Clubul Sinucigasilor + Cina lui Noriko – TIFF 2016

Clubul Sinucigasilor + Cina lui Noriko – TIFF 2016

 

 

Prequel vazut imediat dupa prima parte

In general, prequel-ul ori sequel-ul unui film apare la o distanta de cel putin 1 an de primul. Dupa 1 an tu poate ai uitat anumite aspecte, asta daca nu e vorba de un film pe care l-ai vazut de zece ori.

Un farmec aparte il au, insa, vizionarile consecutive ale seriilor. Eu aseara am vazut 2 filme asiatice la rand: Clubul Sinucigasilor si Cina lui Noriko. De el, pe scurt: genial si aproape bun. Hai sa vedem ce si cum.

Clubul Sinucigasilor TIFF 2016

Clubul sinucigasilor e facut inainte de explozia internetului

Daca-l vezi acum ti se poate barea un film bun, dar cu nimic revolutionar in el. De fapt, revolutionar este ca a anticipat ceea ce urma sa apara. In 2002 internetul nu explodase inca, iar ceea ce se petrece in film chiar s-a petrecut ulterior.

Poate subiectul vi se pare ciudat, sinuciderile in grup, insa tocmai asta e ideea: un subiect foarte putin exploatat. Poate in Japonia e de interes mai mare decat in Romania, dar acesta nu ar trebui sa fie un motiv pentru care sa-l evitati. Eu l-as viziona oricum.

Altfel, fara sa va dezvalui mare lucru din film, trebuie sa spun sintagma perfecta pentru acest film: L-am sinucis eu!

Acum, partea misto rezulta din realizarea filmului: te tine cu sufletul la gura pe tot parcursul lui, nu poti empatiza cu personajele, la fel cum nu prea poti nici sa dai cu pietre in ele. E pur si simplu tipul de film la care te uiti cu gura cascata si ramai fara cuvinte.

Cina lui Noriko

Cina lui Noriko il strica

Imediat dupa a urmat Cina lui Noriko. Un prequel aparut la 2 ani dupa prima parte. Urmeaza sa vedem toata situatia dintr-o perspectiva noua,

Problema e ca acea perspectiva iti strica aproape complet primul film. Acest al doilea film, luat separat, poate fi considerat un film bun. Nu genial, nu magnific, doar bun.

Doar ca el face ceea ce nu ar trebui sa faca un film: sa explice primul film dintr-o perspectiva unica, a lui. Primul film era, cumva, deschis, fiecare intelegea un pic altceva. Al doilea film vine ca o explicatie a scenaristului si regizorului: NU, DE FAPT ASTA A FOST! Ceea ce mi se pare nu doar inutil, ci si daunator.

In plus, stilul este cu totul altul. Mai bun sau mai rau, de discutat, dar COMPLET diferit. Ceea ce nu e rau, un regizor trebuie sa se dovedeasca versatil, dar parca povestea asta ne-o doream povestita intr-un singur fel.

Emil Calinescu Sion Sono TIFF 2016

Ambele filme, Clubul Sinucigasilor si Cina lui Noriko, au fost vazute la TIFF 2016 si vi le recomand din suflet. Cel din poza de mai sus este regizorul, Sion Sono. Parea foarte mirat ca romanii vor sa faca poza cu el. Salutari CINEMILE tuturor!

Articolul despre cele 2 filme ale japonezului Sion Sono, Clubul Sinucigasilor si Cina lui Noriko, au fost scrise dintr-o camera a Pensiunii La Villa Cluj. Despre pensiune, pe larg, am scris AICI!

 

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.