Colectiv – ne priveste pe toti este un documentar inedit, difuzat si premiat in cateva mari festivaluri de film din lume (TIFF-ul canadian si Festivalul de la Venetia). Partea inedita a acestui documentar este modul in care a fost filmat: timp de mai bine de 1 an (14 luni) au fost filmati mai multi protagonisti, echipa de investigatii a GSP (Catalin Tolontan, Mirela Neag, Razvan Lutac), a fost filmat si ministrul sanatatii Vlad Voiculescu (el nu a venit la minister imediat dupa venirea guvernului Ciolos, ci dupa vreo 6 luni), Camelia Roiu (medic la Spitalul de Arsi), Narcis Hogea (tatal lui Alex Hogea, una dintre victime) si Mariana (Tedy) Oprea, unul dintre supravietuitori.
Colectiv – ne priveste pe toti este un film produs de HBO, daca are pentru cineva vreo relevanta brandul (pentru unii are, este o garantie a calitatii), fiind distribuit in mai multe cinematografe din tara de Bad Unicorn, urmand ca apoi sa fie disponibil pe HBO GO. Nu v-as putea spune cate saptamani va rula in cinematografe si din ce data va fi disponibil pe HBO GO. Programul proiectiilor din cinematografe il gasiti pe BadUnicorn.ro/Colectiv.Continue reading Colectiv – ne priveste pe toti
Context: am vazut scurtmetrajul Cadoul de Craciun (The Christmas Gift) acum 1 an, la TIFF 2018. La editia aia am apucat sa scriu pe scurt despre scurtmetrajele romanesti. Nu-mi fac tot timpul timp sa scriu despre ele, desi la fiecare editie calupurile de scurtmetraje sunt in capul listei. Sunt must-see-uri, ca sa folosesc un termen romglez.
Pentru multi este irelevant din ce an este, pentru mine este important dintr-un singur motiv: oare de ce nu mai tineam minte acest scurtmetraj? La modul serios: titlul nu-mi spunea nimic, pana sa-l revad pe TVR asta seara nu puteam spune nimic despre el.
Si pe bune ca e relevant: filmul nu e memorabil. E foarte bine realizat, foarte bine jucat, are o poveste foarte misto (un copil care in scrisoarea catre Mos Gerila isi spune dorintele, printre care dorinta lui taica-su: sa moara Nea Nicu). Doar ca, dintr-un motiv anume, nu e memorabil.
Pana sa-i dau cuvantul lui Trif, trebuie sa va spun un paradox: in timp ce la Bucuresti era vizionarea de presa a filmului Valea Orbilor, un film despre ocupatia maghiara din Transilvania, eu eram in … secuime, la festivalul D-butan-t 2019. Nu m-am simtit nicicum discriminat, abuzat. Dar mi s-a parut cel putin simpatica constatarea.
Altfel, cred ca voi merge sa vad si eu Valea Orbilor. Pare un film interesant si in plus am cunoscut pe cativa dintre actorii satmareni din film (anul trecut, in cele 2 vizite ale mele in Satu Mare).
Les Films de Cannes a Bucarest 2019 incepe saptamana viitoare, vineri 18 octombrie 2019. Sunt multe filme bune pe care le astept cu nerabdare, sunt cateva, cu precadere romanesti, pe care vi le recomand, asa cum sunt cu siguranta filme de care inca nu am auzit, dar care ma vor impresiona dupa ce le voi vedea. La astfel de festivaluri e bine sa te duci si asa. Cu siguranta vei nimeri astfel de filme.
Arest a castigat premiul Zilele Filmului Romanesc pentru Lungmetraj la TIFF 2019. Cu asta incep, caci trebuie sa stiti din start despre ce film vorbesc: unul bun, pe care, insa, il valorizez mai putin decat a facut-o juriul. Personal, as fi dat acest premiu filmului La Gomera – Fluieratorii, dar din pacate sau din fericire nu sunt membru al juriului. Al niciunui juriu, sa fiu mai exact. Ma rog, nu pot baga mana-n foc pentru viitor, dar dorinta mea este sa NU se intample asta.
Pentru mine a fost o mare surpriza acest premiu si nu pentru ca Arest ar fi o pelicula slaba. Nici pe departe. Este, doar, un film atipic, ciudat, cu un subiect deloc atractiv. Este, insa, un film UTIL. Continue reading Arest – TIFF 2019
La Gomera – Fluieratorii este PRIMUL film regizat de Corneliu Porumboiu pe care-l recomand din suflet. Si, atentie, pot sa fac asta atat fanilor filmelor comerciale, ai ce vedea, sigur nu te plictisesti, cat si pasionatilor de filme de arta, de filme de festival. Este un mix aproape perfect intre cele 2. Este un film SOCANT de bun.
