The way back este un motivational, din 2020, in care Ben Affleck interpreteaza rolul unui alcoolic ce incearca sa revina pe linia de plutire antrenand echipa de baschet a unui liceu catolic. Din pacate, un film omonim a aparut in 2010, fiind vorba despre evadarea din gulagul sovietic. Acel film, in care joaca si cativa actori romani (cu Dragos Bucur in frunte) a primit si o nominalizare la Oscar (pentru machiaj). Zic din pacate pentru ca ACEST The Way Back chiar pare o copie, chiar iti da senzatia, pe tot parcursul filmului, ca ai mai vazut povestea asta (ori una asemanatoare) de mai multe ori si ca oricum totul este degeaba, ca nimeni nu invata nimic.
Jack Cunningham este un om daramat: dupa moartea unicului sau fiu (de cancer), acesta se refugiaza in alcool, ducand o viata complet absolut mizerabila. Atunci cand primeste oferta de a antrena echipa de baschet liceului pe care il absolvise, echipa care nu se mai calificase in play-off de pe vremea cand el era jucator, acesta ezita initial, nu stiu ce i-ar putea invata pe copii, insa apoi accepta sa-i antreneze. Care sunt rezultatele acestuia, cum ii influenteaza aceasta alegere viata lui personala si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre The way back poate fi vorbit strict din punct de vedere motivational. Este unul dintre multele filme care pot fi lesne folosite in cadrul tonelor de seminarii de dezvoltare personala. Eu nu pot sa vorbesc prea mult despre aceasta latura pentru a nu face spoilere, insa pot doar sa va spun ca latura motivationala nu este PRINCIPALUL ATU al acestui film. Nu aici exceleaza.Continue reading The way back
Motherless Brooklyn este un film care merita mai multa atentie. Edward Norton a lucrat 2 ani la adaptarea romanului omonim (aparut la noi la Editura Corint cu titlul Orfani in Brooklyn), iar rezultatul este de-a dreptul spectaculos.
Din pacate, filmul ruleaza in acest moment doar la Happy Cinema, unde oricum sala trebuie sa fie maximum 30% plina. Un astfel de film si mai ales un astfel de efort ar fi trebuit rasplatit cu sali pline. N-a fost sa fie.
Motherless Brooklyn ne prezinta povestea unui ajutor de detectiv, de la o firma importanta din New York-ul anilor 50, Lionel Essrog. Acesta fusese luat de la un orfelinat de catre marele detectiv Minna, care-i este acestuia metor, aproape tata si cel mai bun prieten. Cand Minna este ucis, Lionel hotaraste sa afle cine l-a omorat pe mentorul sau, chiar daca aflarea adevarului nu-l va invia pe Minna si s-ar putea sa afecteze afacerile viitoare ale firmei.Continue reading Motherless Brooklyn – Orfani in Brooklyn
Traducatorii – Le Traducteurs este un film despre care as fi putut lesne scrie si pe blogul de carte. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu este timpul pierdut, chiar am in minte de ceva timp un articol despre traducatori si despre relatia acestora cu scriitorii. Sunt traducatorii niste scriitori ratati, care sfarsesc prin a se folosi (a se agata?) de munca altuia? Reusesc ei vreodata sa cunoasca in carne si oase scriitorul pe care il traduc?
Caci, de fapt, de aici pleaca intreaga intriga a filmului: urmeaza sa apara volumul 3 al unei serii de succes, drept urmare editorul hotaraste sa stranga traducatori de mai multe limbi intr-un loc izolat, pentru ca romanul sa apara simultan in mai multe tari. Cine sunt acei traducatori, cine este faimosul autor, cine este editorul, care sunt relatiile dintre ei si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Si veti afla, bineinteles, si cine este vinovatul. Sau vinovatii, ca de la Agatha Christie incoace putem avea mai multi vinovati (uneori chiar toti) in poveste.
Vinovatii de ce anume? Pai in mod evident, inspirandu-se din scrierile celebrei autoare britanice, atunci cand strangi mai multi oameni intr-un loc izolat vor aparea si … cadavrele. In acest caz, elementul declansator este o scurgere de informatii, un hacker care avea deja cartea si care ameninta editorul cu publicarea online a acesteia daca nu primeste o suma de bani.Continue reading Traducatorii – Le Traducteurs
Un hot cinstit – Honest Thief este un film de actiune in care Liam Neeson joaca un rol pozitiv de … spargator de banci. Da, ati citit bine: el este un spargator de banci cu principii, care actioneaza foarte curat, nu face victime si nici nu se foloseste de banii furati. Un spargator model, ca sa zic asa.
