Nu priviti in sus! – Don’t look up!
Nu priviti in sus! – Don’t look up! este filmul cel mai controversat al ultimelor zile. Cel mai controversat, cel mai discutat, cel mai ambiguu ca mesaj (desi pentru toata lumea mesajul e clar), filmul care a inflamat atat social-media pseudo-cunoscatoare, cat si partea ei elitista.
Paradoxul este ca, pana la un punct, cu totii au dreptate. Cu mentiunea ca indiferent cata dreptate ai, tot trebuie sa accepti si parerea celorlalti. Desi filmul, zica-se, fix cu asta se lupta: cu ideea ca toata lumea are dreptate. Toata lumea, mai putin specialistii. Vedem mai incolo cum si in ce fel.
Despre film putem vorbi, insa, din 3 perspective, fiecare dintre ele fiind interesanta in felul ei. A treia este, de fapt, cea controversata, primele 2 fiind cumva acceptate de toata lumea.
Pana sa va zic perspectivele, va spun despre ce-i filmul: 2 cercetatori (o doctoranda si coordonatorul ei de doctorat) descopera ca o cometa va lovi Pamantul peste 6 luni, coliziunea urmand a distruge complet rasa umana. Cei 2 incearca sa contacteze Casa Alba, presa, sa traga un semnal de alarma, insa nimeni nu pare a-i lua cu adevarat in seama. Restul descoperiti singuri, inclusiv finalul. 🙂
Nu priviti in sus! – Don’t look up! sta prost din punct de vedere cinematografic!
Aici trebuie privit si ca atare, dar si din perspectiva a ce ar fi putut sa fie. Caci un film cu asemenea afis nu este decent, ci dezamagitor.
Este ca si cum ai lua cel mai bun bucatar, un chef cu 1-2 ori chiar 3 stele Michelin, i-ai da cele mai bune ingrediente, cea mai scumpa carne de vita de pilda, insa l-ai pune sa faca burgeri, la care el ar adauga cele mai ordinare sosuri. Ii ai pe Di Caprio, pe Jennifer Lawrence, pe Chirs Evans, pe Meryl Streep si pe Cate Blanchett, il ai regizor pe Adam McKay si rezultatul este acesta?
Ai vrut sa faci o comedie, o satira, insa liniile sunt groase, umorul este grobian, de autobaza. De ce iti trebuia distributia asta stelara? Ca sa faci ce cu ei? Ii dai unui om un Ferrari ca sa mearga cu el pe ulitele infundate dintr-un sat uitat de lume? Uneori, granita dintre bun gust si kitsch este invizibila, la fel de invizibila fiind diferenta dintre cocalar si om bine imbracat.
La toate de mai sus nu ramane decat sa intreb DE CE?! Fara sa imi poata cineva raspunde.
Nu priviti in sus! – Don’t look up! ne indeamna sa credem specialistii!
Aici toata lumea e de acord: nu mai ascultam specialistii, media e in cautare doar de rating, discursul bazat pe date este neinteresant, iar politicienii sunt interesati doar de calculele politice. Toate astea sunt adevarate, nu sunt discutabile.
Cercetatorii trebuie ascultati, politicienii sunt naspa. Insa apoi incep disputele.
Nu priviti in sus! – Don’t look up! este laudat atat de pro-vaxeri, cat si de antivaxeri; atat de republicani, cati si de fanii democratilor!
Desi pare paradoxal, Nu priviti in sus! – Don’t look up! este cumva neutru, adica fiecare tabara (si nu ma refer la filmul romanesc proaspat intrat in cinematografe; CE BINE CA SCRIU FARA DIACRITICE!!!) si-l revendica si-i indeamna pe ceilalti sa-l vada.
Iau intai partea politica: presedintele SUA este o femeie, o baba acra si oxigenata, corupta pana-n maduva oaselor. Primul instinct este sa spui ca-i Hillary. Pe de alta parte, mitingurile ei si discursurile ei te duc cu gandul la Trump. Multi critici de peste ocean si nu numai considera ca ironiile sunt indreptate impotriva lui Trump. Nu stiu intentia producatorilor, al scenaristului-regizor, stiu doar ce se vede. Ce am receptat eu si ce au receptat altii. Ar putea fi critici la adresa lui Trump, stim orientarea majoritatii regizorilor de la Hollywood si in special a Netflix-ului. Insa daca tu il injuri pe Trump si fanii lui Trump nu se prind, nu e ca si cum l-ai injura degeaba? Doar intreb.
