Duminicile (Los Domingos)
Duminicile este un film basc (subliniez acest lucru: basc si nu spaniol) care ne spune povestea tinerei Ainara, de 17 ani, tanara cu rezultate exceptionale la scoala ce doreste … sa se calugareasca. Pe tot parcursul filmului vedem cum o tanara de 17 ani, extrem de inteligenta si de muncitoare, hotaraste sa renunte complet la viata civila pentru a se dedica unei vieti monahale. Vedem toate acestea pentru a putea intelege (ori macar a incerca asta) DE CE a luat ea aceasta decizie. O intrebare secundara, la care eu n-am inca un raspuns: CAND anume, in ce moment, a luat ea aceasta decizie?
Motivele acestei decizii nu ni se spun in mod direct, insa tabloul este extrem de dens, de complex:
- Familia ei era disfunctionala. Dupa moartea mamei, tatal era mai interesat de noua sa cucerire si de restaurantul familiei decat de fiica cea mare. Bunica si cu matusa (sora tatalui) nu puteau inlocui pierderea mamei. Legat de aceasta matusa, ea este cea mai radicala impotriva calugaririi nepoatei, motivul fiind simplu: este atee. Ea le considera pe acele calugarite niste sarlatane, niste mincinoase, care cred in ceva ce nu exista!
- Ea doreste sa mearga la o manastire unde maicutele faceau parte dintr-un ordin. Stiti de ce este important acest lucru? Pentru ca Tara Bascilor este locul de unde au pornit cateva ordine importante cunoscute in toata lumea: Ordinul Iezuitilor, Ordinul Benedictin, respectiv Ordinele Dominicane și Carmelitane. Trebuie mentionat aici un alt aspect si anume partea feminina a acestor ordine: Sfanta María Josefa Sancho de Guerra (născută în Vitoria-Gasteiz) a fondat în anul 1871 la Bilbao instituția Servitoarele lui Isus din Caritate (Siervas de Jesús). Nu stiu daca ordinul din film este unul real sau nu, nu-i mai tin minte numele (nu l-am notat) si n-am gasit nicaieri aceasta informatie; insa este posibil sa fie un ordin legat de aceste Servitoare ale lui Isus din Caritate.
- Avea si un semi-esec in dragoste. Nu vreau sa intru in detalii, va indemn doar sa urmariti si acest aspect.
Nu vreau sa dau spoilere, unii vor considera ca deja am dat, insa vreau sa va spun cateva cuvinte despre ideea in sine, de calugarire. Despre cum o vad eu. Nu stiu ce parere aveti voi despre calugari (voi folosi termenul generic de CALUGARI, insa ma voi referi atat la calugarii barbati, cat si la maicute), insa ei sunt o categorie sociala pe care PERSONAL nu pot s-o inteleg si pace.
Pot intelege preotii (mai mult pe cei ortodocsi decat pe cei catolici din simplu motiv ca ortodocsii se pot casatori, au o viata de familie normala, in timp ce catolicii sunt celibatari EXACT precum calugarii), unii au credinta puternica, au chemare, insa multi altii vad preotia drept o meserie ca oricare alta. In fond, nu este o meserie deloc urata, deloc neplacuta, chiar daca pe langa nunti, botezuri si alte „sfestanii” preotii trebuie sa slujeasca si la inmormantari. Cineva trebuie s-o faca si p-asta #cumarveni.
Insa pe calugari nu-i pot intelege si pace. Eu am crezut dintotdeauna ca sunt niste neadaptati, ca doar un neadaptat renunta complet la lumea sociala pentru a se izola intr-o chilie ori manastire. Ok, socializeaza intre ei, nu-s chiar toti singuri, dar orisicum.
Totodata, nu pot intelege cum traiesc acesti calugari (DIN CE?!) si care este utilitatea lor sociala (utilitatea sociala a unui preot este evidenta, chiar si pentru un ateu ca mine). Dar a unui calugar?! „Se roaga pentru binele tuturor”. Evident ca un ateu ca mine nu va putea accepta un asemenea argument. Nu-l va intelege.
Dar trecand peste asta, nu pot sa nu remarc intensitatea cu care acesti oameni cred. Tanara Ainara era oricum, numai proasta si ne-educata nu. Ea insa avea un scop in viata, avea o credinta atat de intensa incat toti ceilalti oameni, familie ori prieteni, treceau in plan secund. Nu se prefacea, nu mima credinta. Chiar o avea.
Nu stiu daca asta se intampla cu toti cei care se calugaresc, dar Ainara din aceasta poveste este efectiv „maicuta ideala”, acea maicuta care a simtit ca are o chemare. O tanara care considera ca iubirea pentru Isus (scriu Isus cu un singur i pentru ca vorbim despre religia catolica; dupa 12 ani de religie stiu ca in religia ortodoxa Iisus se scrie cu 2 de i; stiu de asemenea si DISPUTA pe aceasta tema) este superioara oricarei alte forme de iubire. Nu-s de acord cu ea, insa incerc s-o inteleg, sa empatizez cu ea. Chiar daca nici asta nu reusesc pe de-a-ntregul, tot nu pot sa nu observ intensitatea sentimentelor ei religioase.
Nu vreau sa comentez filmul din punct de vedere cinematografic, va invit pe voi sa-l descoperiti. Eu m-am gandit la toate acestea cand l-am vazut si zile intregi dupa. Deci actorii au fost indeajuns de convingatori incat sa ma faca sa cred ca in fata mea chiar sunt niste oameni reali care au luat acele decizii. Bune sau proaste, si-au asumat acele decizii.
Per total, Duminicile (Los Domingos) este un film excelent, care are un ritm care-ti permite sa digeri ceea ce vezi. Nu este un film usor, nu este o relaxare de duminica dupa-amiaza (desi eu chiar l-am vazut intr-o dupa-amiaza de duminica), dar nici nu-si propune sa fie. Mie mi-a placut, faptul ca inca ma gandesc la fel este cea mai buna dovada ca este un film bun.
Mergeti deci sa vedeti Duminicile (Los Domingos), film care intra in cinematografe de maine, 25 septembrie 2026. Este distribuit in tara noastra de Independenta film!
Băi omule, la tine toate filmele sunt per total excelente sau bune? Cine să mai ia în calcul ce scrii când tu nu ești capabil să critici cu adevărat un film?
Și cum adică nu comentezi filmul din punct de vedere cinematografic? Păi care mai e scopul tău sau al acestui articol? Că recenzie nu se poate numi. Efectiv, bați câmpii la fiecare articol despre chestii care nu au legătură cu filmul. De aia nici nu te bagă lumea în seamă. Păi omul vrea să afle despre actorie, imagine, sunet, regie, chestii care țin de film, nu despre inepțiile tale. Nu interesează pe nimeni că nu înțelegi treaba cu călugăria, nu te mai crede atât de important, ni se rupe de impresiile tale despre chestii din afara filmului. Scrie dracului despre film, dacă ești capabil. Dar e clar că ești pe lângă subiectul filme și oamenii te invită din același motiv pentru care arunci un os unui câine șchiop: de milă, nu pentru că ai fi tu vreo eminență cenușie în comentat articole.