La 1 an de la ultima sa spargere, Tom, ma rog, numele pe care acesta si-l daduse singur, se indragosteste lulea de tipa care inchiria depozite. Apelase la o astfel de firma pentru ca, in mod evident, voia sa-si mute captura (o parte din ea). Dorind sa nu trebuiasca sa minta in privinta trecutului, hotaraste sa se predea FBI-ului si sa faca o intelegere cu ei privitoare la pedeapsa: va da toti banii inapoi daca va fi incarcerat foarte aproape de casa si daca va primi o pedeapsa minima. Din pacate, banii iau mintile oamenilor, drept urmare unul dintre agenti, atunci cand vede cutiile cu milioane de dolari, hotaraste sa si le insuseasca. Aceasta decizie pripita antreneaza o suita de evenimente neprevazute, unele dintre ele cu final tragic. Nu va zic cine are de suferit si nici cum se termina totul, toate acestea le veti afla mergand la cinema (sau unde veti hotari voi sa vedeti acest film). Continue reading Un hot cinstit – Honest Thief
Spun din start: Cat romantism – Isn’t it Romantic a fost vazut intr-o sala de cinema, desi filmul este disponibil si pe Netflix. Desi este in aparenta o comedie usoara, pelicula merita ceva mai multa atentie. In plus, ca opinie personala, cel mai bun film este cel vazut intr-o sala de cinema. Trebuie sa recunosc ca, cel mai probabil, daca l-as fi vazut pe Netflix fie l-as fi inchis dupa 20 de minute, fie as fi rezistat pana la final, insa mi s-ar fi parut un film extrem de prost. Ma rog, e doar o presupunere, nu cum sa stiu cu exactitate, dar ati inteles ideea de baza.
Povestea filmului este urmatoarea: Natalie (interpretata excelent de Rebel Wilson) este o antiromantica fanatica. A fost educata de mama ei ca trebuie sa urasca barbatii, ca romantismul este doar in filme si ca filmele nu sunt deloc reale. Ajunsa la maturitate, ea pune in aplicare absolut toate ideile mamei sale, ajungand o singuratica fanatica a meseriei sale, care refuza din start orice avansuri ale colegilor si care vrea sa se afirme exclusiv prin munca. Din pacate, eforturile sale nu sunt observate, ea fiind pusa de catre colegii ei sa le faca cele mai banale si umilitoare servicii (sa le aduca o cana cu cafea, sa le repare imprimanta ori sa le arunce cine stie ce gunoaie). Totul se schimba in viata lui Natalie atunci cand ea sufera un accident in urma caruia ajunge sa traiasca cel mai mare cosmar al ei: este personajul principal al … unei comedii romantice. Va trebui sa mergeti sa vedeti filmul pentru a vedea exact despre ce este vorba.
Fara sa va fac spoilere, in continuare va voi vorbi despre personajul principal Natalie, un personaj despre care multi mi-au spus ca imi seamana intr-o proportie destul de mare (lucru pe care il confirm pe jumatate). Nat este o antiromantica convinsa, o persoana care nu vede frumusetea din jurul ei, care nu simte DRAGOSTEA celor din apropierea ei, chestii in care ma recunosc, insa totodata este o persoana lipsita de curaj, de verva, o persoana care din dorinta de a se afirma se face utila tuturor in moduri cat mai umilitoare, chestii care nu-mi sunt deloc specifice. Continue reading Cat romantism – Isn’t it Romantic
Dama de cupa (Dronningen titlul original, Queen of Hearts titlul in engleza, titlul de festival) a fost pentru mine PRIMUL film vazut la cinema in 2021. Am vrut ca ostentativ, intentionat, primul film vazut la cinema sa fie unul suedez, fie si-n coproductie.
