La inceputul anului trecut auzisem ca urmeaza sa se lanseze 2 filme care au tematica asemanatoare: incidentele (ca au fost mai multe) generate de cativa extremisti religiosi, care au intrerupt mai multe proiectii de filme pro-lgbt. Primul asta de incident s-a petrecut in 2013, cel mai recent fiind in 2018. Legat de numele filmelor, primul a fost 5 minute, care a apucat sa se lanseze in 2020, insa cel de-al doilea, Camp de maci, a asteptat vremuri mai bune, urmand a se lansa anul acesta in septembrie (pe 17). Eu l-am vazut la TIFF 2021,
Povestea este un pic mai complicata decat la primul, caci aici avem in prim plan un jandarm … gay. Cristi este jandarmul in cauza, unul caruia ii plac barbatii, a descoperit recent asta, insa ascunde pasiunea lui de toata lumea. Doar sora lui stie asta. Drept urmare, atunci cand este pus sa asigure ordinea in cazul incidentelor dintr-un cinematograf bucurestean, acolo unde protestatarii anti-lgbt au reusit sa opreasca proiectia unui film pro-lgbt, el isi pierde cumpatul atunci cand un fost „prieten” de-al lui il recunoaste.
Vedeti voi ce s-a intamplat cu exactitate si cum se termina totul. Pana atunci, eu va voi spune cele 3 puncte tari certe ale acestui film.
Primul si cel mai important este absenta personajelor pozitive si negative. Cu totii sunt oameni, cu greselile lor, cu slabiciunile lor. Cristi, personajul principal, nu este nici pe departe personaj principal. In limbaj uzual este un ipocrit sinistru. E drept, are motivele sale, nu se simte in largul sau, nu vrea sa fie privit ciudat. Intr-un fel, el se apara atacand. Cu toate astea, nu e deloc un personaj pozitiv, erou nici atat.
Al doilea punct forte al filmului este ca desi vorbim despre un incident care a produs ceva haos, filmul nu este haotic. Regizorul Eugen Jebeleanu, la baza regizor de teatru, reuseste sa descongestioneze cadrul. Reuseste sa faca asta intr-un mod inteligent: practic, jandarmii scot toti spectatorii pe hol, acolo erau zarva, harmalaia, pastrand personajul principal in sala in care acum nu mai era altcineva.
Dialogurile, caci acestea este al treilea punct forte, sunt excelente. De altfel, acolo in sala filmul este aproape spectacol de teatru, un film de interior tinut din dialoguri, care dialoguri sunt excelente, amuzante, inteligente, percutante, credibile.
Pentru ca ma veti intreba, va marturisesc faptul ca mie mi-a placut mai mult decat 5 minute (regizat de Dan Chisu). Mai bun, mai solid, mai credibil, mai complex (desi, de fapt, mai simplist ca realizare, ca executie) si mai putin haotic (deci mai bine tinut in frau de regie).
Camp de maci este un film excelent, pe care vi-l recomand indiferent daca sunteti pro sau anti-lgbt. Este un material brut pe care fiecare il interpreteaza cum doreste. Nu suntem indemnati in niciun fel sa ne schimbam parerera, important fiind, de fapt, sa DISCUTAM aceste lucruri. Fiecare va gasi argumente pentru a-si sustine credinta. Nu este o opinie, este o credinta, indiferent cat de radical sau de moderat si-o sustin unii si altii.
Camp de maci intra, dupa cum ziceam, in cinematografe din 17 septembrie 2021, fiind distribuit in tara noastra de ICON Production.
ps: L:a Camp de maci este interesant ca nu se precizeaza nici locul de desfasurare a actiunii (eu am recunoscut capitala, dar nu se spune explicit asta), nici anul in care aceasta are loc. Avand in vedere ca incidente au tot fost, poate fi vorba despre ORICARE.
ps2: Sa nu se inteleaga ca eu as fi impotriva LGBT, eventual a casatoriilor gay. Ideea este, insa, ca un film vadit pro-lgbt, cu mesaje radicale, isi va rata cu brio obiectivul. Astfel de filme, care ridica problema, care invita la discutie, sunt o idee mult mai buna.
