LICU O poveste romaneasca mi-a dat cea mai importanta lectie de viata!
Despre LICU O poveste romaneasca s-ar putea spune multe. Ar putea fi privit si analizat din mai multe perspective.
Din perspectiva istorica, analiza filmului LICU O poveste romaneasca ar fi extrem de interesanta. Un om care acum are 94 de ani, care a trait mai multe regimuri, cel monarhist interbelic, dictatura regala, dictatura Antonesciana, dictatura comunista si acum revenirea la democratie. S-a nascut intr-un sat din Bucovina de Nord, care acum face parte din Ucraina, a trebuit sa plece de acolo in urma cedarii acelei regiuni URSS-ului, a facut facultatea la Iasi, dar a trait in inima tarii. A calculat el ca acolo este in siguranta, ca daca si inima tarii va fi cedata, inseamna ca nu va mai exista Romania. Omul, deci, ar avea toate motivele sa urasca sistemul comunist, tot ce vine dinspre Rusia. Doar ca nu e deloc asa. Veti vedea exact in film.
Ar fi o perspectiva sociologica, legata de modul in care intelege societatea un batran de 94 de ani. Atentie: batran nu este un termen DELOC peiorativ. Omul parea mai in forma decat multi altii. In forma, cu chef de vorba. Cu chef de VIATA. Vedem exact care erau si care sunt relatiile sale sociale, care a fost deviza sa de-a lungul vietii si care sunt planurile sale de viata. Caci da, un om de 94 de ani are PLANURI. Nu exista pentru el notiunea de SUPRAVIETUIRE, asa cum o inteleg multii anii, majoritatea dintre ei mult mai tineri.
Ar fi o perspectiva psihologica asupra filmului LICU O poveste romaneasca, caci mi se pare extrem de interesant modul in care acel OM a reusit sa treaca peste toate relele, tot ce i s-a intamplat. Un om puternic este, intai si intai, un om cu un PSIHIC puternic. M-as bucura sa vad o perspectiva psihologica oficiala, o analiza a unui psiholog vizavi de acest film.
Perspectiva strict cinematografica, si ea interesanta, se refera la modul in care a fost conceput acest film, modul in care a fost facut montajul, modul in care personajul a fost filmat. Aici poate fi pusa in discutie alegerea muzicii, una de provenienta exclusiv occidentala, foarte buna calitativ, dar un pic discutabila ca alegere. Totodata, alegerea de a face un film cap-coada alb-negru poate fi si ea luata in discutie. Pot accepta argumentele, pot intelege de ce s-a optat pentru pelicula alb-negru, desi mi-as fi dorit sa-l vad color. Un film color, in care sa apara imagini alb-negru, de arhiva, ar fi fost mai de efect.
Partea cea mai interesanta, insa, perspectiva din care va invit eu sa vedeti filmul este, insa, un pic diferita. O informatie aparent minora, peste care multi ar trece si vor trece instant, pe mine m-a frapat. M-a pus pe ganduri. In film nu se afirma cu exactitate, dar la finalul proiectiei personajul Licu, venit sa ne spuna cateva cuvinte si sa ne raspunda la intrebari, a spus-o cu exactitate. Si a si detaliat.
Care este acea informatie, acea chestiune care ar trebui sa (ne) schimbe complet perspectiva? Pai, una banala, de fapt doua informatii, pe care vi le voi spune impreuna: nepoata sa (regizoarea) l-a filmat fara sa-i spuna ca va face un film.
Drept urmare, tot ce vedeti pe ecran este ADEVARATUL Licu. Nu Licu care trebuie sa fie, nu povestea romantata a lui Licu, ci Licu cel adevarat.
Chiar daca nu va dati seama, chiar daca aveti impresia ca sunteti transparenti, ca va comportati la fel, si voi ati face la fel. Daca ar veni un prieten si v-ar filma, spunandu-va ca ar vrea o amintire de la voi (indiferent de varsta pe care o aveti), v-ati comporta intr-un fel. Natural, ignorand camera, ati raspunde sincer la intrebari. V-ati imbraca asa cum va imbracati in mod curent, ati spune exact ce spuneti unui prieten sau unei rude.