Subiectul este unul cumva clasic pentru filmele europene, deci nimic nou sub soare. In acest caz avem parte de o familie atipica: Anne este un avocat de succes, care impreuna cu Peter are 2 fetite gemene extrem de simpatice. Din pacate, insa, Peter mai are si un fiu dintr-o casatorie anterioara, pe Gustav. Problemele apar atunci cand Gustav se muta in casa cu ei. Gustav se simtea singur, instrainat si gasea cu greu cai de comunicatie cu noua lui familie. Anne, insa, era obisnuita cu astfel de cazuri, pentru ca firma de avocatura la care era angajata era implicata in multe procese unde existau probleme in familie, in special femei si copii abuzati. Anne reuseste sa-l seduca pe Gustav, insa relatia lor, total nepotrivita, are consecinte dintre cele mai grave. Nu va spun cum se termina totul, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Intre chin si amin este unul dintre filmele care mi-a atras atentia si pe care regret ca nu am putut sa-l vad intr-o sala de cinema. Sperand cumva sa reapara intr-o sala de cinema, l-am ignorat initial pe Netflix. Cumva mi se pare ca nu-si are locul acolo, pe acea platforma, printre atatea si atatea filme comerciale. Dupa ce am ajuns la concluzia ca nu va reaparea in cinematografe, am decis sa-l vad pe Netflix, platforma unde este disponibil, insa, doar daca aveti cont de Romania. Inca nu am aflat explicatiile oficiale, de ce romanii din Franta, Spania, Italia sau SUA, plecati din Romania tocmai din cauza comunistilor si copiilor comunistilor care s-au perpetuat la putere, nu au dreptul sa vada si ei acest film? Sunt, probabil, explicatii comerciale.
Intre chin si amin este un film despre unul dintre cele mai sinistre experimente care s-au facut in lumea asta, cunoscut fiind sub numele de Experimentul Pitesti. Acolo, la acea inchisoare, timp de aproximativ 4 ani (1948-1952), comunistii au incercat reeducarea unor elemente dusmanoase, majoritatea fiind tineri studenti, reeducare care trebuia facuta tot de ei: cativa dintre cei arestati, in schimbul unor conditii mai bune, au fost pusi sa-si tortureze colegii de celule pana cand acestia cedau. Vazand atrocitatile comise, pana si conducatorii comunisti s-au speriat, drept urmare au oprit experimentul dupa doar 4 ani, vinovatii fiind condamnati la moarte in urma unui proces-fulger.Continue reading Intre chin si amin
Corpus Christi este propunerea Poloniei pentru Premiile Oscar, fiind un film pe care romanii, din foarte multe motive, ar trebui sa-l urmareasca. Mie mi-a placut enorm, pentru mine filmul fiind special si din alt motiv: a fost vazut exact in seara in care s-a anuntat inchiderea salilor de cinema (si de teatru). Practic, atunci cand am intrat la film stiam din start ca va fi ultimul film vazut intr-o sala de cinema pentru o perioada de timp (nimeni nu stie cat de lunga).
Povestea din Corpus Christi este una extrem de complexa, cu un fir narativ principal si alte cateva secundare. Un tanar recent eliberat dintr-un centru de detentie isi cauta de munca si ajunge la o fabrica de cherestea dintr-o mica localitate din celalalt capat al tarii. Acolo reuseste sa profite de o situatie favorabila si se da preot. Ca preot (proaspat hirotonit, asa cum se lauda el) este nevoit sa-l inlocuiasca pe batranul (si mult prea bolnavul) paroh.Continue reading Corpus Christi
Un tataie de cosmar (The War with Grandpa) este o comedie foarte buna, ce reuseste, printre hohotele de ras, sa ofere o foarte buna definitie asupra razboiului. Aceasta este partea buna, moralizatoare, a povestii. Totul se invarte in jurul acestui razboi.
Motivul razboiului este simplu: bunicul este nevoit sa se mute in casa fiicei sale pentru a nu mai locui singur. Acesta isi ia in primire camera in care pana atunci statuse nepotul lui, nepot care este nevoit sa se mute … in podul casei. Motivul razboiului este, deci, ocuparea de catre inamic a propriului teritoriu.
Razboiul este, insa, la propriu: nepotul scrie o declaratie de razboi pe care o baga bunicului pe sub usa. Bunicul ignora initial declaratia de razboi, insa ulterior o accepta, punand cateva conditii (printre care sa nu fie afectati ceilalti). Nu va zic in ce a constat razboiul, care sunt pagubele, ce a facut fiecare celuilalt si nici cum se termina acesta.
