Faci sau taci – unul dintre cele mai interesante titluri de film romanesc

Va zic din start, pentru ca articolul sa nu aiba suspans din acest punct de vedere: mi-a placut mult Faci sau Taci. Comparativ cu Ghinionistul, precedentul film al regizorului Iura Luncasu, noul Faci sau taci este o idee mai ilogic, dar mult mai amuzant. Nu are personaje atat de bine construite, personaje puternice, asa cum avea Ghinionistul, dar are niste glume realmente memorabile.

Pe scurt, ca sa intelegeti despre ce este vorba: politia romana, ajutata de cea spaniola, pune la cale un plan prin care sa se infiltreze intr-o retea de trafic de persoane. Primul obstacol este cel lingvistic: cati oameni din politia romana stiu, oare, limba spaniola? Nu cati au asta scris in CV, ci cati o stiu efectiv? Primele glume, care vin in rafala, sunt toate pe aceeasi tema

In ce anume consta planul, cine erau sefii operatiunii, cine era seful cel rau, proxenetul, care era rolul fetelor din trupele speciale (niste fete realmente speciale), cine era tradatorul si cum se termina totul ramane sa descoperiti vazand filmul.

Va spuneam ca povestea e un pic mai ilogica, si este, caci in unele momente, intre 2 reprize de ras, incercai sa-ti explici anumite actiuni ale personajelor. La un moment dat, insa, constatand ca, de fapt, scopul filmului nu este sa arata cum sunt exploatate femeile, iar suspansul nu se afla printre ingredientele sale, am renuntat sa mai imi pun intrebari de logica. Lucru pe care vi-l recomand si voua. Luat la bani marunti, filmului ii pot fi gasite multe fracturi logice.

Nu despre ele voi vorbi, va las sa le descoperiti singuri. Voi vorbi, insa, despre cativa actori care mi-au placut, unul dintre ei m-a impresionat de-a dreptul.

Asadar:

Gica Craioveanu impresioneaza. Nu are un rol greu, el fiind politistul spaniol care vine in ajutorul autoritatilor romane. Spaniola sa fluenta, capatata in anii petrecuti in fotbalul spaniol, l-a facut sa para totul usor. De altfel, acesta-i secretul atunci cand alegi ne-actori (actori amatori) in filmul tau: sa le gasesti rolurile in care ei sa se simta natural.

Acum, sunt sanse ca multi sa nu stie cine este Gica Craioveanu. Nu doar din cauza varstei, dar si din cauza ca nu urmaresc fenomenul fotbalistic. Pe scurt: Gica Craioveanu a fost un fotbalist roman destul de bun, a iesit golgheterul Romaniei si a plecat in Spania. A jucat acolo pe la cateva echipe, insa a fost nedreptatit in ceea ce priveste echipa nationala, avand doar 25 de selectii. S-a retras in 2006, de atunci singurele sale tangente cu fotbalul fiind aparitiile televizate, in Romania si Spania, si o functie vremelnica, mai mult onorifica, la CSU Craiova. Prin aceasta ultima functie, insa, si-a atras antipatia mai multor microbisti, printre care ma numar si eu, in speta cei care nu inghit pseudo-proiectul CSU si sustin echipa de fotbal a Craiovei din liga a treia. Cea adevarata, autentica.

Detaliile sunt multe, deloc cinefile (in teorie). Practic, insa, ca s-o spun clar: desi nu-l apreciez ca om, desi-l dispretuiesc pentru pozitiile sale, pot recunoaste, in mod obiectiv, ca rolul i se potriveste. Totodata, sunt curios cum va fi primit filmul in Craiova si daca fostul fotbalist si actual antrenor (tocmai si-a luat licenta de cateva zile) va fi prezent la vreo intalnire cu cinefilii. De urmarit.

Monica Barladeanu m-a surprins si mi-a adus aminte, un pic, de Kovesi. Nu are studii de actorie, facand, insa, dreptul. Avand in vedere tematica acestui film, studiile sale de drept s-au dovedit utile. Nu va explic de ce mi s-a parut ca are un pic de Kovesi, va spun doar ca rolul ei nu este chiar pozitiv si ca eu, de felul meu, nu am o parere chiar buna despre Kovesi. Restul deduceti singuri vazand filmul.

