Jaful secolului – TIFF 2025
Spun din start: am vazut de 2 ori Jaful secolului, prima oara la TIFF 2025, a doua oara zilele trecute, la avanpremiera speciala de la AFI Cotroceni. Dintre filmele vazute la TIFF 2025, acesta este printre putinele pe care am decis ca trebuie sa-l revad. Deci stiti din start cum ma pozitionez vizavi de el.
Jaful secolului este ecranizarea unei povesti reale petrecute in 2012. Nu am stat sa caut diferentele dintre film si realitate, asa cum fac de obicei americanii, oricum povestea este realista, mi s-ar fi parut la fel si daca n-as fi stiut ca e bazata pe intamplari reale.
Jaful secolului este povestea unor romani plecati in Olanda. Unii faceau munca cinstita, dar prost platita, altii faceau diverse „invarteli”. Ginel si Natalia au plecat la munca cinstita, insa acumulasera datorii peste datorii. Asa ca Ginel nu-l mai poate refuza pe prietenul care-l tot imprumutase de bani, drept urmare accepta sa fie sofer intr-un jaf „atipic”: sunt furate cateva opere de-o valoare inestimabila, opere expuse FARA paza intr-un muzeu din Rotterdam. Da, muzeul avea alarma, insa nu exista niciun paznic fizic.
Ce se intampla ulterior cu operele si cu faptasii ramane sa descoperiti singuri. Ma rog, daca ati citit cate ceva despre acel caz puteti intui, macar partial, deznodamantul filmului.
Eu insa vreau sa ma refer la altceva: la cele 3 probleme morale ale filmului, probleme puse extrem de bine de Jaful secolului. Asadar:
Problema 1 Jaful secolului – Faptasii erau vinovati sau erau victime?
Ginel, interpretat excelent de Ionut Niculae, este tipul de baiat bun, care vrea sa ajute: sa-si ajute familia, sa-si ajute mama, sa isi ajute si tovarasii care l-au ajutat pe el. El nu vrea sa faca rau, el nu este violent.
Insa fix de aici i se trag lui toate: toata lumea isi bate joc de el. Angajatorul isi bate joc de el, prietenul care-l imprumuta isi bate joc de el (prieten-camatar, sa-i zicem asa), nici familia nu-l vede cu ochi buni. Desi jefuitorii sunt in esenta oameni rai, ei sunt in acelasi timp victime.
Ramane ca privitorul, spectatorul, sa decida gradul de vinovatie. Nu din punct de vedere juridic, ci din punct de vedere MORAL.
Problema 2 Jaful secolului: O expozitie nepazita este o invitatie la furt?
Chestia asta nu se spune direct in film, dar cunoastem conform desfasurarii ulterioare, Furtul Coifului Dacic a avut loc in aceleasi conditii. Deci olandezii nu pun paza fizica desi au patit-o in 2012.
Evident ca asta nu scuza in vreun fel faptasii, insa din punctul meu de vedere ii acuza pe cei care trebuiau sa protejeze acele picturi.
Oamenii care sustin ca niste picturi nepazite sunt la fel de oribili (daca-mi este permisa exprimarea) precum cei care sustin ca femeile nu trebuie sa poarte fuste scurte pentru a nu fi violate gresesc grav. Pe aceasta logica, dupa atentatele din 11 septembrie 2001 nicio tara, nici macar SUA, nu ar fi trebuit sa ia nicio masura in plus pentru prevenirea altor atentate. Daca ne intoarcem in timp, dupa atacurile teroriste de la Olimpiada din Munchen 1972 (Masacrul de la Munchen) nu ar fi trebuit sa se ia nicio masura. Delegatia Israelului ar trebui sa umble nestingherita prin strainatate, fara paza, fara nicio masura de precautie. Evident ca e absurd.
Nu inseamna ca femeile care umbla in fuste scurte sunt vinovate, insa trebuie sa facem ceva pentru ca strazile sa fie mai sigure. In principiu, ar trebui sa le pazim mai bine. Punem si camere, dar punem si oameni (politisti, jandarmi) fie in uniforme, fie imbracati in civil.
Eu inca sunt socat de cat de socati erau olandezii ca niste opere de arta nepazite au fost furate.