Va spun, insa, ce este, de fapt, Un tataie de cosmar – The War with Grandpa: un Dirty Grandpa (Bunicul dezlantuit) combinat cu Home Alone, cu un pic de „Dennis pericol public”, la care se adauga si un strop de Last Vegas. Se imbina, practic, umorul de varsta a treia, glumele cu batrani si cu ce pot face ei, cu glumele despre copii si cat de periculosi sunt acestia cand nu sunt luati in serios.Continue reading Un tataie de cosmar – The War with Grandpa
Profu’ este povestea lui Dorin Ionita, un profesor de matematica din Bistrita care dupa ce a iesit din sistemul clasic national de invatamant hotaraste sa isi faca un club propriu de matematica. Ma rog, club il numesc eu, cerc de matematica, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca omul, la el in apartament, primea elevii care de dimineata pana seara veneau si lucrau la matematica sub indrumarea sa.
Sa ne intelegem: eleviisunt de varste diferite, in clase diferite, avand un nivel diferit de pregatire, insa cu totii veneau acolo si lucreaza impreuna.
Pentru Profu’, marea satisfactie este atunci cand elevii sai ajung departe in cariera lor, cel mai frumos cadou pe care-l poate primi este o teza de doctorat a unui fost elev de-al sau.Continue reading Profu’ – Teach
Tot la Timisoara sunt, tot cu probleme teatrale, drept urmare la prima vizionare de presa de dupa pandemie, cea a filmului Sotii de militari (Military Wives), am trimis-o pe Raluca. Impresiile ei despre film sunt in articolul de mai jos:Continue reading Raluca Uluiteanu despre Sotii de militari (Military Wives)
Plecat fiind la Timisoara, in interes de serviciu teatral, am trimis-o pe Victoria (regizoare si producatoarea filmului Experimentul Pitesti) la cateva filme de la AiFF 2020. Primul articol trimis de ea, mai precis randurile de mai jos, sunt despre filmul Wendy, Peter Panul modern.
Cand i-am spus unui prieten ca voi merge sa vad filmul My Salinger Year (filmul de deschidere de la Berlinale 2020), acesta mi-a zis ca nu am ce sa caut. Cum sa merg la acest film fara sa-i fi citit capodopera, The Catcher in the Rye (tradusa la noi De veghe in lanul de secara)? Ma rog, eu nu am citit nimic de Salinger, fie vorba-ntre noi, dar na, asta e.
My Salinger Year, auzisem eu, nu este o ecranizare, drept urmare ar trebui sa-l pot intelege chiar si fara lectura prealabila a cartii. In fond, mi-am zis eu, daca sunt lucruri de neinteles voi putea merge ulterior la carte, s-o citesc si sa ma dumiresc.
Acum urmeaza sa va zic ceva surprinzator, poate socant pentru unii: cei ca mine, care n-au citit Salinger, vor intelege mult mai bine My Salinger Year. Sau, ca sa reformulez, vi se pare ca cei care vand cartile, agentii literari, ar trebui sa fi citit acele carti, sa stie fiecare virgula din carte, sau dimpotriva, ei ar trebui sa fie pur si simplu niste oameni de vanzari excelenti? Caci, ati ghicit, multi dintre ei nu sunt deloc oameni de carti, oameni culti.Continue reading My Salinger Year – American Independent Film Festival 2020
Honey Boy a fost primul film vazut la American Independent Film Festival 2020 si, fidel principiului de a lega contextul vizionarii filmului de ceea ce ne arata el, pot spune ca s-a potrivit perfect in peisaj, ca este tipul de film care se vede mai bine in locatii neconventionale, in aer liber, decat in cinema.
Filmul se bazeaza pe experientele personale ale actorului principal Shia LaBeouf. Un tanar cineast ajunge sa aiba grave probleme psihice, pentru a le rezolva trebuind sa se impace cu trecutul sau, relatia dintre el si tatal sau fiind principala, insa nu si singura problema.Continue reading Honey Boy – American Independent Film Festival 2020
Calatoria fantastica a Maronei este cel mai recent film al regizoarei Anca Damian. A deschis Animest-ul de anul trecut, a si rulat prin cinematografe (intrat in 4 octombrie 2019), adunand incasari totale de 22.505 lei de la 2667 de spectatori. Dupa ce am vazut filmul (in cadrul BIFF 2020), pot afirma cu certitudine ca aceste cifre sunt nemeritate, filmul fiind mult subevaluat. Ori poate n-a avut prea multi bani de promovare.
