Gratierea – Visuali Italiane 2026

Festivalul filmului italian, Visuali Italiane 2026, a debutat cu pelicula Gratierea, cel mai nou film regizat de Paolo Sorrentino.

Filmul este despre ultimele 6 luni de mandat ale unui presedinte italian care se caracteriza prin faptul ca evita sa ia decizii importante. Tergiversa, amana, se gandea.

Deciziile importante pe care le avea de luat erau in numar de 3, toate fiind de fapt strans legate intre ele: semnarea (promulgarea) legii eutanasiei umane si gratierea a 2 detinuti.

De ce spun ca cele 3 au legatura? Simplu: pentru ca cei 2 detinuti, condamnati ca si-au omorat sotul, respectiv sotia, sustin ca au facut acest lucru pentru a-l (a o) scapa de chin. Barbatul isi omorase sotia bolnava de Alzhaimer, in timp ce femeia isi omorase sotul care o chinuia, o maltrata zi de zi.

Nu vreau sa intru in detaliile cinematografice, pe acelea vreau sa le descoperiti singuri, asa ca vreau sa va vorbesc despre cele 3 aspecte psihologice, politice si filosofice pe care filmul le aduce in discutie. Ele sunt, in orice ordine, urmatoarele:

Decizia de a fi indecis, de a amana.
Conceptul de gratiere, de iertare (presedintii republicilor moderne au pastrat de la monarhii absolutisti medievali aceasta „institutie a gratierii).
Conceptul de eutanasie.

Ca sa revin la film, la un moment dat presedintele Italiei (in film poarta numele Mariano De Santis) trebuie sa ia decizia de a eutanasia un cal. El hotaraste sa NU il eutanasieze, prefera sa astepte. Asteapta pana cand acel cal … moare (motivul lui era simplu: calul nu mi-a cerut sa-i curm suferinta!). Amanarea deciziei nu a salvat calul, ci doar a amanat deznodamantul pe care toti ceilalti il stiau deja. Insa moartea calului s-a petrecut fara ca Mariano De Santis sa fie vinovat de ea. Nu avea sange pe maini.

Apropo de eutanasie, mi-a placut enorm o replica a lui Mariano (citez din memorie): „Daca sunt impotriva eutanasiei sunt un tortionar; daca sunt in favoarea ei sunt un criminal”.

Nu sunt nici in favoarea, nici impotriva eutanasiei, nu vreau sa dau aici argumente in vreun sens, insa mi se par relevante alte 3 aspecte. Fundamentale.

Primul este cel moral: alegerea de a eutanasia este intai si intai una morala. Eu, ca cetatean simplu, as putea sa nu am o parere. Nu m-am confruntat niciodata cu o situatie de genul, sa fiu nevoit sa decid, asa ca nu am pur si simplu nicio parere.

Insa un politician ARE o parere. E tortionar sau criminal. Este cu biserica (in Italia exista Vaticanul, care o influenta infinit mai mare decat are la noi Biserica Ortodoxa Romana) sau ignora invataturile bisericesti.

Reformulez: un politician AR TREBUI sa aiba o parere. Ar trebui sa se pozitioneze intr-un fel sau intr-altul. Daca nu o face, presupunand ca nu o face in mod asumat, inseamna ca fuge de raspundere.

Daca as avea de ales intre 3 politicieni, A, B si C, unde A este in favoarea eutanasiei, B este impotriva ei, iar C nu are nicio parere, credeti-ma pe cuvant, voi vota pe oricare dintre A si B, insa EXCLUD DIN START votul pentru C. Nu avem nevoie de politicieni lasi, fricosi, indiferent de motivele din spatele lasitatii lor.

Tot moral judeci si o eventuala gratiere. Asa judeca ori ar trebui sa judece orice presedinte. Tu nu il gratiezi pe X pentru ca s-a produs o eroare judiciara, ci il gratiezi pentru ca tu consideri ca fapta lui, desi impotriva legii penale, desi impotriva ordinii juridice, are fundamente morale in spate. Iar aici, la moralitate, nu exista o moralitate unica: normele mele morale ar putea fi diferite de normele morale ale presedintelui in functie.

Un al doilea aspect legat de eutanasie cred ca ar trebui sa fie cel legat de PERMITEREA ei vs UTILIZAREA EI. Eu tot timpul am asta in vedere: daca EU as vota pentru eutanasie, presupunand ca as ajunge (dintr-o regretabila eroare) parlamentar, nu inseamna automat ca eu as apela la ea. Eu pot sa nu fiu de acord cu eutanasierea niciunui apropiat, niciunui membru al familiei, dar in acelasi timp sa permit altora, care gandesc diferit de mine, sa faca acest lucru. De fapt asta inseamna toleranta: sa permiti altuia care gandeste diferit de tine sa actioneze conform propriilor norme morale (si religioase).