Codin Maticiuc, in contrast cu Gica Craioveanu, are cea mai slaba interpretare. Nici el nu este actor si fix asta a fost problema in acest film: i s-a dat un rol mult prea greu pentru ce poate el duce. Nu discut parerile pe care le puteti avea despre el, despre cat de sufletist este (ori, dimpotriva, cat de snob este). Discut o realitate la fel de obiectiva precum in cazul lui Gica Craioveanu: daca interpretarea fostului fotbalist a fost foarte buna, cea a lui Codin Maticiuc a fost extrem de slaba. Intrebarea cheie este alta: oare ar trebui sa ne mire?

Sandra Izbasa are un rol extrem de interesant, in care isi pune in valoare inclusiv abilitatile ei sportive. Va convingeti singuri cum stat treaba.

Horia Brenciu are un rol atat de bun incat imi parea rau ca a jucat atat de putin. Serios vorbesc. Dac-as fi rau as zice ca mi-a placut atat de mult pentru ca nu canta deloc in film. Nu sunt (atat de) rau.

Cosmin Nedelcu (Micutzu) are un rol fabulos. Mic, dar fabulos. Ca sa intelegeti cat de bine este pus in film, in majoritatea timpului el este singur. Drept urmare, pare ca face ceea ce face si-n viata reala: face stand-up. Si-i iese de minune. Pare ca-i da la o parte pe ceilalti, pe toti cei care ar putea sa-i puna-n pericol numarul de stand-up.

Nu va mai zic nimic despre Diana Dumitrescu, Levent Sali ori Maria Popovici (o alta persoana care s-a afirmat la stand-up), veti vedea exact ce rol interpreteaza fiecare dintre ei. Nu va spun nimic nici despre unghiurile de filmare si alte alegeri regizorale.

Voi trece la ceea ce se vrea a fi subiectul principal al acestui articol: de ce filmul se numeste Faci sau taci?

Premisa de la care plec, lucrul pe care vreau sa-l argumentez, este ca titlul este genial ales. Un titlu perfect. Nu stiu cum s-ar putea traduce in alte limbi, aici s-ar putea sa fie cateva probleme, dar gandindu-ma la acest lucru apreciez si mai mult filmul: un film gandit de romani pentru romani. Sunt foarte multi regizori romani care din momentul in care fac filmul se gandesc la straini, la festivalurile de afara si modul in care vor recepta ei filmul (de exemplu, schimbarea din Luminita Mon Amour, cum se cheama cartea, in Ana Mon Amour, denumirea filmului, s-a petrecut pentru ca Luminita era un nume greu de pronuntat si de tinut minte de catre straini).

Asadar, un prim argument ar fi muzicalitatea (cu rima interioara aferenta) acestui titlu. Ca un efect imediat al acestora, este un titlu usor de tinut minte. Totodata, usor de gasit pe Facebook si pe Google. Este, ca sa zic asa, si un titlu SEO. Incercati sa cautati Faci sau taci pe Google si va veti convinge.

De asemenea, eu il vad si ca pe un indemn catre posibilii critici si catre colegii de breasla. In loc sa le raspunda prin Daca tu consideri ca poti face un film mai bun, dar in acelasi timp la fel de apropiat de sufletul publicului, fa-l, regizorul-scenaristul-producatorul Iura Luncasu prefera sa raspunda mult mai simplu: Faci sau taci. Si o face brutal, inca din start, inca dinainte de a fi intrebat.

Da, Faci sau taci este un titlu motivational. Un titlu din care avem cu totii de invatat.

Cat de potrivit este titlul Faci sau taci pentru actiunea efectiva a filmului ramane sa va convingeti singuri. Mergeti sa vedeti Faci sau taci pentru oricare din motivele de mai sus. Nu stiu daca la incasari filmul o va intrece pe Ramona ori va intrece mult mai cunoscutii Morometi, dar stiu (aproape) sigur ca nu va dezamagi publicul spectator care va merge sa-l vada. Poate doar pe fitosii care nu concep sa mearga la cinema pentru a rade. Care sunt mult prea pretentiosi cu comediile si care nu inteleg de ce ar face cineva un film care are drept unic scop sa faca spectatorul sa rada.

Da, Faci sau taci este o comedie comerciala. Una care pe mine m-a facut sa rad zgomotos pe toata durata filmului. Apreciez sinceritatea filmului si pe bune ca nu-i pot intelege pe cei care au ras tot filmul si au iesit din sala spunand ca este un film slab.