Calatoria fantastica a Maronei ne spune povestea simpaticei cateluse Marona, care in decursul vietii schimba 3 proprietari, 3 oameni pe care-i slujeste cu devotament. Totul este povestit din gura Maronei, modalitate datorita careia aflam gandurile ascunse ale acesteia. Aflam cum s-a nascut, aflam cum a ajuns la primul stapan, aflam cum ajunge la urmatorii stapani si, mai ales, aflam cum se termina totul. Din pacate, in privinta ultimelor 2 lucruri am ceva rezerve, caci nu mi-a placut nici ciclicitatea (aflam din start ca Marona va muri, o vedem moarta, din acest motiv suspansul in ceea ce ar fi trebuit sa fie momentul cheie este zero), nici trecerea de la un moment la altul (de la un stapan la altul). Mi s-au parut 3 povesti distincte foarte bune, legate intre ele destul de stangaci.Continue reading Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020
Edmond, pe numele sau original Cyrano mon amour, este un film frantuzesc din 2018, aparut la noi cu cateva luni mai tarziu, pe care, spre rusinea mea, il ratasem la vremea lui. Acum, trebuie sa precizez din start: vorbim despre un film teatral, povestea unei celebre piese de teatru, film pe care eu m-as strofoca sa-l proiectez intr-un teatru, nu intr-un cinema si nicidecum pe vreo platforma de streaming online. Daca s-ar putea, impreuna cu punerea in scena a piesei de teatru despre care-i vorba in film ori macar a alteia scrisa de Edmond Rostand.
Piesa de teatru despre care va vorbeam este Cyrano de Bergerac, scrisa de celebrul dramaturg francez Edmond Rostand, considerat Shakespeare al Frantei. Nu va povestesc mai multe, va trebui sa vedeti filmul ori sa cautati pe internet detaliile, eu, insa, vreau sa spun fix 5 chestii despre acest film, 5 lucruri relevante despre acest film. Pana sa vedeti cele cinci chestii, va las mai jos clipul meu cel scurt tras inaintea inceperii proiectiei.Continue reading Edmond – Cyrano mon amour
Miami bici a fost introdus pe Netflix exact pe data de 1 aprilie, insa este disponibil doar de pe teritoriul Romaniei. Daca este vreunul dintre cititori plecat pe afara si are contul Netflix facut in acea tara, nu va putea sa-l vada decat incepand cu data de 1 iunie. Nu v-as fi zis toate astea daca nu m-as fi lovit personal de aceasta problema (am cont partajat cu un amic, facut de el, el locuind in Franta; oficial este cont frantuzesc). Noroc cu Daniela, ca m-a ajutat sa pot vedea si eu filmul. Nimic ilegal, stati linistiti 🙂
In momentul inchiderii cinematografelor, Miami bici era filmul numarul 1 din box office-ul romanesc, surclasand orice alt film romanesc aparut pana acum, dar si filmele straine ce figurau in programele cinematografelor. Un adevarat hit, cu care orice producator ar trebui sa se mandreasca.Continue reading Miami bici (Netflix) – cel mai comercial film romanesc din istorie
5 gang: Un altfel de Craciun este un vlog de 96 de minute, bagat in cinematografe doar pentru ca vloggerii isi doreau sa li se vada mutrele pe marile ecrane.
Miracol in celula 7 este un film pe care vreo 3 prieteni reali si inca vreo 10 virtuali mi-l recomandasera. Practic, cam toata lumea care-l vazuse spunea ca e incredibil, fabulos, emotionant, iti stoarce si ultima lacrima din tine. Ca de obicei, pe langa 5 opinii #pebune au mai aparut si alte 2 opinii de papagali, oameni care pur si simplu vor sa fie intr-o turma, care n-au curajul sa-si exprime opinia in mod sincer si care se ascund in spatele unor clisee.
Miracol in celula 7 este o drama turceasca despre abuzurile facute de militari in aceasta tara. Memo este un tanar cu dizabilitati intelectuale („are creierul cat o nuca”), dizabilitati care nu-l impiedica sa-si iubeasca fetita ca pe ochii din cap. Este pastor, avand grija de oile sale, de fetita sa si de bunica lui, insa toata lumea il stia drept Nebunu’. Colegii de scoala ai fetitei lui il strigau asa, insa el nu parea deloc deranjat de apelativ.
