Cravata galbena
Am vazut Cravata galbena acum mai bine de 2 saptamani (fix pe 1 noiembrie) si abia imi gasesc cuvintele. Pentru spectatorul de rand este usor, el se duce la cinema, traieste filmul si pleaca acasa. Eu trebuie (sa incerc) sa transmis in scris ceea ce am simtit in sala de cinema.
Ma rog, eu l-am vazut la Sala Palatului, intr-o atmosfera realmente grandioasa. Este un de-a dreptul coplesitor, emotiile traite acolo nu pot fi transpuse in cuvinte.
Cravata galbena ne plimba pe parcursul a sapte decenii, urmarind viata celebrului dirijor Sergiu Celibidache. Vedem copilaria traita sub un tata foarte autoritar, de-a dreptul dictator (in acceptiunea de astazi) in Romania interbelica, vedem cum a reusit de unul singur sa ajunga printre cei mai apreciati dirijori din lume, vedem revenirea lui in Romania natala, pe vremea aceea comunista, totul incheiendu-se cu un Sergiu Celibidache batran, care sta de vorba cu fiul sau despre trecut.
Chiar daca filmul plimba spectatorul pe mai multe tari si continente, el a fost filmat integral in Romania. Concertele pe care le veti vedea in film au fost reproduse de mai multe orchestre din aceasta tara. Veti recunoaste mai multe edificii culturale importante, Opera Romana din Bucuresti, Ateneul Roman din Bucuresti ori Sala Palatului.
Distributia este de-a dreptul grandioasa, numele lui John Malkovich, Sean Bean ori Kate Philips fiind atractiile principale.
Multi internauti (bloggeri, influenceri ori spectatori de rand) au spus dupa proiectie ca s-au simtit extrem de mandri de originile lor. Romania ar trebui sa fie mandra ca a fost produs acest film. Lucru cu care, sa ne intelegem, sunt de acord, insa de aici ar trebui sa pornim, caci mi-as dori sa mai fie si alte productii tip Cravata galbena.
Avem foarte multi oameni importanti cu care ne-am putea mandri, oameni nascuti in Romania care au ajuns extrem de importanti in domeniile lor. Cravata galbena si un pic mai inainte Enescu jupuit de viu (filmele sunt asemanatoare in multe privinte, o diferenta notabila, evident nu singura, fiind distributia exclusiv romaneasca de la filmul despre genialul George Enescu) ar trebui sa fie doar inceputul, exista multi alti romani carora ar trebui sa li se dedice un film. De preferat unul cu distributie internationala, un film international, care sa devina cunoscut in toata lumea.
Despre interpretari numai de bine, mi-au placut mult cei 2 Celibidache (Ben Schnetzer – tanarul, respectiv John Malkovich – batranul), dar nu doar ei impresioneaza.
Mi-a placut muzica (extraordinare concertele, au fost multe momente in care ma simteam nu la film, ci la concert, mai ales ca unul dintre concerte, nu va spun care, a fost filmat chiar … la Sala Palatului), mi-a placut cum arata din punct de vedere vizual, mi-a placut dinamica filmului, ritmul acestuia.
Uneori am avut impresia ca timpul trece, la propriu, prea repede. As fi tentat sa spun ca s-ar fi potrivit mai bine un serial, insa fix atunci n-am mai fi vazut filmul intr-o sala de cinema, ci acasa, in fata „micilor” ecrane. Farmecul unui film precum Cravata galbena este fix vizionarea lui la cinema (nu dati cu pietre, dar este un film care merita vazut SI LA MALL, mai ales in sali tip Dolby Atmos).
Cum ziceam la inceput, mi-a fost greu sa scriu ceva, orice, despre Cravata galbena. Filmul este grandios, magnific. Merita superlative peste superlative. Insa articolul despre el, cel de fata, este sec, la fel ca multe altele de aici. Cu siguranta nu se ridica la nivelul filmului.
Voi mergeti sa vedeti Cravata galbena (de ieri, 14 noiembrie 2025, in cinematografele din toata tara)! V-as sfatui sa mergeti la o proiectie speciala in prezenta echipei, insa chiar si daca nu prindeti vreuna tot va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti. As zice ca e film de vazut intr-o sala grandioasa, insa calitatea sunetului si a imaginii de la mall-uri ma face sa va orientez spre aceste sali. Jur pe galben ca sunetul trebuie sa fie perfect! 🙂
ps: Pentru filme tip Cravata galbena, mi-as dori sa avem si noi un site de tipul HistoryVsHollywood. Chiar sunt curios unde anume acest film a deviat de la „povestea reala”. Eu am aflat doar de final, ca e un pic diferit de cum s-a intamplat. Insa mi-as dori sa aflu si alte detalii. Daca vedeti vreun articol care sa scoata in evidenta „micile devieri”, va rog sa mi-l semnalati.

Be the first to leave a reply