Mia isi rateaza razbunarea este al doilea film al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, dupa Cateva conversatii despre o fata foarte inalta, pe care l-am vazut TOT la TIFF, acum 3 ani.
De aceasta data, vorbim despre o fata Mia inselata, care vrea sa se razbune pe fostul (sau, ma rog, inca actualul) filmandu-se facand sex cu alt barbat. Doar ca nu e clar ce barbat ar accepta sa fie filmat in timp ce face sex cu o necunoscuta ori aproape necunoscuta. Motivul dorintei de razbunare este o palma pe care Mia o primise de la prietenul ei (il cheama Teo in film).
Ce este interesant este ca pe Teo nu-l vedem, stim despre el doar din ce ne spune Mia. La fel si palma: n-am vazut-o, ni s-a spus despre ea, dar nu ne-a fost aratata. Si nici n-a lasat urme fizice, doar psihice. El, ca personaj, este cu atat mai interesant, iar eu, ca barbat, ca Toma Necredinciosul, pot pune la indoiala inclusiv acea palma. Uneori, in istericalele Miei, chiar m-am intrebat cat de tare a fost palma, care a fost contextul, ce a zis ea, pentru ca apoi sa ma intreb „oare chiar a palmuit-o?”.Continue reading Mia isi rateaza razbunarea – TIFF 2021
Spirala este o coproductie Romania – Ungaria, produsa de Hai Hui Entertainment si distribuita in Romania de Transilvania Film, care-l are in rolul principal pe actorul roman Bogdan Dumitrache. Filmul este in maghiara, la TIFF a rulat cu titlul SPIRAL, deci publicul roman mai putin informat ar fi putut fi indus in eroare. Oficial este coproductie, eu i-as zice mai mult un film ardelenesc de limba maghiara. E drept, la TIFF 2021 a rulat in cadrul Zilei Maghiare.Continue reading Spirala (Spiral) – TIFF 2021
Otto Barbarul este unul dintre putinele filme romanesti care pune pe tapet problema sinuciderii printre adolescenti. O face bine, iar realizarea artistica este una de exceptie.
Otto Barbarul este un adolescent punk de 17 ani, a carui viata este data peste cap de sinuciderea prietenei ei. Fiecare persoana din viata sa il perturba, devenind captiv intr-un fel de cerc vicios: bunicul sau Bubu, care nu mai stia de el; parintii lui; mama prietenei; cei de la asistenta sociala; colegii sai de trupa. Otto Barbarul trebuie sa iasa din acest cerc vicios si sa-si constientizeze vinovatia.
Ce este interesant, de fapt primul lucru care-ti atrage atentia inca dinainte sa vezi filmul, chestie vizibila din distributie, este ca pot fi vazuti impreuna Adrian Titieni si Marc Titieni. Partea si mai interesanta este ca cei 2 joaca rol de tata si fiu. Chimia dintre ei este evidenta, la fel si asemanarea fizica (in multe filme, lipsa de realism vine si din absenta acestui aspect: te uiti la copil/adolescent si la parintii sai si nu seamana deloc). Si mai interesanta este alegerea lor: s-a dat casting, regizoarea l-a ales intai pe Marc Titieni (era vorba de rolul principal, totusi), tatal sau fiind ales ulterior. Oricum, o alegere extrem de inspirata.Continue reading Otto Barbarul – TIFF 2021
Holy Father este al doilea film de la TIFF 2021 pe care il vad in saptamana dinainte. Ma rog, mai sunt cateva, gen Babardeala cu bucluc si Berliner, ca filme romanesti, ori Another Round, ca filme straine, pe care le-am vazut cu ceva timp in urma.