Din pacate, insa, armonia familia sale se destrama atunci cand Memo este condamnat pentru o crima pe care n-a comis-o. Marea lui problema: victima era fata unui om important din armata, care armata, in acea perioada si in acea zona din Turcia, era cea care dicta totul.
La aceasta nenorocire mai adaugam alte cateva: bunica era oricum batrana si bolnava, de fetita trebuia sa aiba cineva grija, iar in inchisoare, in Turcia si nu numai, ucigasii de copii nu au parte de tratamente usoare. Nu va spun cum se termina totul, desi din punctul meu de vedere titlul in sine, MIRACOL in celula 7, este un mare spoiler. Sincer, a anulat mare parte din suspans si m-a facut sa astept twist-ul, eram convins ca acesta exista, era doar o chestiune de timp pana cand sa apara … MIRACOLUL!
Pana sa va spun parerea mea despre film, trebuie sa va vorbesc un pic despre … manea, despre termenul in sine. Candva chiar studiam acest termen si acest fenomen in mod serios, oricat de ciudat, de incredibil, vi s-ar parea. Asadar, cuvantul MANEA vine din limba turca (ce surpiza) si inseamna, ori insemna la inceputuri, un cantec de dragoste lent, taraganat. O manea era un cantec turcesc de dragoste, taraganat, de obicei fara versuri. Ce a ajuns maneaua in zilele noastre, in Romania, e cu totul altceva. Insa mai sunt momente, chiar melodii, care aduc aminte de intelesul ORIGINAL al cuvantului manea.
Si ca sa intelegeti de ce am catalogat DIN START filmul drept manea, trebuie sa va arat trailerul:
Dupa acest trailer si ce se spunea despre film in online, am dedus ca e o manea. Sa ne intelegem, termenul nu e peiorativ pentru mine, o manea bine facuta, care sa te faca sa plangi, nu inseamna un film rau. Dimpotriva.
Ca sa intelegeti, in plan cinematografic Life of PI e o manea in intelesul romanesc, o manea pseudo-indiana, in timp ce Miracol in celula 7 este o manea in intelesul clasic al cuvantului. Si nu, nu sunt omul care sa repudieze manelele, dimpotriva. E drept, nu am obiceiul sa plang ascultand manele.
Si ca sa fie tacamul complet, am aflat ca acest film este … un remake. Ca sa fie manea si in intelesul ROMANESC al cuvantului. Filmul original este unul sud-coreean, din 2013, acesta dorindu-se a fi … o comedie. O comedie in stil coreean, cu accente de drama, dar in esenta comedie. Va las trailerul.
Ca o paranteza la acest trailer, la inceput (secunda 9) inculpatul este scos din masina de politie cu masca pe fata. Oare filmul anticipa pandemie din aceste zile?
Turcii au luat aceasta poveste, au adaptat-o (FOARTE BINE) situatiei politice si sociale de la ei din tara, chiar daca accentuand parca prea apasat cliseele (civilii sunt oameni buni, militarii sunt oameni rai), au scos aproape complet partile amuzante, rezultatul fiind o drama lacrimogena APROAPE perfecta. As putea pune intrebari legate nu de cat de adevarata e povestea, e cert ca nu e, ci legate de realismul ei. Primele 3 intrebari care-mi vin in cap:
Cand a fost legea martiala in Turcia si ce putere aveau cu exactitate militarii?
La inceputul filmului auzim cu pedeapsa capitala a fost abolita in Turcia. Cu toate astea, Memo este condamnat la moarte (prin spanzurare), pedeapsa care urmeaza sa fie pusa in aplicare aproape imediat. Nu este o fractura logica evidenta?
Finalul este plin de semne de intrebare. Initial pusesem aici cateva intrebari, apoi le-am sters, zic sa nu fac spoilere.
