Jocul luminii
Jocul luminii este o adaptare cinematografica a unei piese de teatru (Nu mai sunt visine. La cina.) de Theo Herghelegiu. Rezultatul este ceva intre teatru filmat si cinema, un mix excelent al celor 2 arte. Spun asta in „calitate” de adversar al teatrului filmat, am mai spus asta, in pandemie nu am reusit sa vad decat 1 singur spectacol de teatru pe YouTube.
Povestea este simpla: un fiu (Johnny) vine in vizita la azilul unde era internat tatal sau (Paul). Scopul vizitei era pentru a-si convinge tatal sa mearga pana la New York, loc unde tanarul urma sa se insoare. Relatia dintre cei 2 este dificila, tatal era un fost actor de succes ajuns in scaun cu rotile in urma unui „accident de munca”.
Tatal este interpretat excelent, magistral, de Nicu Mihoc (l-am mai vazut intr-un scaun cu rotile intr-un spectacol care are peste 15 ani: Decalogul dupa Hess), rolul i se potriveste perfect, in timp ce fiul este interpretat de Marius Turdeanu (o interpretare la fel de buna, de naturala, de intensa). Cei 2 au avut interpretari foarte bune pentru ca au excelat nu doar separat, ci si impreuna, au avut o chimie excelenta intre ei. Dupa proiectie, cei 2 glumeau, spunand ca de-a lungul timpului au jucat si rolurile inverse (Marius Turdeanu era tatal lui Nicu Mihoc), dar au jucat si frati, si prieteni (parca si veri, sper sa nu gresesc). Oricum, se simte chimia dintre cei 2, probabil nu mi-ar fi placut la fel de mult daca in acele roluri ar fi fost 2 actori care se cunosteau foarte putin.
Mi-a placut dinamica filmului, fiind surprins de acest aspect. Sa ne intelegem: in esenta vorbim despre un film static, un film in care 2 oameni pur si simplu dialogheaza (ma rog, mai apar episodic si alte cateva personaje). Partea buna este ca dialogul dintre ei este unul foarte dinamic, foarte alert, tu ca spectator (imi vine sa spun de teatru) nu ai efectiv timp sa respiri. Desi se evoca foarte des trecutul, nu este acel tip de dialog nostalgic, in care pauzele sunt mai dese decat vorbele. Este un dialog real, viu, o disputa, ceva la care realmente vrei sa asisti.
Nu vreau sa va dezvalui nimic legat de final, insa are si un mic twist, are o rasturnare de situatie pe care eu nu o anticipasem. De fapt, nu anticipasem ideea ca va fi un twist, lucrurile nu se indreptau intr-o atare directie.
Nu va dezvalui niciun artificiu regizoral, vizual, specific cinematografiei, va las pe voi sa descoperiti toate aceste aspecte. Eu spun ca mi-as dori sa vad si o montare teatrala a acestui text (inteleg ca s-a jucat la Teatrul In Culise, eu din pacate n-am prins vreo reprezentatie, tin minte ca se juca rar acest spectacol fix in perioade in care eram plecat), impactul probabil ar fi mult mai mare, as trai mult mai intens povestea. Ma rog, eu mi-as dori o montare fix cu cei 2 actori, Nicu Mihoc este foarte intens pe scena de teatru, de asta m-am convins in mai multe randuri.
In sens invers, un spectacol de teatru care devine film ramane, nu moare definitiv precum un spectacol. Spectacolele au o viata scurta, chiar daca piesele, textele adica, sunt nemuritoare, pot oricand fi scoase de la naftalina si puse din nou in scena. Filmele sunt insa nemuritoare, oricat de putini oameni au vazut un film atunci cand se lanseaza, ele raman undeva si pot fi vazute. Acum, in epoca digitala, e mult mai usor sa vezi un film, indiferent daca vorbim despre unul comercial, un succes de public, ori unul „cult”, o comoara ascunsa.
In final, o scurta precizare: la avanpremiera filmului Jocul luminii am avut placerea sa ma reintalnesc cu tanara regizoare Enxhi Rista, pe care am intervievat-o acum ceva timp (in mod socant, a trecut mai mult de 1 an de atunci). Ea este script supervisor (si) la acest film.
Mergeti sa vedeti Jocul luminii, insa faceti asta cat mai repede, pentru ca nu stiu cat timp va rula in cinematografe si unde anume o va face. Daca prindeti si o proiectie in prezenta echipei, cu atat mai bine. Caci Jocul luminii este un film excelent, bazat pe un text dramatic extrem de bun. Are parte si de un recital actoricesc la dublu, Nicu Mihoc & Marius Turdeanu. Felicitari tuturor!
ps: Dupa proiectia filmului Jocul luminii, la sesiunea de Q & A de dupa, regizorul Ovidiu Georgescu spunea ca acest film este prima parte a unei trilogii. Nu stiu mai multe, dar zic sa urmariti cu atentie subiectul. Si pe regizorul Ovidiu Georgescu.
Be the first to leave a reply