Al treilea aspect este legat de … semnarea (promulgarea) unei astfel de legi: in momentul respectiv, legea NU era in vigoare, drept urmare a amana semnarea ei echivala cu a te opune legiferarii ei. Este ca-n cazul casatoriilor gay: in momentul de fata ele NU sunt legale in Romania. Un presedinte care nu ar vrea sa promulge legea privitoare la casatoriile gay, chiar daca se ascunde in spatele birocratiei si a dorintei de a aprofunda subiectul, ar face exact ce ar face un presedinte care s-ar opune pe fata acestor casatorii.

Non-actiunea este si ea o actiune. La fel cum la fotbal tragerea de timp este o tactica in sine.

Pe drumul spre casa ma tot gandeam la cele 2 concepte fundamentale, Gratierea si eutanasia, lucrul care ma framanta pe mine fiind de ce nu am discutat serios, la nivelul societatii, cele 2 lucruri. Ok, discuti despre gratiere si eutanasie in perioade de pace si prosperitate. Romania a avut doar foarte scurte perioade de pace si prosperitate (ma rog, cand era pace la nivel international era razboi POLITIC in Romania, precum in perioada 2017-2019). Desi viata politica italiana a fost zbuciumata, ei au avut ragazul si intelepciunea sa discute aceste probleme.

Legat de gratiere, mie personal mi s-a parut socant faptul ca presedintele Iohannis nu a gratiat pe nimeni. Apoi mi-am dat seama ca de fapt aceasta-i societatea: nu suntem un neam iertator, atunci cand X este gratiat ne intrebam de ce nu e si Y, de ce nu e si Z, de ce un INFRACTOR ar merita sa beneficieze de clementa si alte asemenea. Avem presedinti dupa chipul si asemanarea noastra (ca gandire colectiva).

Mergeti sa vedeti filmul Gratierea, unul absolut superba, o deschidere cu adevarat SUPERBA a festivalului Visuali Italiane 2026. Filmul va intra in cinematografe din 17 aprilie 2026, fiind distribuit in tara noastra de Independenta Film. Iar la festival puteti merge toata saptamana aceasta (pentru cine citeste acest articol mai tarziu, este vorba despre saptamana 2-8 martie 2026) la Cinema Muzeul Taranului Roman.

ps: O intamplare amuzanta, care pentru mine s-ar putea dovedi relevanta pe viitor. In drumul spre deschiderea Visuali Italiane 2026, deci spre vizionarea filmului Gratierea, mi-a fost inchis contul de Facebook. Distribuiam cel mai recent interviu al meu (cu Andrei Miercure, pe care cinefilii il stiu din filmele Anul nou care n-a fost, Metronom ori recentul Cazul Samca), atat public, cat si in conversatii private, cand brusc imi apare de la Facebook un ecran care ma obliga sa fac un „selfie video” (sa dau capul in dreapta, in stanga, sa il ridic …) pentru a dovedi ca sunt … om. Am avut contul inchis aproximativ o ora. Cand a inceput filmul, contul era inca inchis. La finalul proiectiei, filmul se terminase, oamenii plecau agale din sala, eu mi-am pornit repede telefonul si am aflat ca … primisem Gratierea. Nu stiu exact cine este omul care a semnat-o, dar ii transmit SI pe aceasta cale italienescul … Gratie Mille. Sau, oltenesco-italienescul „Gratio Emille”. Cu 2 de L, ca sunt „olteano vero”.
De ce ziceam ca acest detaliu s-ar putea dovedi relevant, important, pentru mine? Simplu: datorita acestei intamplari, care pentru 99% dintre voi este pur si simplu o anecdota, sunt sanse mari sa tin minte acest film multi ani de acum inainte. Fara un astfel de element de legatura, de link catre ceva personal, multe filme, altfel bune, poate chiar mai bune decat acest Gratierea, sunt uitate. Sau, ca sa reformulez, LE uit. Sunt nedrept fata de ele, insa memoria mea are propriile reguli. Nu controlez tot ceea ce tin minte, la fel cum nu controlez MOTIVELE pentru care am tinut minte filmul X si am uitat complet filmul Y. Fara SA BAG MANA-N FOC ca asa va fi, tind sa cred ca voi tine minte acest film si peste 10 ani. Paolo Sorrentino, multumeste-i public lui Mark Zuckenberg pentru acest lucru!