Analizand strict latura cinematografica a filmului, spun pe scurt 3 chestii:
Filmul este foarte previzibil. O amica virtuala tocmai a scris pe Facebook ca ea anticipa cam tot ce urmeaza sa se intample cu 3 secunde inainte. Singurul lucru pe care nu l-a anticipat a fost finalul. Problema e ca eu si pe ala l-am anticipat. E drept, am trisat: intr-un moment cheie am pus pauza si am analizat complet peisajul. Fix d-asta iubesc sa vad filmele la cinema: nu doar ca n-as fi putut face asta, dar as fi fost influentat si de reactiile din jur.
Cei 2 actori interpreteaza exceptional, cu amendamentul ca roluri de genul, de nebun, retardat, persoana cu dizabilitati, sunt extrem de greu de interpretat. Pe langa el, pe cel care-l interpreteaza pe Memo, si fetita exceleaza, desi ea este naturala. Putini copii o dau in bara in astfel de roluri. Nu inseamna, insa, ca sunt roluri exceptionale, geniale, divine, care sa te dea pe spate. Nu vorbim de Joaquin Phoenix din Joker ori de James McAvoy din Split, unde vorbim de interpretari cu adevarat geniale. Sau poate, ca sa fiu incorect politic, rolurile de nebun (ma?) atrag mai mult decat rolurile de retardat.
In sens contrar, batrana, BUNICA, este interpretata destul de slab. Scena aceea in care se prabuseste pare a fi jucata in teatru, unde trebuie sa te prefaci in mod real. In film, unde ai la dispozitie tot felul de efecte vizuale, scena e fix ca musca-n lapte. S-a prabusit cu incetinitorul, ca sa avem timp sa ne bucuram de scena. Logic.
Nu am vazut originalul Miracol in celula 7 (Miracle in cell NO. 7), cel coreean, trailerul mi-a adus aminte de filmele cu „Chickie Chan”, o prostioara asiatica simpatica, dar tind sa cred ca acela nu ar fi stors atatea lacrimi. Asta pentru ca, ghiciti ce, NU SI-A PROPUS sa faca asta.
Miracol in celula 7, varianta turceasca de Netflix, este per total un film bun, insa doar atat. Nu exceleaza in niciun fel, fiind plin de clisee si extrem de previzibil. Unul ca mine isi pune si problema realismului: cat de CREDIBILA este o astfel de poveste, in ce masura ea s-ar putea cu adevarat petrece. Si, atentie, nu ma refer doar la finalul acela de tip Deus-Ex Machina (sau, ma rog, mana invizibila a lui Allah).
Nu am o problema cu filmul, poate doar ca-i remake (chiar daca multi spun ca ar fi, de fapt, mai bun decat originalul), insa am o mare problema cu fanii sai infocati. Miracol in celula 7 e un film decent, pe care multi il ridica in slavi in mod inutil. Iar acum, din cauza pandemiei, necinefilii, care nu aveau timp si bani sa mearga la cinema, parc-au cucerit internetul cu opiniile lor. Fix din acest motiv cei care ar fi putut sa-si spuna in mod obiectiv o parere despre acest film nu se fac auziti. Nu stie nimeni de ei. Au cazut in anonimat, asa cum, din pacate, ma astept sa se intample si cu acest articol.
UPDATE: Cu scuzele de rigoare, trebuie sa fac niste rectificari. Filmul incepe in anul 2003, cand pedeapsa cu moartea a fost abolita. Eroina principala, fetita, ajunsa mare, asculta incantata aceasta veste si-si aminteste povestea din trecut. Povestea, partea principala a filmului, se petrece candva in anii 80 (in 1980 a fost instituita Legea Martiala in Turcia). Filmul este, deci, credibil si ne arata Turcia acelor ani. Este surprinzator pentru mine ca un remake, Miracol in celula 7 RAMANE un remake, poate arata atat de fidel imaginea tarii de adoptie a filmului. Nu inseamna ca brusc filmul imi place, inseamna doar ca am inteles mai multe din el. Impresionat tot nu sunt, dar macar totul are mai mult sens. Nu am sters nimic din articolul initial, doar am pus niste taieturi care scot in evidenta chestiile spuse in acest paragraf. Forma initiala a articolului, in cazul in care-l cititi in aceasta forma, este fara acest paragraf si fara acele taieturi.
Miracol in celula 7 poate fi vazut pe Netflix. Vi-l recomand, fie si pentru a putea spune ca-s un insensibil care ar trebui sa nu-si dea cu parerea despre filme de genul (N-AI COPII. NU POTI INTELEGE).