Holy Father este un documentar facut de Andrei Dascalescu despre tatal sau. Pe scurt de tot: el afla „in direct”, adica in timp ce filma, ca prietena sa (inteleg ca nu erau casatoriti) a ramas gravida. Rezultatul testului l-a aflat in timp ce filma. Drept urmare, hotaraste sa mearga la tatal sau, care devenise calugar pe Muntele Athos, pentru a-i da personal, fata-n fata, vestea.Continue reading Holy Father (Tatal nostru) – TIFF 2021
Tata muta muntii este primul film de TIFF pe care-l vad, chiar daca TIFF 2021 nu a inceput inca. Pe scurt: de obicei la festival vedeam fie filmele romanesti care urmau sa se lanseze in toamna ori chiar in iarna, fie filmele deja lansate, de luni bune, pe care le ratasem. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun film romanesc care sa se lanseze exact in vinerea de inceput a festivalului.
Tata muta muntii este un film bazat pe un caz real: doi tineri raman blocati in Muntii Bucegi, pe Valea Caraiman, in zona numita Hornul Vaii. Tatal unui dintre ei, al baiatului, reuseste sa-si convinga colegii din SRI sa-si foloseasca tehnica din dotare pentru a-i localiza. Din pacate, in afara de localizarea unei zone aproximative unde se aflau telefoanele lor, nici macar echipa proprie a tatalui, Mircea Jianu (interpretat excelent de Adrian Titieni), nu poate face nimic. Desi ar vrea sa mute muntii din loc, sa se razbune pe ei, daca s-ar putea, de la un punct incolo cautarile devin in mod evident inutile. Mircea Jianu se lupta cu morile de vant, de fapt cu natura, cu muntele, nu cu oamenii. De fapt, se lupta si cu demonii sai interiori, fiind frustrat ca nu poate face mai mult.
Tata muta muntii este bazat pe un caz real, din 2008, lucru care nu ar trebui sa schimbe prea mult datele problemei. Filmul este bun, este extrem de bine realizat, de realist, incat poate fi luat si ca atare. Nu trebuie sa cauti pe Google, sa vezi ce s-a intamplat atunci, sa vezi cazul real. Unul ca mine, curios, a facut deja asta, dar nu toti sunt ca mine. Continue reading Tata muta muntii – TIFF 2021
Femei obisnuite este povestea de viata a actritei americane de origine romana Elina Löwensohn. Tatal ei a fost un evreu, fost detinut in lagar, iar mama o dansatoare din Bucuresti care a reusit sa emigreze in SUA. Pentru a obtine si ea viza de Statele Unite, Elina Löwensohn a facut presiuni asupra autoritatilor romane de dinainte de 89, intrand inclusiv in greva foamei.
Dupa ce ajunge in SUA, face studii de actorie acolo (Artele dramatice in New York). A jucat in foarte multe filme, cele mai celebre fiind Schindler’s List (1993) si The Wisdom of Crocodiles (1998).
In film, Elina Löwensohn isi joaca propriul rol: o tanara regizoare din Italia, Federica, isi intalneste idola in Italia si-i propune sa faca un film despre ea. Afla ca Elina este din Romania, insa pentru Federica acest lucru nu pare a fi un impediment.
Ajung, astfel, amandoua in Romania, urmand ca Elina sa-si redescoperea tineretea prin intermediul acestui film. Filmarile au avut loc exact in blocul in care a copilarit Elina, iar acolo, ca un element de autenticitate, fix cand se filma, coboara un vecin si le spune sa se potoleasca cu filmarile, ca deranjeaza.
Practic, facand film in film, povestire in rama, cum invatam la orele de literatura in liceu, descoperim viata Elinei, chiar daca din film nu aflam exact partea legata de plecarea mamei ei si apoi a ei. Partea aceea cu adevarat spectaculoasa, din punctul de vedere al unora, insa cumva nu chiar atat de reprezentativa. Ea a vrut sa-si aduca aminte partile bune, nicidecum pe cele rele.Continue reading Femei obisnuite – Simple women
Filmul Luca a fost o surpriza pentru mine din toate punctele de vedere: nu auzisem mai nimic despre el inainte, nu ii stiam distributia, stiind doar ca este „noul film al lui Malaelel” si ca este „thriller”. In mod evident, aceste 2 atribute au fost de ajuns pentru mine pentru a merge sa-l vad, reusind sa-l prind la Happy Cinema Bucuresti (nu eram multi in sala, 7 oameni cu totul, insa am fost prezent in sali mai goale de atat).
