Constelatia cainelui – The Dog Stars

Constelatia cainelui – The Dog Stars este cel mai recent film regizat de Ridley Scott. Avand in vedere varsta acestuia, 88 de ani, ar putea fi chiar ultimul. Dupa acest film, unii spun ca AR TREBUI sa fie ultimul.

Constelatia cainelui – The Dog Stars este ecranizarea cartii omonime, aparuta la noi in 2015 la Editura RAO (la 3 ani dupa aparitia ei in SUA). Cartea a avut succes, ecranizarea ei era foarte asteptata. Eu nu am citit cartea, asa ca nu pot spune nimic despre ea.

Insa la modul general, ecranizarile se spune ca scot in evidenta regizorul. Talentul regizoral este esential la filmele de genul, caci regizorul este cel responsabil ca povestea aceea scrisa, buna sau mai putin buna, sa aiba sens ca film. Deseori, regizorul da viata unui text aproape mort. Poate face insa si procesul contrar, sa fie o frana.

Nu stiu exact in ce situatie ne aflam in cazul filmului Constelatia cainelui – The Dog Stars, repet, nu am citit cartea, astept un astfel de verdict din partea celor care au citit-o.

Constelatia cainelui – The Dog Stars este o distopie, una a carei premisa este ignorata cu desavarsire. Stim doar ca a fost o gripa care ucis aproape toata populatia planetei. Nimic altceva. Nici ce gripa e, nici de unde a venit, nici cat timp a durat pana sa ucida atatia oameni.

Constelatia cainelui – The Dog Stars ne spune povestea lui Hig (Jacob Elordi) si a lui Bangley (Josh Brolin). Primul este mecanic si pilot, care-si foloseste micutul avion Cessna pentru a cauta provizii. Prietenia dintre cei 2 este atipica, caci ei pur si simplu au gasit o cale de a convietui si a se ajuta unul pe celalalt.

Totodata, si aici este cheia intregii povesti, Hig este in cautarea altor supravietuitori, altor fiinte omenesti care inca sunt in viata. De ce spun ca aici este cheia? Simplu: pentru ca filmul Constelatia cainelui – The Dog Stars este despre … SINGURATATE!

Hig si cu Bangley recepteaza altfel singuratatea, se raporteaza altfel la ea. In timp ce Hig isi dorea cu ardoare sa gaseasca alti supravietuitori, simtea nevoia sa socializeze, Bangley se multumea cu ce avea. Isi apara micutul sau colt de lume (in fapt, un fost aeroport din muntii Colorado) si se multumea sa stea toata ziua sa bea alcool si Coca-Cola si sa contemple. El de fapt se temea de ce ar putea gasi, prefera o viata sigura si singura.

Hig era invers: accepta ca exista posibilitatea ca ceilalti supravietuitori sa vrea sa ii faca rau, insa dorea sa infrunte acest pericol, gasirea unor alte fiinte omenesti fiind pentru el mai importanta. De fapt, de la asta era pe cale sa-si gaseasca sfarsitul, dar nu intru in detalii, nu vreau sa dau spoilere.

Ajung acum la partea esentiala: ce aduce nou acest Constelatia cainelui – The Dog Stars? Este o distopie post-apocaliptica, adica un film ca alte sute, poate mii de filme. Noutatea acestui film este faptul ca-i 100% uman. Nu avem zombie, oameni bolnavi, roboti ori cine stie ce alte pericole. Nu avem, deci, nicio parte SF ori macar fantasy. Avem pur si simplu niste supravietuitori care, fiecare in felul sau, incearca sa traiasca si sa se obisnuiasca cu lumea noua in care sunt nevoiti sa vietuiasca.

Daca stau sa ma gandesc, modul in care Constelatia cainelui – The Dog Stars priveste Sfarsitul Lumii este unul din care l-ar privi oricare dintre noi daca ar ajunge intr-o atare situatie. Daca maine lumea s-ar sfarsi si nu am mai avea nici internet, nici televiziuni, nici radio-uri (ma rog, nici macar curent), atunci noi am trai fix cum traiesc oamenii din acest film. Nu am avea habar ce ne-a lovit, insa am fi nevoiti sa ne adaptam situatiei. Din acest motiv filmul nu ne da niciun fel de detaliu privitor la gripa care a nimicit marea majoritate a populatiei globului.

Problema este ca filmul pare prea sec, prea lent, ca pune prea multe intrebari fara sa raspunda la aproape niciuna. Deschide prea multe paranteze fara sa le inchida pe toate.

Constelatia cainelui – The Dog Stars aduce o perspectiva diferita, foarte umana, insa doar ne-o arata, fara sa faca ceva cu ea. Pare un material brut, insuficient cizelat. O avea legatura cu varsta lui Ridley Scott? Posibil.

Constelatia cainelui – The Dog Stars a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale acestui an. Nu stiu daca a dezamagit sau nu pe altii, insa mie mi-a lasat impresia ca e neterminat. Ca ar mai urma ceva. Nu ca ar fi fost scurt, dimpotriva. Insa mai avea multe de spus.

Interpretarile sunt bune, personajele sunt convingatoare, insa per total Constelatia cainelui – The Dog Stars nu spune nimic. Nu face nicio afirmatie, nu contesta nimic. Doar te pune pe ganduri. Oare o fi de ajuns?

Constelatia cainelui – The Dog Stars a intrat in cinematografe din 28 august, fiind distribuit in Romania de Forum Film. Eu l-am vazut la IMAX, insa nu mi s-a parut un film care trebuie vazut musai in acest format.

ps: Constelatia cainelui – The Dog Stars are un ritm foarte scazut si un suspans aproape inexistent. La modul general, distopiile sunt pline de suspans, caci pericolul este la tot pasul. Unii prefera filmele lente, precum acesta, eu as fi vrut ceva mai mult suspans si un ritm MULT mai alert. Chestiune de perspectiva.