Filmul MO – Razvan Vasilescu este genial – TIFF 2019

Filmul MO mi-a reamintit faptul ca Razvan Vasilescu este genial. Este un actor genial in teatru, genial in film, despre care se vorbeste foarte putin. Putin spre deloc.

Nu stiu cati bani castiga efectiv, nu cred ca moare de foame, doar ca, din punctul MEU de vedere, este mult subevaluat. Ar trebui sa fie coada la usa lui, sa-i propuna toti roluri, caci orice rol i-ai da, oricat de mic si neinsemnat ar fi, ti-l va interpreta magistral.

filmul MO Razvan Vasilescu Dana Rogoz

In cazul filmului MO, avem de-a face cu un rol PRINCIPAL, un rol care-l pune in valoare. Il aduce in lumina reflectoarelor. Lucru care ma bucura enorm.

El, in film, este un profesor universitar doritor de … carne proaspata. Doua studente sunt invitate la el acasa, unde urmeaza sa-si rezolve altfel problemele educationale. Ce se intampla in casa lui si cum se termina totul descoperiti singuri.

Desi multi vor scoate in evidenta povestea, feminism, #NuInseamnaNu, #MeToo si alte asemenea, desi chiar si eu fac asta deseori, in acest caz mi se pare ca actorii, cu Razvan Vasilescu in frunte, acapareaza prim-planul. Omul joaca atat de bine, divin, incat nici macar nu te mai poti supara pe el ca personaj. Este pur si simplu dumnezeiesc, o interpretare scoala, o lectie de actorie din partea unui profesor. Profesionist.

Si pentru ca vorbim de lectii, avem parte de mai multe lectii: foarte putin de economie, ceea ce preda personajul sau in film, insa foarte multe lectii de muzica si de filme. O referire interesanta, interpretabila, la filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, interpretare pe care fiecare o va judeca diferit.

Dana Rogoz, interpreta personajului principal MO (care vine de la Monica, fara legatura cu robotelul MO), are si ea o interpretare solida, DIFERITA de tot ce ati vazut pana acum la ea. Chiar si fizic este de nerecunoscut: cu parul tuns scurt, chiar pare o adolescenta, proaspat adulta care asteapta sa-si dea examenele in sesiune. Desi nu poti sa-i reprosezi nimic, interpretarea ei este pusa usor in umbra de catre MAESTRUL Vasilescu: pare a avea, din mai multe puncte de vedere si in mai multe situatii, rolul de a-l pune-n evidenta pe mult mai titratul coleg de scena.

Madalina Craiu, colega si prietena cea mai buna a lui MO, are un rol mai mult psihologic decat efectiv. Ea pare in multe momente in plus in poveste, ea putand lipsi in 80% dintre scene (chiar daca, judecand din punct de vedere psihologic, este un fel de completare, contrapondere, la excesele prietenei ei; este tipul de prieten apropiat care e langa tine tot timpul, la bine si la rau, care este TOTAL diferita de tine dar fix din motivul asta sunteti prieteni/prietene). Este un personaj fundamental pentru portretul lui MO, dar un personaj care deseori exceleaza prin absenta.

Filmul, sa ne intelegem, este foarte teatral. Ar functiona perfect pe scena de teatru, unde oricum Dana Rogoz si Razvan Vasilescu sunt obisnuiti, avand roluri bune. O teatralitate care functioneaza, una plina de suspans, de dialoguri profunde si inteligente. Este filmul romanesc cu cele mai inteligente dialoguri din ultimii ani. Bine scrise, potrivite personajului care le rosteste, dialoguri tin vreo 60% din film. Da, fara actorii foarte buni dialogurile ar fi parut seci, dar si invers: oricat de talent ar fi actorul, daca ii creionezi prost personajul si-i pui in gura replici cretine, nu faci nimic.

Legat de problema in sine, cea pe care multi o dezbat si vor s-o scoata in prim-plan, discutia este ampla si, DIN PACATE, n-o voi putea face aici, din motive de spoilere. Spun doar atat: avem de-a face cu victime vinovate, cu persoane care provoaca si care, pana la un punct, isi merita soarta.

Mi-a placut mult filmul MO, nu putea livra mai mult decat atat, este maximum ce poate fi scos din aceasta poveste. Este un film perfect pentru ce si-a propus sa arate si pt ce investii s-au facut in el. Minime.

Filmul MO nu are o data oficiala de intrare in cinematografe, dar cand se va intampla asta eu zic ca trebuie musai sa faceti efortul sa veniti la cinema. Eu, unul, sunt atat de incantat de jocul actoricesc, dar si de replicile extrem de inteligente ale protagonistilor incat … abia astept sa fie proiectat filmul si la Bucuresti.

Eu am vazut filmul MO la TIFF 2019, intr-o sala de la Casa de Cultura a Studentilor arhi-plina. Nu s-a aplaudat la fel de mult precum la filmul lui Porumboiu jr, dar s-a aplaudat si oamenii au savurat filmul. Ma rog, vedeti voi exact cum sta treaba cu savuratul, caci finalul nu prea-ti da motive de … bucurie. Mai multe detalii despre film gasiti pe site-urile de specialitate, dar si pe Blogul Danei, un blog care arata foarte bine si pe care va sfatuiti sa popositi mai des (mai ales daca sunteti femeie).

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.