La Gomera – Fluieratorii este despre Cristi, un politist corupt care joaca tot timpul la mai multe capete. Este, pe de-o parte, cartita din interiorul politiei, dar nici complet de partea celorlalti nu este. Un rol greu, extrem de bine dus la capat de catre Vlad Ivanov. Apropo de politistul Cristi si de Vlad Ivanov, va mai amintiti filmul Politist Adjectiv? Acolo un politist tanar, pe nume Cristi, lua lectii de lingvistica de la un politist batran, interpretat de Vlad Ivanov. Oare o fi o coincidenta faptul ca avem din nou de-a face cu un Cristi?Continue reading La Gomera – Fluieratorii – TIFF 2019
Filmul MO mi-a reamintit faptul ca Razvan Vasilescu este genial. Este un actor genial in teatru, genial in film, despre care se vorbeste foarte putin. Putin spre deloc.
Nu stiu cati bani castiga efectiv, nu cred ca moare de foame, doar ca, din punctul MEU de vedere, este mult subevaluat. Ar trebui sa fie coada la usa lui, sa-i propuna toti roluri, caci orice rol i-ai da, oricat de mic si neinsemnat ar fi, ti-l va interpreta magistral.Continue reading Filmul MO – Razvan Vasilescu este genial – TIFF 2019
Pentru ca tocmai am scris despre proiectul TIFF UNLIMITED, articol pe care vi-l recomand, trebuie sa spun ca unul dintre filmele care trebuie date ca exemplu pentru acel proiect este MOON HOTEL KABUL: un film care a trecut meteoric prin cinematografe si pe care nu apucasem sa-l vad, desi-mi doream. E drept, filmul este doar o promisiune, spun asta din start, se naste talent si moare speranta, insa din cateva puncte de vedere este un film ce merita vazut. Ori, hai sa zicem ca nu-mi pare rau c-am facut-o.Continue reading Moon Hotel Kabul – TIFF 2019
Va zic din start, pentru ca articolul sa nu aiba suspans din acest punct de vedere: mi-a placut mult Faci sau Taci. Comparativ cu Ghinionistul, precedentul film al regizorului Iura Luncasu, noul Faci sau taci este o idee mai ilogic, dar mult mai amuzant. Nu are personaje atat de bine construite, personaje puternice, asa cum avea Ghinionistul, dar are niste glume realmente memorabile.Continue reading Faci sau taci – unul dintre cele mai interesante titluri de film romanesc
Despre filmul Sa nu ucizi pot fi scrise foarte multe lucruri. Toate acestea eu le-as imparti in 2 mari categorii: ce ne spune filmul si ce NU ne spune filmul. Din pacate, lucrurile din a doua categorie sunt mai multe. Si voi incepe cu ele.
Asadar, desi toata lumea a auzit de celebra ancheta jurnalistica privitoare la dezinfectantii din spitale, filmul nu este deloc ecranizarea acelei povesti. Nu este despre cum s-a aflat si cum au cazut diverse capete, la propriu si la figurat, in urma acelei anchete. Nu aflam nimic din dedesupturile acelei investigatii. Nu aflam, deci, nimic nou.
Amica mea Victoria m-a rugat mai multe zile la rand sa o ajut sa stranga fondurile necesere terminarii proiectului Experimentul Pitesti (film care initial se numea Herman). Pentru ca eu am mai scris despre film si despre proiect si pentru ca eu NU public decat rar spre deloc comunicate de presa, am rugat-o pe ea sa scrie cateva cuvinte. Iar cele CATEVA cuvinte au ajuns sa fie peste 1000. Nu le-am numarat eu, a facut-o Word-ul.Continue reading Victoria Baltag despre filmul Experimentul Pitesti
Un om la locul lui este primul film romanesc caruia ii precizez, inca din titlu, traducerea englezeasca. A decent man is a decent movie este, pentru mine, cea mai potrivita caracterizare pentru acest film. Caci da, Un om la locul lui este un film decent, avand, insa, un personaj principal fascinant.
Povestea este oarecum simpla, des intalnita, desi spusa intr-un mod mult mai complex fata de alte dati. Avem acelasi vesnic triunghi amoros, un el, Petru, si doua ele: iubita oficiala, cu care urma sa se casatoreasca, Laura, si o a doua ea, amanta, Sonia.
Echilibrul lumii lui Petru, caci intr-adevar el dorea un echilibru, asta este dorinta sa de la inceput pana la finalul filmului, este rupt nu de unul, ci de 2 evenimente care se suprapun (de fapt, as zice ca-s 4, dar 2 sunt cumva secundare): Laura, prietena oficiala, ramane gravida, drept urmare casatoria urma/trebuia sa fie urgentata; Sonia, colega de munca cu care avea o relatie, sufera un grav accident de masina in urma caruia soferul moare, iar ea isi pierde un picior.Continue reading Un om la locul lui – A DECENT man este un film DECENT
Am vazut aseara primul film inspirational facut in Romania (asa este el promovat) intitulat Coboram la prima. Pana sa aflu de aceasta sintagma, eu il stiam drept filmul a carui actiune se petrece in dimineata de dupa dezastrul din Colectiv. Lucru adevarat, nu e nimic fals in afirmatia asta, doar ca filmul nu este DESPRE Colectiv, filmul nu incearca sa explice nimic, nu este despre nicio teorie conspirationista ori chestiuni de genul.
