Michael (2026)

Michael mi-a adus aminte de discutia legata de biopice si de cum e mai bine sa faci un biopic: e bine sa apelezi la familia „vedetei” si sa mergi pe povestea livrata de acestia sau e bine sa apelezi „la ceilalti”, la surse externe, caz in care povestea spusa ar putea fi contestata?

Evident, poti urma ambele cai, insa uneori familia subiectului isi ia masuri de precautie, cerand sa vada materialul, scris sau filmat, inainte sa fie publicat. Apoi anunta ca nu-si da acordul, putand eventual bloca aparitia cartii ori a filmului.

In cazul in care exista o carte, o biografie oficiala, atunci varianta de mijloc e mai probabila: un scenarist citeste acea carte, dar incearca sa faca si sapaturi, sa afle daca ce se scrie in carte este sau nu adevarat.

In cazul biografiilor oficiale, familia pune la dispozitie si arhive personale. Ceea ce este un avantaj.

Filmul Michael, caci despre el vorbesc acum, este mai mult decat o biografie scrisa cu acordul familiei: este o biografie CONCEPUTA si FINANTATA de familia lui Michael Jackson. In plus, in rolul principal joaca nepotul sau, Jaafar Jackson.

Acest Jaafar Jackson joaca realmente rolul vietii lui, caci pe tot parcursul filmului am avut impresia ca in fata mea se afla Michael Jackson. O interpretare realmente fabuloasa, impecabila, probabil omul va lua Oscarul pentru acest rol. In plus, este destul de probabil sa nu mai aiba nicio evolutie macar comparabila cu aceasta.

Filmul urmareste parcursul profesional, muzical, al lui Michael Jackson de la inceputurile sale pana in 1988. Inteleg ca va fi o continuare, una care este posibil sa „acopere” unele gauri din actuala poveste.

Stiu ca nu sunt atat de entuziasmat precum au fost majoritatea celor care au iesit din sala de cinema. Recunosc: nu sunt fan Michael Jackson, fara ca asta sa insemne ca nu-i apreciez muzica. Pentru mine, fan inseamna cu totul altceva, iar eu sunt departe de aceasta titulatura. E drept, multi se declara fani in mod ipocrit, o turma din care eu refuz sa fac parte.

Pentru fanii infocati, filmul a fost un deliciu. Mai mult se canta decat se vorbeste, asa ca ei au SAVURAT cantecele dragi pe tot parcursul proiectiei. Ceea ce, nu neg, am facut si eu, filmul chiar sta PERFECT din punct de vedere auditiv (muzical).

Cu povestea am eu ce am, totul plecand de la ce va ziceam la inceput: este versiunea familiei.

Singurul lucru in plus pe care-l aflam din film este faptul ca Michael Jackson a avut un tata abuziv, toxic, care nu ezita sa scoata cureaua si sa aplice corectii fizice atunci cand nu era ascultat. Nu cand vreunul dintre copii gresea, ci exact asa cum am zis, atunci cand nu era ascultat.

Daca i se parea ca nu e ascultat ori ca o replica a vreunuia (ma rog, in special a lui Michael) l-a pus intr-o lumina proasta, acesta corecta acest lucru asa cum stia el.

Majoritatea oamenilor, conform gandirii actuale, il vor considera personaj negativ, „villain”-ul povestii. Cinematografic vorbind, cam asa este.

Insa el in esenta nu este un om rau. Este un parinte „old school”, care asa crede ca trebuie sa se comporte. El voia ai sai copii sa performeze IMPREUNA, ca Michael sa cante doar alaturi de „familie” si ca toate beneficiile sa fie ale tuturor.

Iar motivarea, asa cum era ea facuta, ar putea fi considerata de unii drept benefica: poate Michael Jackson nu ar fi ajuns cine a ajuns daca nu era constrans sa repete. Poate nu am fi avut minunatele melodii pe care le cunoaste intreaga planeta daca nu ar fi existat „parintele nociv” numit Joe Jackson (interpretat si el extrem de bine de Colman Domingo).

Problema mea este ca nu am avut un Michael complet. Pana la 30 de ani (atatia ani avea in 1988, cand se opreste ACEST film) el nu a fumat, nu a baut, nu s-a drogat si nici nu a facut sex. Singurele sale griji erau muzica, familia si animalele de care avea grija (nu va fac spoiler, le veti descoperi singuri). Nu spun ca a facut toate acestea, nu spun ca ar fi trebuit sa vedem lucruri neadevarate, spun doar ca imaginea care ni se ofera nu este a unui om, ci a unui zeu.

Michael din filmul omonim nu era nicidecum om, era pur si simplu un robot, Mister Perfection.

Habar n-am daca zvonurile legate de homosexualitatea sa ori despre iubirea nefireasca pentru copii au fost adevarate. Mai degraba nu cred. Dar chiar si asa, mi se pare absurd sa le omiti pur si simplu dintr-un film.

Inteleg ca familia a platit un film din care Michael sa iasa bine, dar oare chiar e de dorit sa iasa PERFECT? Oare este credibila aceasta perfectiune? Nu spun ca filmul Michael nu va avea publicul sau. Dimpotriva. Avand in vedere faptul ca filmul e mai mult un concert, ma astept sa existe destui fani infocati care vor merge sa-l vada de mai multe ori. Care vor vrea sa se bucure de un concert filmat Michael Jackson de foarte multe ori.

Lor li se adreseaza filmul Michael si nu e nimic gresit in asta. Doar ca un cinefil adevarat, unul care vrea sa vada un film si un concert, ar putea pleca usor dezamagit din sala de cinema. Ok, va pleca vrajit de muzica Regelui Pop, va dori poate sa revada filmul. Dar dupa ce trece magia, cu ce ramanem? Cu faptul ca avea un tata abuziv si atat?

In final, zic ca merita sa fac o comparatie cu filmele din aceeasi categorie cinematografica. Asadar, Michael este mai bun decat biopicul despre Elton John (Rocketman), este la fel de bun precum filmul despre Whitney Houston (I wanna dance with somebody), dar este mai slab decat Bohemian Rhapsody (filmul despre solistul trupei Queen, Freddie Mercury). Cam aici se situeaza filmul, cu micul amendament ca urmeaza un sequel, deci un verdict definitiv voi da dupa ce voi vedea partea a doua.

Poate in partea a doua vom vedea mai multe, poate nu va incepe din 1988, ci se va intoarce in timp si va urmari si altceva in afara de familia si muzica lui Michael.

Per total, Michael este un concert cinematografic excelent, pe care fanii Regelui Pop il vor savura. Probabil multi dintre ei, fanii adevarati, il vor vedea de mai multe ori, vor savura concertul de foarte multe ori. Insa pe partea cinematografica are cateva lipsuri, pe care le voi in rezuma intr-un slogan publicitar la moda acum cativa ani: TOO GOOD TO BE LIGHT. Mai mult ca perfectul Michael #cumarveni.

Filmul Michael intra in cinematografe de azi, 24 aprilie 2026, fiind distribuit in Romania de Ro Image. Este disponibil si in formatele speciale IMAX si Dolby Atmos. Din experienta filmului Bohemian Rhapsody, musicalurile se simt cel mai bine in Dolby Atmos. Eu l-am vazut in IMAX, s-a vazut excelent, dar la Dolby Atmos banuiesc ca-l SIMTI mult mai intens.