Mortal Kombat 2
Spun din start: scrisesem un articol complet despre Mortal Kombat 2, avea fix 722 de cuvinte (le numara automat WordPress, nu le numar eu!), insa ceva ma nemultumea la el. Nu era nimic neadevarat in el, insa parca-i lipsea ceva.
Am inceput sa discut cu mai multi prieteni despre film, am inceput sa diger ceea ce vazusem, si mi-am dat seama ca nu mai sunt sigur de ceea ce am vazut. Adica eu stiu ce am vazut, dar albul nu e chiar alb. Poate fi gri si, din anumite unghiuri, poate fi negru.
Am sters articolul in intregime si m-am apucat sa-l rescriu. Nu stiu cat de bine este ca am facut asta, dar stiu un singur lucru: precedentul articol era foarte negativ. Parea ca am vazut un film foarte prost, incredibil de prost, care m-a dezamagit din toate punctele de vedere si care nu are nimic bun in el.
Ceea ce, sa ne intelegem, nu e adevarat. Chiar daca dezamagirile mele sunt reale, sunt evidente, filmul are si parti bune. O gramada de parti bune.
Si partea interesanta fix asta este: ambivalenta, era sa zic bipolaritatea, la care filmul chiar invita. Parca-si doreste dinadins asta.
Ca sa va explic starea mea, am iesit din sala de cinema cu gandul ca am vazut un film decent, ca scenele de lupta au fost bine facute, ca au fost multe locatii de lupta, ca a avut suspans si ca, in fond, Mortal Kombat 2 nu si-a propus sa fie film de Oscar. Toate aceste lucruri sunt adevarate, evidente.
Doar ca, vedeti voi, Mortal Kombat 2 este un movie game, este ecranizarea unei serii de jocuri (una foarte cunoscuta, emblematica), insa din pacate atmosfera de gaming nu se simte deloc. Mortal Kombat 2 este un film care preia personajele din seria omonima de jocuri, ceea ce este diferit de „este ecranizarea seriei omonime de jocuri”. Diferenta nu este doar lexicala.
Problema aceasta duce la a doua problema, un picut mai grava: daca nu mai este movie game ci este un film de sine statator (ma rog, parte a unei trilogii, aceasta fiind partea a doua, dar un film fara legatura cu jocurile), atunci asteptarile vizavi de poveste sunt mai mari. Mult mai mari. Iar povestea este, nu stiu cum sa va explic, un pretext pentru bataie. Nu puteai sa vezi pur si simplu o serie de zeci de batai, asa ca trebuiau legate intre ele cu ceva. Legate prost dupa mine, legate decent dupa altii, legate excelent dupa cum zic putini. Putini spre deloc, dar exista si astfel de cinefili.
Mie nu mi-a placut nici finalul, un Deus-Ex Machina aproape cheesy, prea siropos pentru un film altfel dur. Ma rog, mai dur decat si-ar dori unii, mai dur decat si-ar dori cinematografele, dar mai putin dur decat mi-as fi dorit eu.
Revin la problema initiala: ce inseamna atmosfera de gaming? Pe scurt, inseamna sa simti constant ca ar trebui sa pui mana pe maneta si sa rezolvi problema. Sa te simti in joc. Sa ai impresia ca nu au fost filmati niste actori, ci ca cineva s-a jucat pe consola si si-a filmat sesiunea de gaming. Am simtit asa ceva la Noul Super Mario. Stiu ca nu au legatura cele 2 filme, cele 2 serii de jocuri, dar strict ca idee generala, de ecranizare a unui joc video, ele pot fi comparate. Exista persoane, printre care ma numar si eu, care au jucat atat Mario, cat si seria Mortal Kombat.
Nu pot sa nu constat faptul ca interpretarile actorilor au fost foarte bune. E o mare calitate a filmului. Chiar daca inteleg ca s-a taiat mult la montaj, ca de asta povestea nu se mai intelege atat de bine. S-a dorit ca Mortal Kombat 2 sa fie un film foarte alert, s-a trecut peste bla-bla-ul inutil, dar fix asta este de fapt problema filmului. De ce te duci sa vezi un film precum Mortal Kombat 2? Nu cumva pentru a afla povestea personajelor? Pai daca-i asa, de ce tai fix partea asta?
Apropo de jocurile seriei, m-am intrebat deseori daca a jucat cineva acest joc pentru poveste. Eu, unul, chiar si cand jucam pe single player, o faceam ca sa ma antrenez, de fun. Baza seriei MK este jucatul in multi-player. Va strangeti 8 persoane si jucati un mic turneu, fiecare cu fiecare. Cel mai bun castiga, cel mai slab plateste berea. Cam asa functioneaza lucrurile.
Mai pun o intrebare, fara sa am vreun raspuns cert: cati dintre criticii care au scris despre Mortal Kombat 2 au jucat macar unul dintre jocurile seriei? Ei nu specifica acest lucru in recenziile lor, drept urmare stau si mai intreb care este de fapt publicul tinta al acestui film.
Apropo de cei care NU au jucat niciun joc, mai spun un singur lucru: in toate jocurile MK, batalia avea trei runde. Putea avea doua runde doar daca invingea acelasi luptator in ambele (ca la tenis: care are primul 2 victorii). Abia la finalul celor 2 sau 3 runde se aude celebrul FINISH HIM! Cum ar fi putut fi bagata chestia asta in film nu stiu sa va spun, dar este una de baza, elementara, fara ea filmul n-are nicio legatura cu jocurile.
La final de tot ar trebui sa trag concluziile. Din pacate, acestea sunt la fel de incerte precum intregul articol. Sa incerc sa rezum. Mortal Kombat 2 ar putea sa va placa sau sa va displaca, urmand a avea dreptate in orice situatie. Poti gasi la fel de multe argumente pro cate s-ar putea gasi contra. Acelasi aspect, de pilda finalul, unora le-a placut mult, mie mi-a displacut. Iar comparatia cu primul film al noii serii este la fel de ambigua: unii spun ca acest film e mult mai bun ca primul, altii sustin fix contrariul. Cu totii au dreptate. Inclusiv eu, autorul acestui articol, care da dreptate pe rand si in acelasi timp tuturor.
Asa ca mergeti sa vedeti noul Mortal Kombat 2 sa va clarificati. Ori, dimpotriva, sa intrati mai rau in ceata. Filmul a intrat in cinematografele din toata tara pe 8 mai 2026, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment. Si, atentie: este disponibil si-n formatele speciale 4DX, IMAX si Dolby Atmos. Eu l-am vazut intr-un Cinema City normal. Probabil la 4DX l-as fi judecat altfel. Nu stiu cum, incerc doar sa-mi imaginez.
ps: Cum vi se pare aceasta varianta a articolului despre Mortal Kombat 2? Cum credeti ca era varianta initiala? 🙂
Be the first to leave a reply