Luca este un tanar artist (actor, mai precis) extrem de ghinionist. Nu mintea si sufletul de artist il caracterizeaza, ci ghinionul. Primul ghinion l-a avut in tara, cand este prins cu valuta, fiind obligat nu numai s-o predea, ci si sa-l dea in gat pe cel de la care o luase. Chestiunea in cauza se petrecuse candva in 1989. Imediat dupa Revolutie pleaca din tara, stabilindu-se in SUA.
Acolo nu gaseste roluri din care sa traiasca, fiind distribuit, atunci cand avea noroc (desi nu prea avea) in roluri de cateva secunde/minute. Isi castiga, insa, existenta din taximetrie.Continue reading Filmul Luca este unul subevaluat
Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este cel mai astept film al acestei perioade. In Bucuresti cinematografele abia s-au redeschis (vineri, 7 mai, s-a petrecut acest lucru), drept urmare multi distribuitori de film au evitat sa isi lanseze blockbusterele mult asteptate. Oricum ar fi fost un film asteptat, insa cumva contextul pandemic actual lucreaza in favoarea acestuia (desi, fie vorba-ntre noi, proiectiile sold-out sunt, de fapt, proiectii cu sala doar 30% plina). Trebuie sa vedem, totusi, jumatatea plina a paharului.
Pentru ca cititorii de bloguri au reguli proprii, fiind nerabdatori sa citeasca intai concluziile si apoi argumentatiile acestora, spun din start: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc are (prea) multe defecte, insa putini vor avea curajul sa-l critice. Pentru multi critici si pseudo-critici, dar si pentru o buna parte a publicului, validarea internationala a filmului, premiul luat la Berlin, il face din start un film bun. Altfel spus, nu poti tu, un necunoscut din Romania, sa critici un film pe care altii, mult mai destepti si mai culti, l-au premiat. Eu, insa, POT face acest lucru, poate si pentru ca nu ma consider critic. Fix din acest motiv scriu articolul de fata. Pentru cine se vor gasi utile randurile acestea nu am de unde sa stiu.
Asadar, Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este un film structurat in 1+3 parti. Introducerea (ganditi-va la toate intelesurile cuvantului) este una „porno”: o scena ratata de sex (oral si normal) intre o profesoara de istorie (aflam asta ulterior) si sotul ei. Scena este intrerupta de mama unuia dintre ei (nu se precizeaza exact), iar barbatul nu apare cu fata, spectatorul putandu-i vedea doar organul. Scena acesta este, de fapt, intriga filmului, pentru ca totul fusese filmat si incarcat (din greseala sau nu, nici asta nu se intelege exact) pe internet.Continue reading Babardeala cu bucluc sau porno balamuc
Maria Regina Romaniei (Queen Mary of Romania) era un film necesar si era un film foarte asteptat. Asteptarile erau mari, investiile au fost foarte mari, rezultatul este mai mult decat dezamagitor.
Culmea este ca, desi ar trebui sa vorbesc despre ce a fost (chiar daca cu 2 ani intarziere, filmul aparand in 2019), voi vorbi mai mult despre ce ar fi trebuit sa fie si ce NU ESTE. Dezamagirile, cel putin in cazul meu, sunt mai multe decat satisfactiile.
Asadar, incep prin a spune ca cinematografia romaneasca a inceput sa fie luata in serios in afara datorita filmelor istorice. Vorbesc, evident, despre perioada de dinainte de 89. Mult hulitele filme ale lui Sergiu Nicolaescu erau extrem de bine vazute afara, avand un ceva al lor. Daca intrebai vreun cineast straini la ce filme se pricep romanii, acestia spuneau fara sa clipeasca: La filme istorice.