Problema 3 Jaful secolului – abordarea politistilor a fost una corecta?
Aici fac un pic de spoiler, avertizez dinainte, insa este doar un pic. Pe scurt, in cazul real al furtului din 2012, operele de arta nu au mai fost gasite niciodata. Cam asa se intampla si in film, desi aici spectatorii primesc si o explicatie. Irelevant care este aceea.
Voiam insa sa subliniez altceva: modul in care atat vinovatii, cat si politistii au privit acele tablouri. In mod normal, prioritatea ar fi trebuit sa fie recuperarea tablourilor. Altfel spus, chiar cu riscul ca faptasii sa scape, trebuia sa li se promita orice, bani, protectie, ORICE, numai sa fie recuperate tablourile. Evident, ordinul trebuia sa vina de mai sus, nu putea lua un politist, fie el seful politiei, o astfel de decizie.
Vedeti in film cat de ingrijorati erau olandezii in privinta tablourilor si cat de nepasatori erau politistii mioritici. Ma rog, olandezii erau ingrijorati, insa nu-si reprosau nimic. Ca si cum eu as pune un laptop de 5000 de euro pe o banca in parc, sub o camera de luat vederi, l-as lasa nesupragheat acolo, peste noapte, si apoi m-as ingrijora ca nu este tinut in conditii bune. Ma rog, poate-s eu prea pretentios.
Legat de romanasii nostri, e clar o problema de educatie: nici faptasii, nici politistii nu erau constienti de valoarea acelor picturi. Nu de valoarea in bani, de cea patrimoniala (ca sa ma exprim juridic), nu la aceea ma refer.
Revenind la abordarea politiei romane, a statului roman per ansamblu, sunt curios cum ar fi stat lucrurile in alte state. In Franta, in Germania, in SUA, in Italia. Poate chiar in Olanda. Nu am un raspuns cert, doar imi pun intrebari. Semnalez problema, fara sa o clarific in vreun fel.
Ca sa revin la film, trebuie sa spun cateva cuvinte despre interpretari. Pentru mine, revelatia a fost superba Anamaria Vartolomei (in rolul Nataliei). Excelenta actrita, o prezenta foarte placuta, mi-as dori s-o mai vad si in alte filme. In teatru mai greu avand in vedere faptul ca-i stabilita in strainatate de mai mult timp (desi speranta moare ultima).
O alta interpretare excelenta este a lui Ionut Niculae in rolul lui Ginel. Excelenta interpretare si a lui, excelenta pendulare intre victima si agresor, cu sau fara ghilimele.
Ma rog, foarte buni toti, doar ca cei 2 de mai sus exceleaza.
Singurul punct slab al filmului este ritmul. Jaful secolului dureaza 126 de minute. Daca ar fi fost macar cu 15 minute mai scurt ar fi fost un film mult mai bun, de-a dreptul exceptional. Ar fi fost mult mai alert, am fi stat cu sufletul la gura. Sau poate-s eu prea atasat de Hollywood.
Mergeti sa vedeti Jaful secolului, un film excelent, propunerea Romaniei la Oscar 2026. Daca ar fi fost cu 15 minute mai scurt ar fi fost fabulos. Dar trebuie sa ne multumim cu ce avem.
Jaful secolului a intrat in cinematografele patriei din 26 septembrie 2025, fiind distribuit in Romania de Forum Film. Eu am pus in titlu TIFF 2025 pentru ca, deja am spus asta, prima oara acolo l-am vazut!
ps: Daca se va face vreodata vreun sequel despre Jaful secolului, acela cu siguranta ar trebui sa fie despre furtul tezaurului dacic. Chiar ar trebui sa se faca. Eu unul chiar imi doresc.
ps2: Dupa prima vizionare a filmului Jaful secolului am avut impresia ca am vazut o comedie. O comedie serioasa, dar comedie. La a doua vizionare mi-am propus sa ma concentrez pe partea serioasa a filmului. Dupa aceasta a doua vizionare stau si ma intreb: oare la Cluj, la TIFF, ce-o fi fost in capul meu de aveam impresia c-am vazut o comedie? Ori poate, cine stie, atunci aveam dreptate si acum m-am inselat …
Be the first to leave a reply