Filmul Luca este unul subevaluat

Filmul Luca a fost o surpriza pentru mine din toate punctele de vedere: nu auzisem mai nimic despre el inainte, nu ii stiam distributia, stiind doar ca este „noul film al lui Malaelel” si ca este „thriller”. In mod evident, aceste 2 atribute au fost de ajuns pentru mine pentru a merge sa-l vad, reusind sa-l prind la Happy Cinema Bucuresti (nu eram multi in sala, 7 oameni cu totul, insa am fost prezent in sali mai goale de atat).

Luca este un tanar artist (actor, mai precis) extrem de ghinionist. Nu mintea si sufletul de artist il caracterizeaza, ci ghinionul. Primul ghinion l-a avut in tara, cand este prins cu valuta, fiind obligat nu numai s-o predea, ci si sa-l dea in gat pe cel de la care o luase. Chestiunea in cauza se petrecuse candva in 1989. Imediat dupa Revolutie pleaca din tara, stabilindu-se in SUA.

Acolo nu gaseste roluri din care sa traiasca, fiind distribuit, atunci cand avea noroc (desi nu prea avea) in roluri de cateva secunde/minute. Isi castiga, insa, existenta din taximetrie.

Are, insa, ghinionul ca intr-o seara sa nimereasca in locul potrivit la momentul nepotrivit, fiind martorul unei reglari italienesti de conturi (un mafiot-turnator este ucis de fostii sai camarazi). Nu are de ales si ajunge si el turnator, intrand in programul de protectie al martorilor.

Fiind imigrant roman, FBI-ul si statul american hotarasc sa-l trimita in Romania, in programul romanesc de protectie a martorilor. De ce anume da aici, cine este „Dumnezeu” si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Eu vreau subliniez cateva lucruri esentiale despre acest film, doar 2 negative, nu va speriati, insa celelalte mi se par fundamentale, esentiale pentru intelegerea corecta a filmului.

In primul rand, marele atu al acestui film este faptul ca-i thriller autentic. Nu este un alt gen de film cu accente de thriller, ci e thriller 100%, care are cate un pic si din alte filme. Practic, filmul Luca urmeaza un fir narativ de thriller, reusind sa arate si alte cateva lucruri, care raman, insa, secundare.

Ne arata, de pilda, cum arata societatea romaneasca inainte de 89 si cum arata acum (de fapt, cum recepteaza personajul principal schimbarile), la fel cum putem vedea si comparatia dintre societatea americana si cea romaneasca (ghinioanele sunt asemanatoare, cel putin ca efecte, si-ntr-o parte, si-ntr-alta).

Nu va zic alte lucruri, le veti descoperi singuri.

Un al doilea aspect demn de mentionat, pe care nu-l voi pune nici la calitati, nici la defecte, este teatralitatea filmului. Evident ca este un aspect care n-ar trebui sa ne mire: Horatiu Malaele regizor, Adrian Lustig scenarist, Istvan Teglas personaj principal. In plus, unul dintre producatorii filmului este Fundatia Teatru Contemporan. Nu este o teatralitate deranjanta, cel putin pentru mine. De fapt, cam aceasta ar trebui sa fie ideea: fanii teatrului vor aprecia intr-o mai mare masura filmul, ceilalti, cinefilii care nu merg la teatru, ar putea fi deranjati.

Hai sa va zic si aspectul negativ: Andi Vasluianu nu mi-a placut in rolul personajului negativ, in rolul de Dumnezeu (e spoiler? descoperiti singuri la ce ma refer). Pe de-o parte, nu arata atat de batran pe cat ar trebui sa fie conform logicii filmului, iar pe de alta parte mi se pare ca joaca mult prea accentuat acest rol, tushe prea groase, ca sa ma exprim intr-un limbaj de specialitate.

