Neliniste – TIFF 2025
Neliniste este un film care m-a facut sa constientizez ca imbatranesc. Constat pe zi ce trece ca imbatranesc ca gandire, ca gandesc radical diferit de cum gandeam acum 5 ani.
Neliniste este un film despre vecini, o abordare radical diferita de ceea ce am vazut in filmul american Vecini de cosmar (Neighbours). Acolo pur si simplu radeam de vecini, aici ajungem sa ne temem de ei si pentru ei. Este thriller, spre deosebire de comedioarele americane.
Nu va spun cine e persoana deranjata de vecini, nu va spun nimic nici de vecini. Va spun doar ca am empatizat cu … ea. Cu victima. Cu cea deranjata de distractia altora. Chiar si daca ar fi anuntat politia, tot cu ea asa as fi empatizat.
Va marturisesc insa altceva: actiunea pare a se petrece dupa pandemie, tinerii de alaturi par a simti nevoia sa se distreze non-stop. Lucru cu care ar trebui sa empatizez, caci eu am dispretuit ca nimeni altul restrictiile din epoca Covid. Insa ceva din mine m-a impiedicat sa tin cu ei.
Nu stiu daca voi ajunge vreodata sa reclam pe cineva ca-mi disturba somnul, vreun petrecaret, insa sper sa nu. Sper sa nu, dar cred ca da. Probabil n-as reclama la politie, insa m-as gandi la diverse metode de a-mi rezolva problema.
Daca din unele filme inveti lucruri bune, utile, ele avand o morala clara, evidenta, altele functioneaza ca test. In functie de cum te situezi viazvi de personaje. Cel mai bun test legat de varsta biologica. Tii cu vecinii petrecareti?. Atunci esti tanar, esti cool, lipsit de inhibitii. Tii cu batrana care vrea sa se odihneasca? Atunci esti o persoana care prefera odihna, care prefera linistea si care nu ii intelege pe tinerii care vor sa se distreze.
Sa ne intelegem: nu ma bucur ca am ajuns de partea pensionarilor, de partea celor care reclama tulburarea linistii publice, dar nici nu-mi pare rau. Urmez cursul logic, firesc, al vietii si aflu in sfarsit raspunsul la intrebarea: Batranii au fost dintotdeauna incuiati sau au ajuns asa pe parcurs? De ce majoritatea celor reclama asta sunt oameni in varsta? Este de fapt ceva firesc. Ar fi cu totul anormal sa NU se intample asta. Ma rog, daca batranul este surd poate ignora zgomotul. Dar chiar si atunci sunt probleme: urechea nu aude, dar organismul resimte intregul tambalau. Intreaga agitatie.
Ca sa va mai povestesc din trecut, cand eram mic ma gandeam ce misto ar fi sa particip la astfel de petreceri. In mintea mea, un tanar care reclama ca vecinii dau petrecere o face din invidie, din simplul motiv ca nu a fost invitat. Pe bune ca eram convins de acest lucru.
Neliniste este un film care te tine in priza, care te face sa-ti doresti sa afli deznodamantul, dar care pe mine nu a reusit sa ma faca sa empatizez 100% cu niciun personaj. Ceea ce e de bine: in viata de zi cu zi nu exista oameni buni si oameni rai. In plus, in majoritatea disputelor fiecare are dreptate in felul sau. Deci Neliniste este un film realist, chiar daca oficial se incadreaza in categoria thriller. E plin de suspans, dar este ceva ce putem intalni oricand.
Din pacate, Neliniste nu va rula in cinematografele romanesti. Eu l-am vazut la TIFF 2025. Daca-l prindeti in vreun alt festival, zic sa nu-l ratati.
ps: Neliniste mi-a adus aminte de o faza reala, povestita de un prieten. Acest prieten al meu, sa-i zicem X, avea deasupra un chitarist. Acest chitarist ajungea acasa musai dupa 10, uneori la 11, alteori la 12, si canta la chitara 2 ore dupa ceas. Seara de seara. Cand acest amic al meu a ajuns in clasa a XI-a au inceput problemele. El intra la scoala la 7 jumate, asa ca trebuia sa se culce macar pe la 12. Ceea ce, dupa cum v-ati dat seama, era imposibil. Pentru ca X nu era omul care „s-o dea in garda”, a asteptat momentul potrivit. Care a venit. Se intalneste acest X cu chitaristul (sa-i zicem Y, ca e mai simplu) candva pe la ora 14, cand X se intorcea de la scoala. Y ii spune mandru: Bai, abia astept ziua de maine. Am un interviu de angajare, dar ma duc sa arat unei trupe de ce-s in stare, poate ma primesc. Asa ca la noapte ma culc devreme. Eh, atat a vrut sa auda X. A asteptat ca Y sa-si termine cele 2 ore de frecat chitara (care in acea zi au fost de la 21 la 23), a asteptat inca vreo jumatate de ora (sa adoarma Y), apoi a inceput SHOW-ul. I-a bagat manele TOATA noaptea. Pana la ora 5 dimineata. Y i-a batut in calorifer, i-a batut la usa. Nimic! Deznodamantul a fost ca Y a ratat atat interviul de angajare, cat si intrarea in trupa, apoi a inteles mesajul si … s-a mutat. La curte. Unde avea studioul undeva la subsol, izolat fonic.
ps2: In unele locuri, Neliniste ruleaza sub numele de Revenge Movie! Titlul are un pic de spoiler in el, dar este infinit mai atractiv, mai comercial, decat Neliniste. Adica mai comercial.
Be the first to leave a reply