Partea a doua, cea legata de vaccinare, este si mai interesanta. De-a dreptul fascinanta. Va avertizez ca urmeaza niste mici spoilere, insa fara ele nu pot argumenta complet. Asadar, provaxerii, cei care sustin vaccinarea obligatorie, sunt de parere ca acest film iti arata unde va ajunge lumea daca-i va asculta pe ceilalti. Uitati ce se intampla cand nu ascultati specialistii! Ei, specialistii, ne indeamna sa ne vaccinam, insa noi ne luam dupa politicieni. Ceilalti, insa, spun ca de fapt Nu priviti in sus! – Don’t look up! este despre ei, le sustine cauza. Caci, in film, cei 2 cercetatori sunt o voce singulara, voce care nu este luata in calcul de cercetatorii platiti. La fel cum medicii care se dovedesc a fi reticenti la noile vaccinuri nu sunt luati in serios, sunt ignorati ori ironizati. Iar rezultatul final (SPOILER ALERT) este ce se va alege de aceasta lume daca ne-am vaccina cu totii.
Evident, Nu priviti in sus! – Don’t look up! abordeaza si problema incalzirii globale, deci ca simpatii este cumva democrat (d-aia va ziceam ca mai degraba e anti-Trumpist), dar tema aceea ajunge sa nu fie cea principala.
Unii l-au comparat cu Idocracy, este un fel de sequel al acelui film (lucru cu care nu-s de acord), zic ei, lucru pe care producatorii nu l-au negat. Daca nu s-ar fi dus vestea ca este noul Idiocracy probabil ar fi avut mai putin de un sfert dintre vizualizarile actuale. Evident, la aceste vizualizari au contribuit si diversele glume, meme si ironizari facute pe seama filmului. Preferata mea e cea de mai jos.
Acum, intrebarea pe care mi-o pun eu este: poate fi considerat bun un film al carui mesaj este ambiguu? Pe mine ma duce cu gandul la ghicitoarele care prevestesc generalitati de tipul „Vei avea de luat o decizie foarte importanta”, „Razboiul va fi decis intr-o batalie mare”, „Vad o femeie vicleana in viata ta” ori „Va iesi invingator armata cu cel mai viteaza conducator”. E si acesta un fel de a face filmele, de a spune truisme din care fiecare intelege ce vrea, insa strict din punctul meu de vedere filmele de genul sunt o pierdere de timp. Exact precum citatele lui Osho ori seminariile de dezvoltare personala.
Nu priviti in sus! – Don’t look up! este un film pe care trebuie sa-l vezi doar ca sa te convingi in ce tabara te afli. In ce tabara a filmului, caci de fapt nu-ti va schimba radical nicio conceptie: daca esti antivaxer vei ramane antivaxer si-l vei interpreta in propria cheie, iar daca esti vaccinist convins filmul doar iti va intari convingerea. Care convingere poate fi religioasa, politica ori de oricare alta natura.
Dar, de fapt, fix asta este marele sau avantaj: Nu priviti in sus! – Don’t look up! nu te pune sa te gandesti, iti permite doar sa aplauzi si sa savurezi. Ceea ce inseamna ca entertainment facil, ieftin, plictisitor mai mult decat interesant, facut, ce-i drept, cu actori de top. Specific Netflix, evident! Nu stiu ce globuri sau Oscaruri VA primi, insa stiu ce premiu AR TREBUI sa primeasca: pentru somniferul anului. Sper, totusi, ca juratii care vor da acest premiu sa reziste pana la final.
Eu nu o să mă uit la el, cel puțin nu acum. În primul rând, în perioada asta prefer chestiile mai light, nu cu subiecte gen sfârșitul lumii, vaccinare ori ne-vaccinare, îmi e de ajuns cu realitatea… În al doilea, aștept să treacă valul ăsta de popularitate, parcă e prea mediatizat, iar chestiile promovate excesiv rar mă prind…
Nici nu stii ce trafic ratezi pe blog :))
Păi acum că e în trend, dar oare se menține interesul sau e doar un fâs de moment?
Chiar ca glume de autobaza. Prea din topor, prea fatis, prea in neconcordanta cu actiunea. Eu il vedeam ca o drama, cred ca ar fi iesit super.
Ar fi iesit film de arta si nu l-ar fi bagat nimeni in seama 🙂
Reciclam înainte să văd Nu priviți în sus, voi recicla și de acum înainte. Just in case. 🙂