A venit revolutia, a venit noul val al cinematografiei, drept urmare filmele istorice romanesti s-au rarit din ce in ce mai mult. Romanii au dovedit ca pot face si altfel de filme, multe dintre ele intorcandu-se cu premii. In mintea unora, insa, a spectatorilor ma refer, a ramas un mare of: de ce nu mai fac romanii filme istorice?Continue reading Maria Regina Romaniei – Queen Mary of Romania
Filmul 5 minute (5 minutes too late) a traversat o perioada extrem de tulbure: a fost facut despre un incident de la MTR (de fapt, au fost 3), cand proiectia unui film cu gay a fost intrerupta de niste extremisti de dreapta, si a aparut intr-o perioada in care majoritatea cinematografelor erau mai mult inchise decat deschise. Ca sa scurtez un pic, unii considera ca in aceasta perioada nu ar trebui sa ne mai arda de gay si de proiectii intrerupte, avand probleme mult mai importante. Oare asa sa fie?
Pe scurt, despre incidentul real: in februarie 2018 proiectia filmului 120 BPM (Batai pe minut), propunerea Frantei pentru premiile Oscar si unul dintre cele mai apreciate filme frantuzesti din acel an, a fost intrerupta de mai multi extremisti de dreapta, nemultumiti ca un film care, zic ei, promoveaza homosexualitatea a fost proiectat la Muzeul TARANULUI. Cu 5 ani in urma, o alta proiectie de film fusese intrerupta, din aceleasi motive, tot la MTR. Tot in 2018, la cateva zile dupa incidentul de la filmul frantuzesc, a fost intrerupta si proiectia filmului romanesc Soldatii. Poveste din Ferentari, proiectie ce avea loc TOT la MTR.
Nu am vazut filmul intrerupt in 2013, insa pe celelalte 2 le-am vazut. Pe scurt, primul dintre ele, 120 BPM este despre organizatia civica ACT UP, care a actionat in Franta anilor 90. Este un film bazat pe fapte reale, care indeamna la actiuni civice, fiind un film extrem de bine realizat. Are scene „porno gay”, nu multe,, deloc scoase din context. Protestatarii au asteptat una dintre aceste scene pentru a se manifesta.
Berliner este un film romanesc extrem de actual, extrem de ancorat in realitatea cotidiana. Are cateva defecte, unele dintre ele inexplicabile, insa per total este un film agreabil.
Pe scurt de tot, Silvestru Mocanu, fost ministru, candideaza pentru un post de europarlamentar intr-un colegiu din Oradea (in Salonta mai precis), din partea partidului PUP. Acesta se imprieteneste brusc, pe nepusa masa, cu VIorel, un tractorist de rand. Viorel il gazduieste pe candidat la el acasa si il ajuta, inclusiv prin propria prezenta, in campania electorala. Pe parcursul intregului film vedem cum isi face campanie fostul ministru (al agriculturii), in ce fel il transforma el pe Viorel, ce contracandidat avea acesta si, mai ales, cum se termina totul.
Acum, trebuie sa va zic principala calitate a acestui film: umorul! Este o parodie EXCELENTA atat la adresa clasei politice, per ansamblu, cat si la adresa cetatenilor care o legitimeaza, prin orice mijloace. Urmariti doar cum se transforma Viorel si ce anume ajunge sa ceara concetatenilor lui.
Umorul, cel putin in cazul meu si a celor din Bucuresti, este dat si de ardelenismele prezente in film: atat accentul, cat si felul de a fi al oamenilor. As zice, deci, ca este un film extrem de realist, ca acea bucata de tara chiar exista. Ceea ce este adevarat doar in proportie de 70%.
Caci marele defect al acestui film este lipsa de realism POLITIC. Nu pentru ca politicienii romani ar fi altfel, chiar asa sunt, ci pentru ca … alegerile europarlamentare nu se desfasoara astfel. Conform acestui film, alegerile europarlamentare s-ar desfasura pe baza unui vot uninominal (majoritar), unde invingatorul ar lua tot. Adica asa cum s-au desfasurat alegerile parlamentare din 2008 si 2012. Problema e nu doar ca nu-i asa, ci si ca mai sunt alte 3 probleme:
De ce erau doar 2 contracandidati? Chiar si la alegerile uninominale, fie ele si de primar, in Romania sunt invariabil mai multi candidati.
