Kizim

Kizim este o poveste tip Romeo si Julieta, in care doar parintii Julietei se opun casatoriei dintre cei 2. Motivele sunt etnice, caci Julieta (Selda in aceasta poveste) face parte dintr-o minoritate etnica foarte conservatoare, disperata sa-si pastreze traditiile si limba.

Selda este tataroaica si este Kizim, care in tara inseamna „fetita lui tata” sau „fetita mea”. Asa o alinta tatal ei, Aynur. Problema este ca Selda se indragosteste de Tudor, care este roman ortodox. Pentru comunitatea tatara este ceva de neconceput. Acolo, casatoriile sunt aranjate ori semiaranjate.

In povestea noastra, Selda mai face o „aroganta”: pleaca mai devreme de la botezul verisorului ei, unde se stransese toata comunitatea, pentru a merge la ziua lui Tudor. Care zi de nastere urma sa fie sarbatorita … in Vama Veche.

Din Constanta pana in Vama nu e mult, insa drumul tinerilor este plin de peripetii (in afara de Selda si cu Tudor, acesti Romeo si Julieta contemporani, mai era inca un cuplu si inca un tip). Nu va spun prin ce trec toti 5, insa derulez rapid pana la final: Selda si cu Tudor sunt in Vama in timp ce parintii amandurora ii cauta disperati. Cu aceasta ocazie, putem sa-i vedem in oglinda: 2 parinti conservatori, retrograzi, care intalnesc 2 parinti foarte moderni, foarte „destupati la minte”.

Nu va spun cum se termina totul, va trebui sa descoperiti singuri. Insa trebuie sa va spun cateva cuvinte despre 5 aspecte importante, relevante, ale filmului Kizim:

Mi-a placut povestea, scenariul, este bine construit/a. Mi-a placut modul in care sunt aratate cele 2 lumi, cele 2 mentalitati radical diferite. Selda este fix intre cele 2, ea trebuie sa aleaga, desi nu-si doreste sa aleaga. Si-ar dori ca cele 2 lumi sa poata convietui pasnic. Si-ar dori ca alegerea ei sa fie respectata, oricare ar fi aceea.
Desi nu-s fanul lui ca artist, muzica lui nu este chiar genul meu, vocea lui nici atat, aici mi-a placut mult de Tudor Chirila. Are un personaj enervant, cu glume proaste, dar este un personaj cu mult sens, perfect potrivit in peisaj.
Mi-a placut si regia, mi-a placut modul in care Radu Potcoava s-a jucat cu ritmul: ba lent, ba alert, revenind pe final la ritmul lent cu care incepuse. Unii n-au apreciat aceasta alternanta, isi doresc filme rapide cap-coada. Mie mi-a placut, am considerat ca are sens aceasta alternanta. Inclusiv faptul ca la copii ritmul era alert, in timp ce la adulti era foarte lent (asa e lumea celor tineri fata de lumea celor mai in varsta: cu minimum 2 viteze in plus).
Mi-a placut filmul din punct de vedere vizual. Eu tot spun ca multe filme romanesti rateaza aceste aspecte. Am vazut acum nu multe zile filmul american Autostrada crimei. Pe langa povestea in sine, am putut sa ne bucuram si de peisaje urbane nocturne excelente. In cazul Kizim ar fi fost pacat sa avem o poveste care se petrece la mare care sa rateze partea vizuala. Ma rog, filmul parca se potriveste mai bine vara, dar poate-s eu prea pretentios.
Nu in ultimul rand, desi cu asta trebuia sa incep, mi-au placut enorm copiii. Nu doar cei 2, Romeo si Julieta, ci si ceilalti 3 prieteni ai lor. Sincere felicitari pentru ei, pentru naturaletea cu care joaca. Apropo de copii, printre ei il veti gasi si pe Amuly. Daca nu stiti cine este, dati repede un search pe Google.

Mergeti sa vedem Kizim, primul film romanesc despre comunitatea tatara de la noi, un Romeo si Julieta modern, care mie mi-a placut. Nu este perfect, are ceva hibe, dar fix acele mici probleme il fac in ochii mei mai bun. Este ca diferenta dintre un mar cu vierme si unul perfect rotund. Primul are gust, al doilea este PREA PERFECT.