mai stilata, mai cizelata, dar nu este nicidecum un exemplu. Chiar daca Adrian facea si chestii ilegale, penale chiar, el pare cumva mai sincer, mai moral. Intre cei 2, eu il prefer pe el, ghinionistul pe care-l duce capul, dar care n-a avut sanse in viata (sansa unei familii cu bani, sansa la educatie, sansa sa se nasca intr-un oras …).
Cei 2 sunt chiar simpatici impreuna, chiar daca nu dai prea multe sanse unui astfel de cuplu. Nu pare sortit sa reziste.
Pe partea de comedie filmul sta decent: pe de-o parte, poate m-as fi asteptat la mai mult, la o rafala de glume (dupa o gluma ei pare ca se opresc, ca la teatru, parca asteapta ca spectatorul sa digere gluma, evita sa dea 2 ori 3 glume prea repede una dupa alta), insa pe de alta parte am fost surprins, de data asta placut, de faptul ca glumele au fost cuminti. Nu excesiv de cuminti, nu vorbim totusi de 2 intelectuali, nu poti pune in gura unor astfel de personaje replici foarte profunde, dar nici de santier. O surpriza placuta din acest punct de vedere.
Daca stau sa ma gandesc la publicul tinta, copiii si adolescentii care se uita la vloggeri, alegerea este una cat se poate de corecta. Ca parinte, te poti duce linistit cu copilul de 12 ani+ la acest film. Nu exista niciun risc sa auda … ce nu trebuie.
Despre interpretari numai de bine. Pe langa interpretarile celor 2 protagonisti, surprinzator de bune, ma rog, li se si potrivesc rolurile, mai am cateva nominalizari:
Carmen Tanase joaca excelent rolul bunicii (dupa ce am vazut-o in Tandari, ma temeam ca iarasi va fi un rol slab, incert; aici, insa, are un rol care i se potriveste manusa).
Sergiu Smerea (stiti clipurile lui cantate? daca nu, cautati-le pe YouTube, Facebook ori TikTok) joaca rolul „baiatului de bani gata de la sat”, baiatul primarului, cel mai smeker din sat. Excelent rolul sau, chiar daca apare putin. As zice prea putin.
Emil Mitrache (Americanu’) este primarul. Dupa mine, este un actor subevaluat, pe care mi l-as dori mai des in filme. Nu stiu cat de bun e in teatru, dar pe sticla da foarte bine.
Filmul nu are final, el se termina brusc urmand a continua cat de curand. Candva anul acesta, in 2026. Insa acest final brusc nu este unul absurd, ci este unul cumva natural. Nu stiu cum sa explic mai bine fara sa dau spoilere, asa ca mai bine mergeti la cinema sa vedeti Dragoste la tara pentru a intelege ce vreau sa spun.
Per total, Dragoste la tara este un film decent. Este mai cuminte decat ma asteptam, insa mai putin spumos decat imi doream. Insa per total e decent, nu regret timpul petrecut in sala de cinema.
Dragoste la tara a intrat in cinematografe din 2 ianuarie, fiind distribuit in Romania de Vidra Distribution!
Filmul Catane se bazeaza pe o situatie reala: intr-o comuna din Romania toti locuitorii figureaza ca au o dizabilitate. In acel caz real toti erau nevazatori.
Tanara regizoare Ioana Mischie a vrut sa ecranizeze aceasta intamplare, rezultand filmul Catane. E drept, ma gandesc ca or fi mai multe astfel de localitati, caci stirea gasita de mine este din 2023, insa din ce am inteles de la regizoare scenariul e scris de acum 10 ani.
Ce este cert este ca in realitate, comuna in cauza este din judetul Iasi si se numeste Perieni. Deci nu este Catane.
Despre prima parte a seriei a scris o mare fana, Ioana. Entuziasmul ei se vede din fiecare cuvant, fiecare litera asternuta pe blog. Despre aceasta a doua parte, Vrajitoarele: Partea a II-a – Wicked: For Good, scriu eu, cu siguranta mai sec, cu mai putin entuziasm, desi spun din start, filmul chiar mi-a placut. Surprinzator de mult, indraznesc sa spun.
In primul rand, trebuie sa spun din start: nu aveti ce cauta la acest film daca nu l-ati vazut pe precedentul. Este un musical de pe Broadway (deci un spectacol de teatru) care a fost spart in 2 filme. Nu sunt deloc de sine statatoare. Chiar nu aveti ce cauta la acesta fara sa-l fi vazut pe precedentul.Continue reading Vrajitoarele: Partea a II-a – Wicked: For Good
Filmul Viata privata o are in prim-plan pe Lilian Steiner, o psihiatra extrem de apreciata in breasla, a carei viata este data peste cap de moartea uneia dintre paciente. Desi voia sa ascunda acest lucru, moartea pacientei o destabilizeaza, o afecteaza mult mai mult decat si-ar fi dorit.
