Kong – Insula Craniilor este un film sec

Kong – Insula Craniilor este un film sec

 

 

Asiaticii sunt innebuniti dupa monstri. Foarte multe jocuri electronice asiatice sunt cu asta: intr-un final, dupa ce tot avansezi, va trebui sa invingi un monstru mare si tare.

Ca non-asiatic, gusti jocurile respective. Joci unul, joci doua, pana cand te plictisesti. Vezi ca toate-s la fel, privindu-le la modul general.

Mai vine din cand in cand cate un joc care aduce ceva nou, un joc care devine legendar. Poate fi un joc fie mult prea greu (cand il termini ai o satisfactie suprema), un joc cu o grafica superba, un joc cu gameplay foarte bun sau un joc care-ti pune mintea la contributie. Cumva, un joc, din cand in cand, iese din tipare. Iese in evidenta.

Fix asta e problema si cu Kong – Insula Craniilor. Nu ai pretentia ca e un film genial, nu poti merge cu aceasta pretentie, insa speri ca va fi diferit. Speri ca vor fi efecte bune, speri ca va fi macar 1 personaj care sa fie diferit, care sa te atraga.

Speri, desi nu prea mult, sa fie foarte putine fracturi logice. Speri sa fie un film plin de suspans. Speri sa asisti la una sau mai multe batalii epocale.

In cazul Kong – Insula Craniilor, lucrurile stau in felul urmator: povestea este previzibila, ilogica, personajele, chiar daca unele misto, sunt cliseice, iar batalie epocala nu exista. King Kong se bate cu o alta creatura, spre final, dar batalia aia este atat de scurta si de putin intensa incat ai impresia ca regizorului i s-a facut frica de cei 2 monstri, asa ca a fugit, cu camere cu tot, de la locul faptei.

Filmul nu e rau, in fond nu avea cum sa fie altfel, insa nu aduce nimic nou. Nu te da pe spate cu nimic, nu e nimic revelator, poate doar, vorba lu Malaezu, replica aia cu „O camera poate fi mai periculoasa decat o arma”, insa nici ceva cu adevarat genial nu contine. Nu te impresioneaza, dar nici nu te dezamageste.

Vizionand Kong – Insula Craniilor te simti fix la fel cum te simti jucand un joc unde trebuie sa omori un monstru: daca este primul tau joc, ti se pare genial, daca-i al doilea, ti se pare bun, daca-i al zecelea, ti se pare banal. Pentru cinefilii cu experienta si cu ceva pretentii, Kong – Insula Craniilor este un film sec.

Kong – Insula Craniilor poate fi, insa, un inceput promitator. Daca veti sta dupa credits, veti vedea o faza care s-ar putea sa va faca sa asteptati cu nerabdare anii ce vor veni. Desi nu v-as recomanda sa aveti prea multe asteptari. Cum ar zice Nea Imi: sa nu ne facem iluzii pentru a nu avea deziluzii.

Kong – Insula Craniilor intra de vineri, 10 martie, in cinematografe, fiind adus in Romania de Freeman Entertainment. Salutari CINEMILE tuturor!

2 thoughts on “Kong – Insula Craniilor este un film sec”

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.