Pur si simplu ideea filmului este ca un metrou ramane blocat intre statii in dimineata de dupa Colectiv. Si, pentru ca lucrurile sa fie cumva mai simple, a fost luat un tren din ala vechi, cu vagoane. Motivul este, banuiesc, nu mi s-a spus direct, faptul ca acel vagon este mai mic, spatiul mai comprimat. Un tren din ala nou, dintr-o bucata, ar fi insemnat un spatiu mult prea mare. Prea multe personaje auxiliare, cu greu puteai ajunge cu camera de la un capat la celalalt.Continue reading Coboram la prima NU este un film despre Colectiv
Fals tratat de mantuire a sufletului este un film care a aparut mult prea tarziu. Este despre CNSAS, despre restabilirea adevarului din trecut, despre urmarirea unor fosti securisti, dar si despre iertare si impacarea cu trecutul.
De ce spun ca a aparut prea tarziu? Pai pentru ca filmul avea mult mai mult sens in 2000. Atunci cand discutiile despre CNSAS, despre ce ar trebui sa faca acest consiliu, erau la ordinea zilei. Erau de interes pentru publicul larg.Continue reading Fals tratat de mantuire a sufletului
Prima oara am vazut Povestea unui pierde-vara la TIFF. Nu stiu de ce, venisem cu niste asteptari foarte mari, poate pentru ca ma impresionase productia Doua Lozuri. Da, consider ca Doua Lozuri este printre cele mai bune comedii vazute in ultimii ani.
Despre LICU O poveste romaneasca s-ar putea spune multe. Ar putea fi privit si analizat din mai multe perspective.
Din perspectiva istorica, analiza filmului LICU O poveste romaneasca ar fi extrem de interesanta. Un om care acum are 94 de ani, care a trait mai multe regimuri, cel monarhist interbelic, dictatura regala, dictatura Antonesciana, dictatura comunista si acum revenirea la democratie. S-a nascut intr-un sat din Bucovina de Nord, care acum face parte din Ucraina, a trebuit sa plece de acolo in urma cedarii acelei regiuni URSS-ului, a facut facultatea la Iasi, dar a trait in inima tarii. A calculat el ca acolo este in siguranta, ca daca si inima tarii va fi cedata, inseamna ca nu va mai exista Romania. Omul, deci, ar avea toate motivele sa urasca sistemul comunist, tot ce vine dinspre Rusia. Doar ca nu e deloc asa. Veti vedea exact in film.Continue reading LICU O poveste romaneasca mi-a dat cea mai importanta lectie de viata!
UPDATE: Aflu ca povestea a fost gandita initial pentru film (scenariul fiind scris de Alexandru Popa). Ca Secretul fericirii a fost conceput ca film. Ca, ulterior, fiind vorba de 3 personaje si o singura locatie, li s-a parut adecvata si punerea in scena. Da, spectacolul a aparut inainte, din acest motiv eu am gandit invers: ca spectacolul a fost transpus pe marele ecran. Altfel, ca spectator de teatru care a vazut ulterior filmul, dezamagirea personala ramane. Chiar daca, repet, textul este foarte bun, interpretarile solide, iar twist-ul de final fabulos. E drept, de dragul spectatorilor de teatru care merg la acest film simteam nevoia de un bonus. De ceva in plus, macar 5%. Ramane, insa, CEL MAI BUN FILM vazut la TIFF 2018 (si spun asta dupa terminarea festivalului, deci acum pot afirma cu tarie acest lucru).
Am vazut spectacolul Secretul fericirii de 3 ori. De 2 ori prin festivaluri si o data, a treia oara, la el acasa, la Godot. Chiar daca farmecul spectacolului este dat de elementul surpriza, de suspans, deci a doua oara nu va mai parea la fel, eu l-as revedea oricand. Este un text genial scris, care merita vazut de cat mai multe ori.
Scurtmetraje romanesti TIFF 2018. La finalul fiecarei proiectii de la TIFF 2018 am scris cateva impresii la cald. La scurtmetraje am scris acolo, pe loc. Dupa fiecare imi porneam telefonul, cu luminozitatea la minim, si scriam. Mai jos voi scrie, in dreptul fiecarui film, impresiile de la cald, plus, daca este cazul, alte comentarii. Nu la toate. Voi face un top 5 al scurtmetrajelor, apoi voi vorbi, pe scurt de tot, si despre restul. Asadar.
Stiu ca sunt defect, nu apreciez filmele bune, de arta, si ma mai si laud cu asta. Drept urmare, la acest TIFF 2018, asteptam cu mai mult interes Povestea unui pierde-vara decat Touch me not (pe acesta din urma il voi vedea maine).
Regizorul imi placuse cu Doua lozuri, avea un umor fresh, comercial fara sa fie grobian, asa ca asteptarile erau mari. Dupa titlu, ma asteptam la o comedie usoara, de vara, cu un personaj simplist construit.