Incepe sa ancheteze, fiind convinsa ca pacienta a fost omorata, nicidecum ca s-ar fi sinucis. Vrea sa creada ca nu s-a sinucis pentru ca sinuciderea ar fi pentru ea un esec profesional. Nu o sinucidere in sine, ci sinuciderea acestei paciente, care pana atunci nu avusese niciun fel de ganduri suicidale.
Little Amélie or the Character of Rain a fost filmul care a deschis editia cu numarul 20 a celui mai important festival de animatie din Romania, Animest 2025.
Little Amélie or the Character of Rain ne spune povestea micutei Amelie, o copila care pana la varsta de 2 ani si jumatate a fost pur si simplu inerta: nu se misca, nu vorbea, avea o privire pierduta. Parea ca nu este in aceasta lume, chiar daca respira. De fapt, respiratia era singurul semn vital al ei. In urma unei eveniment neprevazut, ea incepe pur si simplu sa devina un copil normal.
Se ataseaza foarte mult de ingrijitoarea ei, tanara Nishio-san. Insa la varsta de 3 ani incepe sa infrunte pentru prima oara problemele adultilor. Cea mai importanta dintre ele, chiar daca nu singura, este legata de originile ei: este japoneza sau nu? Este de ajuns faptul ca s-a nascut in Japonia pentru a se considera japoneza? Daca este japoneza, are dreptul sa participe la traditiile japoneze?
Trebuie mentionat faptul ca actiunea se petrece la finalul anilor 60, perioada in care ranile celui De-al Doilea Razboi Mondial nu se inchisesera definitv. Inca exista persoane care nu putusera trece pentru tragediile razboiului, care nu puteau ierta. Care considerau occidentalii ca sunt vinovati cu totii, per ansamblu, pentru ceea ce a trebuit sa indure poporul japonez. Oare o micuta de 3 ani ar fi trebuit considerata vinovata pentru tot ce se intamplase in timpul razboiului?
Animatia este ecranizarea romanului autobiografic The character of rain. Povestea autoarei Amélie Nothomb poate fi in sine un film ori un roman. Inainte de proiectie, nu stiam nimic nici despre animatie, nici despre autoare, lucru care m-a facut sa ma bucur si mai mult de film: m-am lasat surprins de film, am tratat-o ca pe un basm, ca pe o poveste care ar putea fi reala. Faptul ca chiar este reala nu schimba cu nimic datele problemei. Nu cred ca as fi privit-o cu alti ochi daca stiam din start ca este povestea autobiografica a autoarei cartii.
Desi sunt cateva elemente istorice, modul in care japonezii ii priveau pe europeni, in special pe occidentali, dupa razboi, ideea in sine, de „cultural clash”, este universala. Micuta Amelie se nascuse in Japonia, asa ca incerca sa se integreze in societatea de acolo. Faptul ca se atasase de o tanara japoneza, dar in acelasi timp era privita cu reticenta de o japoneza in varsta, este emblematic pentru Japonia acelor ani: tinerii voiau sa treaca peste, se uitau la viitor, in timp ce batranii se uitau inapoi, pentru ei trecutul era mult mai important decat viitorul.
Ceea ce m-a mirat pe mine, fara sa spun ca placut ori neplacut, este numele personajului principal, Amelie. Practic, autoarea cartii a vrut sa arate inclusiv prin nume ca este propria poveste de viata.
Acum, strict legat de partea animata, hai sa spunem ca Little Amélie or the Character of Rain este anime in proportie de 60-70%. Este un anime frantuzesc, daca imi este permis acest termen. Amestectul acesta de european si japonez este exact ceea ce era Amelie. Nu-mi dau seama daca proportia este aceeasi si-n cazul ei: oare o fi corect sa afirm ca ea era 70% japoneza? Ramane sa mergeti sa vedeti filmul si sa decideti singuri.
Little Amélie or the Character of Rain este o animatie excelenta, pe care o recomand din suflet. Din pacate, desi imi doresc sa NU am dreptate, ea este mult prea nisata, nu cred ca va prinde la publicul larg.
Eu am vazut Little Amélie or the Character of Rain in deschiderea Animest 2025, loc unde va indemn si pe voi sa mergeti. Totusi, filmul va intra si in circuitul normal al cinematografelor, insa abia de la anul, din 20 martie 2026. Sper din suflet ca incasarile sa ma contrazica. Pe bune, chiar imi doresc sa nu am dreptate. Va indemn si pe voi sa faceti in asa fel incat … sa nu am dreptate! ContrazicE-MI-L #cumarveni!
