Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro?

Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro’?

 

 

Mai demult, sa fie vreo 5 ani de atunci, cand eram la inca la inceput in ale bloggingulu si foarte la inceput (daca-mi este permisa expresia) in ale bloggingului cinematografic, imi propusesem sa nu analizez o comedie decat dintr-o singura perspectiva: te-a facut sau nu sa razi? Ma enervam pe autistii, da, asa-i consideram, care analizau un film la care se radea pe rupte. Ii consideram absurzi, ingusti, snobi, sclifositi. Mi se parea imaginea perfecta a criticului de film: cel care sta serios intr-o sala care rade in hohote. Cel care se simte deranjat de rasetele prea zgomotoase ale spectatorilor de langa el.

 

Acum ce urmeaza sa cititi este fix ceea ce nu-mi doream vreodata sa ajung. Fac asta strict dintr-un motiv: filmul Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro? nu (prea) m-a facut sa rad. Da, asta-i principalul sau defect, principala mea problema cu el. Restul sunt secundare, le puteam trece cu vederea.

De fapt, problema principala a filmului este alta: ambiguitatea. Au vrut sa faca o comedie la care doar sa razi, dar au introdus elemente de corectitudine politica. Au bagat chestii legate de toleranta, casatorie gay, dar au bagat atat de multe glume homofobe incat te intrebi, la modul serios, daca scenaristii sunt gay, gay-friendly sau homofobi. Avand in vedere ca-s mai multi, as tinde sa cred ca avem de-a face cu un mix de gay si anti-gay. La fel si in ceea ce priveste migratia: trebuie sa tinem cu el, ca e baiat bun si destept, sau trebuie sa-l dispretuim ca face chestii la limita legii pentru a ramane in Franta?

Iar glumele, dragutele de ele, sufera de 3 boli:
1. Majoritatea sunt exagerate.
2. Foarte multe sunt previzibile, telefonate. Un personaj ridica mingea la fileu, celalalt fiind parca invitat sa-l ironizeze.
3. Unele se repeta, fara sa inteleg de ce ai repeta o gluma in ACELASI film.

Avem si glume bune, nu ma pot plange ca nu am ras, gasesti cateva replici memorabile, dar oricate am gasi, tot vom constata ca-s minoritare si nu majoritare. Sau, avand in vedere tematica filmului, ar trebui sa apreciem mai mult minoritatea?

Pe scurt, povestea filmului este asa: un gagiu foarte destept, din Maroc, decide sa mearga la Paris sa studieze arhitectura. Familionul sau numeros strange bani din tot satul sa studieze baiatu’  la Paris. Acolo e cel mai bun, primul din facultate, dar rateaza un examen decisiv din motiv de alcool. Aici nu ni se zice nimic legat de religie, adica nu cumva familia lui ar fi trebuit sa se supere pe el din motive religioase? Oricum, ideea e ca urma sa fie expulzat din Franta daca nu facea ceva urgent. Iar acel ceva urgent este una bucata casatorie. Daca cu o femeie nu s-a putut, atunci macar cu un barbat, caci el avea un singur prieten foarte-foarte bun. Si, vorba aia, prietenul adevarat la casatorie se cunoaste. Apoi incepe sarabanda de situatii in care cei 2 trebuie sa demonstreze tuturor ca sunt gay. Nu va zic mai multe, nu va mai zic nimic de familia arabului, care reintra in scena, nu va zic nimic nici de sotul acestuia, nu va zic nici cum se termina. Veti descoperi singuri. Ma rog, veti anticipa, intr-o proportie covarsitoare, dupa vreo 20 de minute de la inceperea filmului.

Ce salveaza partial acest Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro? Pai interpretarea actorilor. Actiunea este previzibila, pe alocuri prosteasca, insa personajele sunt interpretate credibil. Ceea ce salveaza partial filmul in ochii criticilor, am dubii ca si-n ochii publicului spectator. Care public spectator fie va rade cu gura pana la urechi la glume, fie-l va considera un film vulgar si pe alocuri tampitel.

Cu riscul de a face spoiler (#SpoilerAlert, sa semnalizez ca atare), vreau sa va spun o gluma care reiese clar din acest film. Se spune ca exista riscul sa faci pe prostul si sa ramai asa; se pare ca acelasi risc exista si atunci cand faci pe gay-ul. Vedeti voi cum de reiese aceasta chestie.

Inchei cu un ultim defect al filmului: traducerea. Chiar daca la prima vedere pare ok, cam asa s-ar traduce, eu va intreb sincer: de ce cineva simte nevoia de romgleza chiar si-n titlul unui film … FRANTUZESC?! Suna atat de urat Te-nsori cu mine, frate? Atat de respingatoare este limba noastra romana? Sau problema ei o fi ca nu-i corecta politica?

Per total, Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro se dovedeste a fi o comedie decenta. Probabil aveam eu pretentii prea mari de la ea (de la o comedie am pretentia uimitoare de a ma face sa rad). Exagerata, cu un fir epic slab scris, previzibila, insa cu interpretari actoricesti uimitor de solide pentru un astfel de film. Va fi cu siguranta apreciata de multi spectatori. O recomand, poate pur si simplu n-am fost eu pe aceeasi lungime de unda cu poantele.

Si desi am evitat sa mai fac recomandari in ultima vreme, acum simt nevoia sa semnalez un articol cu care rezonez: cel aparut pe TimesNewRoman. Altfel, as fi sincer curios de opinia unui gay privitoare la acest film. Daca exista vreun site/blog, romanesc ori strain, scris de un gay, pe care sa pot citi un articol despre acest film, rog a-mi semnala. Ori eventual o recenzie video.

Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro este in cinematografe din 8 decembrie, fiind distribuit in Romania de RoImage. Salutari CINEMILE tuturor!

Lasă un răspuns