Gipsy queen

Gipsy queen mi-a adus aminte cat de mult imi plac mie filmele cu tematica sportiva. Nu documentarele, ci filmele dramatice (artistice), cele care preiau adrenalina intrecerilor sportive, amplificand-o cu suspansul specific cinematografiei.

Boxul este la loc de cinste aici pentru ca spre deosebire de alte sporturi, in acest sport se poate muri. Adica lupta nu e doar pentru glorie sportiva, ci deseori este si pentru supravietuire.

Gipsy queen este povestea lui Ali (interpretata de Alina Serban), o tanara de etnie rroma care pleaca din Romania in Germania pentru o viata mai buna. Acolo este nevoita sa practice munci pe care noi le numim „de jos”, necalificate (camerista la un hotel, dar si fata care debarasa si facea curatenie intr-un bar/club de box). In acest din urma loc reuseste sa-si recapete pasiunea pentru acest sport, pe care-l practicase cu ceva succes in Romania, insa din cauza caruia fusese nevoita sa plece din tara.

Pe scurt, tatal ei o silise sa boxeze cand ea era insarcinata, din cauza acestui lucru ea fusese pe cale sa-si piarda sarcina. Nu va spun cum reintra in ring si cu cine boxeaza, insa va spun ceva ce ne-a marturisit regizorul Hüseyin Tabak inainte de proiectie: el si-a dorit sa traga cea mai lunga scena de box din istoria cinematografiei. O scena fara duble, trasa din prima, care i-a iesit (aproape) perfect.

Partea cea mai importanta, momentul de declick, este acela in care Ali afla ca tatal ei a murit de cativa ani. In acel moment, intreaga ei perspectiva se schimba. Tatal ei nu mai este un dusman, o persoana pe care ea ar trebui sa-si reverse ura, ci dimpotriva. Nu detaliez, va las pe voi sa descoperiti aceasta schimbare radical din mintea ei.

La finalul proiectiei am fost socat sa constat ca Gispy queen este in multe privinte mai bun decat Rocky (am dat doar cel mai cunoscut exemplu de film cu box de peste ocean), cel mai important aspect fiind povestea de familie, mult mai complexa si mai profunda in cazul acestui film. Ca sa intelegeti la ce ma refer, incercati sa va imaginati cum ar arata filmele Rocky, oricare dintre ele, fara partidele de box. Acest film ar avea sens, ar avea o poveste care ar functiona. Filmele Rocky in schimba ar fi niste filme banale, seci. Nu s-ar uita nimeni la ele.

Pe scurt: in cazul filmelor Rocky, povestea personajelor este buna doar pentru a pregati partidele de box, este o contextualizare, un accesoriu, in timp ce la Gispy queen este la fel de importanta precum partidele de box.

Sa vorbesc si despre realism? Mai bine nu. Va las sa va convingeti singuri.

In privinta aspectelor tehnice, cinematografice, care film este mai bine regizat, care sta mai bine la capitolul imagine ori la capitolul sunet, ii las pe altii care se pricep mai bine sa se pronunte.

Ca aspect cumva extracinematografic, am aflat cu surprindere ca acest film, Gipsy queen, era de ceva timp pe Netflixul german si austriac (parca si cel elvetian), insa in Romania nu s-a auzit (aproape) nimic despre el.

Un teolog ar spune ca nimeni nu-i profet in tara lui, ceea ce ar putea fi adevarat. Doar ca e ceva mai mult decat atat. Nemtii il trateaza ca pe un film german, cu o „straina” venita in tara lor, care lupta, la propriu si la figurat, sa supravietuiasca si sa-si creasca in mod corespunzator copiii. Faptul ca este de atatia ani pe Netflixul nemtesc ar trebui sa fie IN SINE o dovada ca este un film bun. Ar trebui vazut nu doar pentru ca este vorba despre o romanca.

Nu vreau sa inchei fara sa va spun 2 cuvinte despre final. Este un final deschis, ori semi-deschis, eu la finalul proiectiei imi imaginam ca de fapt a fost filmat un final, insa la montaj s-a taiat cu 2-3 minute mai devreme decat trebuia. Finalul este pentru unii senzational, un final demn de o mare pelicula, in timp ce pentru altii este pur si simplu dezamagitor.

Eu ma situez cumva intre: nu-s dat pe spate de final, de alegerea regizorului, insa nici dezamagit nu sunt. E semi-deschis pentru ca eu am inteles ce final este sugerat, insa are multe portite deschise, pot fi imaginate multe alte finaluri „alternative”.

Per total, Gipsy queen este un film excelent, o surpriza placuta pentru mine, o poveste care m-a tinut tintuit in scaunul de cinema timp de aproape 2 ore. Ma rog, eu l-am vazut intr-o proiectie speciala la TNB, deci scaunul era de teatru, nu de film. Dar ati inteles ideea.

Gipsy queen intra de azi, 27 februarie 2026, in cinematografele din toata tara. Toate incasarile din reteaua Cinema City vor fi donate centrelor de plasament care lucreaza cu copii care au risc crescut de abandon scolar.