Vorbind despre Bihor, orasul Salonta, ar fi trebuit sa fie musai un candidat maghiar. Singurii maghiari pe care-i intalnim sunt intr-o frizerie. In rest, ei parca nici nu exista, desi demografia actuala arata ca in judetul Bihor ei au pondere de 25%, in timp ce in orasul Salonta ei sunt chiar majoritari, procentul acestora fiind de 55%. Primarul din Salonta, in functie din 2004, este de la UDMR (deloc surprinzator). Deci unde-s maghiarii in toata povestea asta?
Nu imi este clar daca Mocanu era candidat pe colegiu Bihor sau strict pe colegiu Salonta. Daca era candidat pe intreg judetul, se pune intrebarea de ce a ales orasul Salonta? Adica, sa ne intelegem, el isi face campanie numai acolo, numai in acel oras. Cat de important este orasul Salonta in economia electorala?
Altfel, mi-a placut numele partidului, PUP, care pe mine m-a dus cu gandul la 2 partide, fiind o combinatie intre PMP (fiind popular, evident) si PNL (avand o sigla extrem de galbena). As fi putut spune si AUR, dar nu e cazul. Oricum, filmarile au fost facute in 2019, cand PMP si PNL erau in opozitie, iar AUR nici nu exista, deci referirile cred ca sunt la cele 2 partide. Poate si din acest motiv alegerile erau europarlamentare, pentru ca acelea au fost alegerile inceputului de an.
Trecand peste latura politica, care pentru mine strica realismul filmului, trebuie sa scot in evidenta interpretarile excelente ale actorilor. Ovidiu Crisan, actor al Teatrului National din Cluj, are o interpretare absolut superba. Eu l-am vazut si pe scena de teatru, este un actor extrem de bun, din pacate nu foarte cunoscut publicului larg neclujean (si nedus la teatru). O alta interpretare excelenta vine din partea lui Ion Sapdaru, nascut peste Prut, care este, insa, actor la Teatru National din Iasi si regizor la Teatrul din Botosani. O mentiune speciala pentru Sorin Cocis, actor al Teatrului Nottara din Bucuresti, care a avut roluri mai mari sau mai mici si in filmele Arest, Soldatii. Poveste din Ferentari ori in serialul Umbre (unde l-a interpretat pe Tanase). Pe scena de teatru, ultimul spectacolul in care l-am vazut a fost Magnificul. Nu ca vreun alt actor ar fi interpretat slab.
De altfel, meritul regizorului Marian Crisan este intai si intai ca a ales actorii potriviti: Ion Sapdaru este moldovean la origine si interpreteaza rolul unui moldovean venit sa candideze la Bihor, iar Ovidiu Crisan este ardelean get-beget. In plus, trebuie subliniat faptul ca alegerea unor actori care nu sunt arhicunoscuti publicului larg, care nu sunt supraexpusi, precum vesnicii Bucur, Papadopol, Vasluianu ori Adrian Titieni, are un efect pozitiv pentru spectator: acesta are impresia ca-n fata lui sunt oameni normali si nu actori. Neputand asocia interpretul rolului principal cu un alt rol asemanator, in mintea ta el nu va mai fi un actor, ci va fi cu adevarat personajul din film. Sa ne intelegem: nu sunt deloc actori slabi, dimpotriva. Sunt doar talente insuficient exploatate de catre cineasti. De altfel, regizorul Marian Crisan are acest obicei, de a miza pe o gama variata de actori, neavand niste preferati. Uitati-va pe filmografia lui, uitati-va la distributie si veti vedea ca am dreptate. Iar actori de prim-plan, arhicunoscuti, sunt foarte putini in filmele lui.
Per total, Berliner este o parodie excelenta la adresa vietii politice actuale, deopotriva la adresa politicienilor si a alegatorilor. Ca orice parodie, nu trebuie sa permitem adevarului sa strice o stire/gluma buna. Asa se invata la facultatile de jurnalism, nu?
