Eternitate – Eternity (2025)
Eternitate (Eternity) este un film care pleaca de la o premisa extraordinara, o premisa care m-a pus pe ganduri mai mult decat ma asteptam.
Asadar, oamenii dupa ce mor isi vor alege o … Eternitate. Isi vor alege o lume in care vor trai de atunci inainte. Exista o infinitate de eternitati: una teatrala, una cu muzee, una cu plaja. Tot ce va puteti imagina. Insa toate eternitatile astea au problema: nu au TOTUL, ci doar O SINGURA CHESTIE.
Imaginati-va ca veti trai toata viata (si dincolo de ea) la plaja. Nu ai unde sa te duci, sa pleci de acolo, sa te duci pe la munte. Pentru ca, ghici ce, nu ai munte. Doar mare.
Sau o lume plina de muzee, unde toata existenta ta te vei uita la picturi. Nu-i asa ca ai lua-o razna? In film chiar e o scena cu unul care urla disperat ca s-a saturat de picturi. Scena dureaza cateva secunde, dar mi-a ramas in minte. E mai importanta decat ati putea crede.
Ideea e ca pana te hotarasti unde vrei sa traiesti esti dus intr-un loc, unul de trecere, unde se afla oamenii indecisi. Imi vine sa spun purgatoriu, insa nu are nimic de-a face cu iertarea pacatelor. Acolo poti sta cateva minute, cateva ore, cateva zile ori chiar ani intregi. Poti astepta ani intregi. Ce anume astepti? Pai stati sa vedeti a doua premisa a filmului.
Premisa PRINCIPALA a filmului este insa si mai interesanta: avem un cuplu de batrani care nu mai au mult de trait. Ea este bolnava de cancer, se pare ca in stadiu terminal, insa din cauza unui accident casnic, el moare inaintea ei (s-a inecat cu covrigei). Ea moare dupa o saptamana. Insa acolo, in acel „purgatoriu”, il gaseste nu doar pe sotul ei care murise cu o saptamana in urma, ci si pe iubit din tinerete, care murise pe frontul din Coreea.
Ea trebuie sa aleaga: in ce Eternitate va merge si cu cine? Celebra manea rezuma cumva filmul, dar in sens … invers:
„Sa iubesti doua femei
Sa nu stii pe care-o vrei
Una-i mama la copii
Alta-i pofta inimii”
Va dau si link-ul piesei, daca vreti sa va inveseliti un pic.
Aici alegerea o face ea, nu el, insa alegerile sunt asemanatoare: tata la copii e unul, dar „pofta inimii” e celalalt.
Nu va spun ce alegere va face Joan (Ioana pe romaneste), insa va spun ca este cumva irelevant. Daca ma intrebati pe mine, a facut o alegere gresita. Una pe care 90% dintre spectatori n-ar fi facut-o. Dar fix din acest motiv apreciez filmul: mi-a dat un final cu care nu-s de acord, la care nu ma asteptam, dar care m-a pus cel mai mult pe ganduri.
Lasand la o parte alegerea scenaristilor si a regizorului, incerc sa vorbesc la modul general. Primul instinct ar fi sa spui ca vrei sa iti revezi parintii, ca ai vrea sa traiesti alaturi de ei o Eternitate. Doar ca, daca stai sa te gandesti un pic, ce te faci daca si ei si-au dorit sa traiasca alaturi de parintii lor. Si parintii lor si-au dorit sa traiasca alaturi de parintii lor. Si tot asa. Unde am ajunge? La al catelea grad de stra-stra-stra-stra bunici s-ar ajunge?
Dar stai. Ca poate ai o sotie. Poate vrea si ea sa traiasca alaturi de parintii ei. Si parintii ei poate au vrut sa traiasca alaturi de parintii lor… O fi loc pentru toata lumea?
Nu va spun ce as alege eu, asta pentru ca raspunsul meu de azi difera de cel de ieri, ieri era diferit de alaltaieri, iar alaltaieri era radical diferit de raspunsul pe care-l avem la iesirea din sala de cinema. Maine probabil ma voi razgandi iar.
Ideea este ca nu am un raspuns clar, insa mai important este ca ma tot gandesc la aceasta intrebare de atunci. Film care sa ma puna pe ganduri la modul asta pe bune ca n-am mai vazut de mult timp.
V-as zice 2-3 chestii si despre actori, despre interpretarile lor, dar pe bune ca nu mi-a stat capul la asa ceva. Eu am intrat pur si simplu in poveste, m-am tot gandit la ce as face eu, la ce cred ca vor face personajele, fara sa fiu deloc, dar deloc atent la INTERPRETARI. Ceea ce inseamna ca voi lasa in seama criticilor aceste aspecte.
Eu m-am bucurat de poveste si fix datorita ei va recomand si voua filmul Eternitate (Eternity). E drept, nu este atat de religios, de crestin, pe cat v-ati dori, pe cat si-ar dori unii, caci nu exista rai sau iad, oamenii ajung acolo indiferent de pacatele lor, iar Dumnezeu efectiv … nu exista. Sau nu-l vedem, nici macar pomenit, pe acolo. Dar, nu radeti, SI din acest motiv mi-a placut mult filmul. O viata de apoi fara legatura cu ceea ce zice o religie sau alta … iata ceva ce apreciez. Ceva cu care rezonez.
Eternitate (Eternity) a intrat in cinematografe din 26 noiembrie 2025, fiind distribuit in Romania de Cineforum!
Be the first to leave a reply