Daca, insa, vi se spune ca se face un documentar, ca urmeaza sa apreti (la tv, la radio, pe marile ecrane ori macar pe Facebook), lucrurile se schimba. Posibil sa deveniti mai crispati, posibil sa va imbracati cu haine mai bune, posibil sa va cenzurati, sa spuneti doar lucruri care va convin. Daca o chestie nu este in avantajul vostru, s-ar putea s-o omiteti.
Da, exact din acest motiv filmul a iesit atat de bun. LICU O poveste romaneasca AUTENTICA. Asa ar trebui sa-l tinem minte. Caci asta si este.
Si fix din acest motiv va recomand tuturor sa mergeti, in cazul filmelor romanesti, la proiectiile care au loc in prezenta echipei: sa aflati lucruri noi de la regizor, de la protagonisti. Aici am aflat cea mai importanta informatie dupa proiectie, o informatie care mi-a schimbat complet perspectiva. Sunt curios, totodata, care site, blog ori alta entitate jurnalistica va dezvalui aceasta informatie. Sunt curios cui i s-a mai parut foarte important acest detaliu.
Da, sunt in continuare curios de perspectivele enuntate la inceputul articolului. Dar trebuie sa tineti cont, in cazul tuturor acestora, de acest aspect.
Legat de mine, mi-am dat seama de un lucru extrem de important: cred ca as scrie mai bine, pe blog/uri si nu numai, daca n-as mai pleca de la premisa ca acest articol va aparea undeva. Daca as scrie intr-atat de relaxat incat acea informatie i-as dezvalui-o unui prieten. Sa scriu un articol pe blog ca si cum as vorbi cu cineva apropiat. Uite asta provocare! 🙂 Si uite despre ce ar trebui sa vorbeasca vracii motivationali la conferintele lor: despre autenticitate. Despre a fi tu insuti peste tot, in orice situatie.
LICU O poveste romaneasca intra de vineri, 24 august, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Rollercoster PR. Mai multe informatii de pe filmul puteti afla de pe site-ul sau oficial.
ps: La finalul proiectiei, eu l-am intrebat pe protagonist daca si-a dorit sa revada, sa viziteze, satul sau natal (aflat acum in Ucraina). Mi-a marturisit ca nu poate, ca s-a uitat la imagini, stie exact cum arata, cum a ajuns, dar FIZIC nu poate sa mearga pana acolo, sa-l viziteze. M-a impresionat raspunsul lui, unul total neasteptat pentru mine.
ps2: O amica, auzind ca el nu stia ca urmeaz sa fie facut un film pe baza acelor filmari, l-a intrebat ce titlu ar fi dat filmului. Daca nu LICU O poveste romaneasca, atunci cum? Raspunsul a venit prompt: Licu Nemuritoru’! SUPERB RASPUNS!
Și pentru cine nu l-a văzut și, mai ales, auzit live, secretul longevității și vivacității sale este că a făcut și face totul cu IUBIRE: ea îi dă chef de viață, poftă să cerceteze, să repare, să afle, să nu stea degeaba o clipă. Acesta a fost și sfatul său către audiență.
Buna Ziua,
Uite ca am citit asta din intemplare.
Sunt regizoarea filmul.
1/ filmul este scenarizat. Sunt fericita ca nu sa vede. Un film reusit este un film care pare natural.
2/ nu sunt nepoata lui Licu. Nepoata lui este Alice Canter.
3/ stia clar ca este filmat. Sa ci cède in film.
4/ eu sunt doar de origine romanca. Toate echipa este din Franta. Este o privire occidental pe o poveste romaneasca.
5/ este in alb si negru ca subiectil filmului este despre ce ne ramane la sfarsitul vieti. Este un film subiectiv si nu un documentar obiectiv.
Cu stima,
AD