Berliner a intrat in cinematografe din 26 februarie, fiind produs Mandragora si Rova Film distribuit in Romania de Rova Film si Iadasarecasa. Eu l-am vazut in Bucuresti, la Happy Cinema (Liberty Mall). Daca aveti unde sa-l vedeti, mergeti la cinema s-o faceti. Sa radeti impreuna cu alti spectatori, indiferent de numarul lor, este o senzatie extrem de misto, pe care o recomand tuturor cinefililor sociali.
Asa aratam eu, in sala de cinema, inainte sa inceapa Berliner, luminile fiind inca aprinse.
ps: Vedeti filmul ca sa aflati SI de ce se numeste Berliner. Titlul este cumva atipic, actionea nu se desfasoara nici macar o secunda in Berlin.
ps2: In Berliner se mananca ciorba in mai multe randuri. Avand in vedere dinamismul acelor scene, mie mi se par, in sine, o parodie la adresa scenelor cu ciorba. Ceea ce nu pot decat sa aplaud.
Intre chin si amin este unul dintre filmele care mi-a atras atentia si pe care regret ca nu am putut sa-l vad intr-o sala de cinema. Sperand cumva sa reapara intr-o sala de cinema, l-am ignorat initial pe Netflix. Cumva mi se pare ca nu-si are locul acolo, pe acea platforma, printre atatea si atatea filme comerciale. Dupa ce am ajuns la concluzia ca nu va reaparea in cinematografe, am decis sa-l vad pe Netflix, platforma unde este disponibil, insa, doar daca aveti cont de Romania. Inca nu am aflat explicatiile oficiale, de ce romanii din Franta, Spania, Italia sau SUA, plecati din Romania tocmai din cauza comunistilor si copiilor comunistilor care s-au perpetuat la putere, nu au dreptul sa vada si ei acest film? Sunt, probabil, explicatii comerciale.
Intre chin si amin este un film despre unul dintre cele mai sinistre experimente care s-au facut in lumea asta, cunoscut fiind sub numele de Experimentul Pitesti. Acolo, la acea inchisoare, timp de aproximativ 4 ani (1948-1952), comunistii au incercat reeducarea unor elemente dusmanoase, majoritatea fiind tineri studenti, reeducare care trebuia facuta tot de ei: cativa dintre cei arestati, in schimbul unor conditii mai bune, au fost pusi sa-si tortureze colegii de celule pana cand acestia cedau. Vazand atrocitatile comise, pana si conducatorii comunisti s-au speriat, drept urmare au oprit experimentul dupa doar 4 ani, vinovatii fiind condamnati la moarte in urma unui proces-fulger.Continue reading Intre chin si amin
Profu’ este povestea lui Dorin Ionita, un profesor de matematica din Bistrita care dupa ce a iesit din sistemul clasic national de invatamant hotaraste sa isi faca un club propriu de matematica. Ma rog, club il numesc eu, cerc de matematica, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca omul, la el in apartament, primea elevii care de dimineata pana seara veneau si lucrau la matematica sub indrumarea sa.
Sa ne intelegem: eleviisunt de varste diferite, in clase diferite, avand un nivel diferit de pregatire, insa cu totii veneau acolo si lucreaza impreuna.
Pentru Profu’, marea satisfactie este atunci cand elevii sai ajung departe in cariera lor, cel mai frumos cadou pe care-l poate primi este o teza de doctorat a unui fost elev de-al sau.Continue reading Profu’ – Teach
Calatoria fantastica a Maronei este cel mai recent film al regizoarei Anca Damian. A deschis Animest-ul de anul trecut, a si rulat prin cinematografe (intrat in 4 octombrie 2019), adunand incasari totale de 22.505 lei de la 2667 de spectatori. Dupa ce am vazut filmul (in cadrul BIFF 2020), pot afirma cu certitudine ca aceste cifre sunt nemeritate, filmul fiind mult subevaluat. Ori poate n-a avut prea multi bani de promovare.
