Instinct primar – Primate

Desi titlul original, Primate, este greu de tradus cu exactitate in romaneste, daca nu imposibil, Instinct primar mi se pare o alegere nefericita. Nu lexical, nu pentru ca n-ar avea legatura cu povestea filmului, ci pentru ca oamenii au in minte un alt Instinct primar, pentru multi primul film erotic din viata lor. Oricat de bun ar fi fost acest film, pentru multi Instinct primar ramane acel film de la mijlocul anilor 90. Din acest motiv, o traducere gen Primata mi se pare c-ar fi fost mult mai potrivita, indicata, recomandata.

Povestea este simpla, banal de simpla, insa din ea a iesit un horror extrem de intens. Intr-un resort de vis de pe litoral traieste alaturi de oameni si Ben, un cimpanzeu domesticit. El se intelege foarte bine cu oamenii, chiar daca nu se simte in largul sau in prezenta strainilor.

La un moment dat insa, el este muscat de o mangusta, asa ca … turbeaza. La propriu. Are rabie, ca sa ma exprim medical. Drept urmare, incepe sa atace oameni in cel mai brutal, barbar, mod cu putinta. Devine un animal de prada extrem de periculos, care are parte si de inteligenta unui cimpanzeu (dupa cum stim, printre cele mai inteligente animale, cele mai apropiate de om).

Ce vedem pe parcursul celor aproximativ 90 de minute (cu exactitate sunt 89, insa de aici puteti scadea creditele, deci raman sub 80 de minute de actiune efectiva) este o lupta claustrofobica intre niste tinere si un animal extrem de periculos.

Una dintre cheile acestei povesti este … apa: el nu stia sa inoate, asa ca in apa erai in siguranta. Insa apa era in acelasi timp elementul care-l facea pe el sa innebuneasca, vederea ei il scotea din minti.

Nu va spun cine moare si cine supravietuieste, nu va spun povestea familiei care detinea acest cimpanzeu, va trebui sa descoperiti singuri toate acestea.

Ce vreau sa va spun, sa subliniez din nou, este cat de intens a putut fi un film atat de … simplist. Culinar vorbind, o mancare simpla, pe care o poti asambla rapid, in 10 minute, se poate dovedi mai gustoasa si mai satioasa decat multe mancaruri pe care le prepari in peste 2 ore.

In publicitate se spune Simpler is better. Este valabil uneori si in cinematografie. Acest Instinct primar – Primate este o dovada in acest sens.

Evident, depinde si ce asteptari avem de la un film. Eu unul nu m-am dus la Instinct primar – Primate cu gandul ca voi invata ceva, ca voi vedea o regie de Oscar ori vreo interpretare de Cannes. M-am dus cu gandul ca voi vedea un horror care ma va tine in scaun, m-am dus cu gandul ca voi vedea un film scurt si intens.

S-au adeverit toate pronosticurile mele, ele fiind intrecute de surpriza placuta legata de … simplitate. Este, daca-mi este permisa exprimarea, precum o mancare simpla, de la tara. Ganditi-va la pomana porcului ori vreo alta mancare usor de preparat, dar extrem de gustoasa. Nu este un fast food, caci nu e o comedie comerciala, ci este o mancare din aceea de la tara, simpla, gustoasa, e drept nu foarte sanatoasa.

Interpretarile sunt bune, convingatoare, fara sa iasa in evidenta vreuna, sa te dea pe spate. De fapt, fix asta e cheia: nu te poate da pe spate ceva atat de simplu. Cum nu te da pe spate o camasa alba uni, insa ea poate fi extrem de potrivita in peisaj daca stii cu ce s-o asorteze. Poate fi calitativa, poate sa-ti vina bine, dar ramane o camasa alba, simpla si banala.

Si exact ca-n cazul mancarurilor, va recomand sa vedeti din cand in cand si un film simplu (simplist) precum Instinct primar – Primate. Prinde bine oricui o cura de … simplitate (cititi aceasta fraza atat la propriu, cat si la figurat).