Istvan Teglas in Filmul LUCA

Trec la o bila foarte alba a filmului Luca: Istvan Teglas. O alegere extrem de inspirata pentru acest rol, pare un rol scris special pentru el, interpretarea fiind si ea de top. Nu stiu cat de mult din omul Istvan Teglas este in acest personaj, insa omul si-a interpretat PERFECT partitura.

O mica bila neagra, deranjanta pentru unii, este engleza extrem de proasta a personajelor care se presupunea a fi americane. Un imigrant roman din SUA nu are o engleza buna, e de asteptat asta, insa un agent FBI ori unul de politie ar trebui sa aiba.

O alta mica bila neagra (doua jumatati de bile negre fac o bila neagra intreaga, nu? fix d-asta am zis ca-s 2 chestii negative si nu 3) este prezenta mai multor fracturi logice in poveste. Cea mai importanta, relevanta, este alegerea numelui: in mod socant, pe el il chema Luca si inca ceva, numele schimbandu-se in Luca si altceva. Ca si cum daca eu as intra intr-un program de protectia martorilor mi s-ar schimba numele din Emil Calinescu in Emil Ionescu. Nu inteleg logica din spate. O fi vreo metafora ascunsa pe care nu am inteles-o?

Un ultim aspect pozitiv este legat de calitatea per ansamblu a filmului: sunet bun, imagine buna, totul parand profi. Nu a fost un film cu buget mare (din acest motiv este explicabila, scuzabila, engleza aproximativa a personajelor), drept urmare pot spune ca a iesit cam maximum din ce putea sa iasa.

Sa inchei si cu cateva consideratii personale legate de problema morala principala a filmului. Pe scurt de tot, eu am dispretuit dintotdeauna turnatorii (sobolanii, „fucking rats”). Nu voi empatiza niciodata cu un mafiot care si-a turnat fostii camarazi si care a fost ucis. Imi amintesc un film vazut acum 4 ani la Festivalul Filmelor de Cannes, Sicilian Ghost Story, un film in care era vorba despre copilul unui turnator. Din pacate, nici macar cu acela nu am putut empatiza.

Cu toate astea, in filmul Luca am putut empatiza cu personajul principal. El nu si-a tradat camarazii, ci a tradat niste necunoscuti. Ganditi-va in zilele noastre ca ati fi prinsi cu ceva droguri la voi si ati fi nevoiti sa spuneti politiei de unde le-ati luat. Nu il stiti personal pe traficant, e un necunoscut pentru voi. E cu totul altceva sa fiti voi traficanti si va tradati un prieten care v-a bagat in afacere. Cel putin pentru mine e diferit.

Iar personajul interpretat de Istvan Teglas are ghinion de 2 ori, este nevoit sa devina de 2 ori turnator.

Si, exact cum ziceam mai sus, probabil majoritatea dintre noi am fi facut la fel daca am fi fost pusi in acele situatii. Chiar si eu, desi dispretuiesc profund turnatorii.

Per total, Filmul Luca este unul excelent, fiind pe nedrept pus in umbra de alte premiere ce au avut loc in perioada aceasta. Eu il consider la fel de bun ca Babardeala cu bucluc (stiu, sunt genuri diferite).

Filmul Luca a intrat in cinematografele patriei din 28 mai, este produs de Fundatia Teatru Contemporan & Movie Production Entertainment, fiind distribuit de Movie Production Entertainment. Mergeti sa-l vedeti MAI ALES daca sunteti iubitori de teatru.

ps: Filmul Luca nu are prea multe recenzii in online. Personal, v-o recomand pe cea scrisa de Nipemi.

ps2: In filmul Luca joaca si Bogdan Malaele. Are un rol excelent. Mai sus, daca aveti rabdare, aveti podcastul facut de Andi Moisescu cu Andi Vasluianu si Bogdan Malaele. Dupa ce l-am urmarit am concluzionat ca Vasluianu a prestat mai bine in podcast decat in film.

 

RaspundE-MI-L

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.