Calatoria fantastica a Maronei ne spune povestea simpaticei cateluse Marona, care in decursul vietii schimba 3 proprietari, 3 oameni pe care-i slujeste cu devotament. Totul este povestit din gura Maronei, modalitate datorita careia aflam gandurile ascunse ale acesteia. Aflam cum s-a nascut, aflam cum a ajuns la primul stapan, aflam cum ajunge la urmatorii stapani si, mai ales, aflam cum se termina totul. Din pacate, in privinta ultimelor 2 lucruri am ceva rezerve, caci nu mi-a placut nici ciclicitatea (aflam din start ca Marona va muri, o vedem moarta, din acest motiv suspansul in ceea ce ar fi trebuit sa fie momentul cheie este zero), nici trecerea de la un moment la altul (de la un stapan la altul). Mi s-au parut 3 povesti distincte foarte bune, legate intre ele destul de stangaci.Continue reading Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020
Miami bici a fost introdus pe Netflix exact pe data de 1 aprilie, insa este disponibil doar de pe teritoriul Romaniei. Daca este vreunul dintre cititori plecat pe afara si are contul Netflix facut in acea tara, nu va putea sa-l vada decat incepand cu data de 1 iunie. Nu v-as fi zis toate astea daca nu m-as fi lovit personal de aceasta problema (am cont partajat cu un amic, facut de el, el locuind in Franta; oficial este cont frantuzesc). Noroc cu Daniela, ca m-a ajutat sa pot vedea si eu filmul. Nimic ilegal, stati linistiti 🙂
In momentul inchiderii cinematografelor, Miami bici era filmul numarul 1 din box office-ul romanesc, surclasand orice alt film romanesc aparut pana acum, dar si filmele straine ce figurau in programele cinematografelor. Un adevarat hit, cu care orice producator ar trebui sa se mandreasca.Continue reading Miami bici (Netflix) – cel mai comercial film romanesc din istorie
5 gang: Un altfel de Craciun este un vlog de 96 de minute, bagat in cinematografe doar pentru ca vloggerii isi doreau sa li se vada mutrele pe marile ecrane.
Ivana cea groaznica este filmul-surpriza al primaverii. E drept, situatia actuala din Romania este ciudata, nu stiu cati isi mai permit luxul de a merge la filme, multi distribuitori anunta amanarea lansarilor, dar poate tocmai in aceasta situatie ciudata, dubioasa, Ivana cea groaznica se potriveste perfect in peisaj.
Printr-o autobiografie mult fictionata, Ivana cea groaznica reuseste sa ne spuna cateva chestii extrem de interesante, intr-o maniera extrem de placuta, partial serios, partial la misto.
Pe scurt, Ivana este o actrita sarboaica, intoarsa pentru o perioada scurta in localitatea ei natala, Kladovo, una situata la granita Serbiei cu Romania. Inconjurata de familie, cu care nu se intelege foarte bine, Ivana primeste oferta de a fi imaginea celui mai important eveniment local al acelei localitati – Podul prieteniei romano-sarbe. Pe langa relatiile de familie (cu parintii, cu fratele si cu bunica), tanara Ivana mai are 2 probleme: prietenii ei excentrici veniti de la Bucuresti si relatia cu un baiat mult mai tanar, de care vorbeste tot orasul. Continue reading Ivana cea groaznica – filmul atipic al primaverii
Urma este unul dintre filmele despre care nu auzisem mare lucru pana-n urma cu 2 saptamani. Am aflat ulterior ca in film vor juca Madalina Ghenea (slatineanca de-a mea) si Irina Radulescu (fiica marelui Dem Radulescu). Ele urmau sa joace pe langa consacratii Teodor Corban, Dragos Bucur si Lucian Ifrim.
Povestea este interesanta: Anton (interpretat de Marin Grigore) este un pianist celebru si extrem de dubios. Are o personalitate dificila, un suflet de artist. In afara de relatiile dubioase pe care le are, el devine obsedat de fericirea surorii sale. Ce s-a intamplat cu el, cum sa ajuns la aceasta situatie, ce probleme avea el si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Ca de obicei, nu fac spoilere, in acest caz spoilere fiind mai grave decat in alte cazuri.Continue reading URMA – Unul dintre putinele thrillere autentice facute de romani
