Dragoste fara cuvinte

Dragoste fara cuvinte este ne spune povestea unei tinere (Alexia) cu deficiente de auz. Ea lucra alaturi de cei 2 copii ai patronului firmei. Unul dintre ei, Sergiu, era si el surd, in timp ce Mihai era „auzitor” (acesta este termenul pe care-l foloseasca comunitatea celor cu deficiente de auz).

In timp ce Mihai era un risipitor, un tanar care-si traia viata din betie in betie, Sergiu era fix contrariul fratelui sau: un tip muncitor, serios, cu bun-simt, care avea grija de Alexia ca de o sora.

Alexia primeste un cadou neasteptat de la Adrian (tatal celor 2, Mihai si Sergiu): un apartament de lux, fix langa apartamentul risipitorului Mihai. Adrian (interpretat excelent de Constantin Cotimanis) considera ca Alexia ar putea avea o influenta pozitiva asupra lui Mihai.

Bonus (pe jumatate spus in gluma, dar cat se poate de adevarat): din cauza zgomotului pe care-l faceau petrecerile foarte dese pe care le facea aceasta, putini oameni puteau sta in acel apartament. O persoana care nu aude era vecina ideala.

Cum va asteptati, intre cei 2 (Alexia si Mihai) se infiripa o relatie, insa va las pe voi sa descoperiti cum anume ii schimba. Si, mai ales, ce anume se schimba in relatia de familie dintre cei 3 (Mihai, Sergiu si Adrian). Finalul, dupa cum deja va ziceam, il veti descoperi singuri.

Acum, trebuie sa va spun sincer ca nu am cunoscut de-a lungul vietii nicio persoana cu deficiente de auz. Nu ca i-am evitat, nu ca am ceva cu ei, ci pentru ca pur si simplu nu a fost sa fie. Ei sunt destul de inchisi ca si comunitate, motivul fiind evident. Eu nu inteleg limbajul semnelor, asa ca m-as putea foarte greu intelege. Acea persoana m-ar intelege pe mine (pentru ca ei stiu sa citeasca pe buze; ma rog, ar trebui sa vorbesc mai rar, dar nu ar fi deloc o problema), insa eu pe ei mai greu. Probabil ar trebui sa imi scrie (pe telefon sau pe o foaie).

Stiu mai multe despre comunitatea de nevazatori, am avut tangente ceva mai multe cu ei (mai ales datorita actorului nevazator Valentin Andries, pe care l-am intervievat de 2 ori, asta pentru ca a doua oara a venit alaturi de prietena lui, Andreea). Fix din acest motiv apreciez astfel de filme: sa cunosc o comunitate noua, sa ii cunosc problemele, sa stiu ce am de facut atunci cand voi intalni o persoana din aceasta comunitate (valabil si-n cazul comunitatilor etnice, exemplul cel mai bun fiind Kizim, filmul despre comunitatea tatara).

Nu vreau sa comentez prea mult interpretarile, mi-au placut toti actorii, dar cel mai mult mi-a placut alegerea lor: Constantin Cotimanis este perfect in rolul de tata si patron de firma, cei 2 actori din comunitatea celor cu deficiente de auz (Jeni Ion in rolul Alexiei si Eduard Iacovache in rolul lui Sergiu) si-au jucat foarte bine propriile roluri (cu sau fara ghilimele), Monica Davidescu a fost foarte buna in rolul de mana dreapta a patronului, iar restul personajelor episodice au fost si ele foarte bune in scurta lor aparitie. Ma rog, am omis intentionat un personaj secundar, insa nu va zic cine este si nici de ce l-am omis. Veti descoperi totul singuri.

Fara sa fac spoiler, spun doar ca finalul lasa o usa larg deschisa pentru o continuare, un sequel. De la toamna inteleg ca se apuca de el. Le urez mult succes.

Per total, Dragoste fara cuvinte este un film excelent, pe care vi-l recomand din tot sufletul. Din pacate, momentan nu este disponibil nicaieri, insa inteleg ca sunt negocieri in desfasurare pentru a ajunge pe una dintre platformele de streaming. M-as bucura sincer sa ajunga acolo, oricare ar fi acea platforma.

ps: Dragoste fara cuvinte are si una bucata personaj cu blana si cu coada. Pare un birmanez autentic. Inteleg ca-l cheama Misu. Nu stiu ce aude o persoana cu deficiente de auz, insa ce va pot spune sigur este ca torsul lui se auzea fabulos in sala de cinema. Probabil ei doar simt vibratiile torsului, ceea ce este oricum bine. Motanul nu apare mult, doar intr-o scena, insa are un rol MEMORABIL. Nu puteam incheia acest articol fara sa va spun ceva si despre el.

ps2: Initial nu voiam sa scriu asta, insa cumva articolul e incomplet fara asta. In film este vorba despre achizitia unei companii numite … SEO. Care companie avea o solutie inovatoare legata de … retelele sociale. Nu ni se explica prea multe despre ce facea, asa ca 99% dintre spectatori vor ignora acest aspect. Cei care insa lucreaza cu asa ceva stiu ca SEO nu are nicio treaba cu retelele sociale. SEO = Search Engine Optimization. Este chestia pe care o fac eu constant (pe bani ori pe gratis): pun pe cuvantul cheie X (cuvant cheie care poate fi si o sintagma) link catre site-ul Y. Optimizarea pentru motoarele de cautare (in special Google). Deci n-are nicio treaba cu retelele sociale. Nu condamn filmul, il iert pe scenarist (ma rog, este O scenarista), insa lucrand in domeniu am simtit nevoia sa fac aceasta precizare.

ps3: In Dragoste fara cuvinte joaca si regizorul filmului, Octavian Iacob. Vedeti singuri ce rol joaca (puteti cauta ulterior daca nu stiti cum arata).