Odiseea

Spun din start: Odiseea lui Nolan este un spectacol cinematografic epic, care merita sa fie vazut pe un ecran mare. Eu l-am vazut la IMAX, loc unde va recomand si voua sa mergeti.

Acum, daca vreti doar concluzia si nu simtiti nevoia sa cititi o „opinie nuantata”, va puteti opri aici. Nu se supara nimeni, as zice dimpotriva: si voi, dar si eu, mai ales eu, suntem mai linistiti si mai fericiti.

Nuantele sunt esentiale, chiar daca in acest caz ele nu ajuta in vreun fel la intelegerea filmului.

In primul rand, Odiseea lui Nolan nu seamana cu nimic din ceea ce a facut regizorul pana acum. Ceea ce pentru unii e exceptional, e fabulos, uite ca un om se poate reinventa. Pentru mine este pur si simplu firesc, caci este o diferenta majora intre a ecraniza o carte de nonfictiune tip Oppenheimer si a ecraniza o balada antica precum Odiseea.

Aici mai am o nuanta de facut: „legendele si miturile Greciei Antice” nu sunt istorie. Unii iau de bune toate aceste legende, toate aceste fapturi mitologice fantastice, lucru total eronat. Deci nu gresesc cu nimic cand afirm ca Odiseea lui Nolan este ecranizarea unei carti de fictiune.

In al doilea rand, desi Odiseea lui Nolan este o eventura cinematografica de-a dreptul epica, regizorul nu a venit de fapt cu nicio perspectiva noua. Istoric, nu a adus nicio interpretare diferita de ce stiam noi. Ceea ce nu e nici bine, nici rau. Este iarasi ceva la care ma asteptam.

In al treilea rand, alegerea unei actrite de culoare in rolul Elenei din Troia este o alegere pur comerciala. Nolan nu vrea sa manipuleze, nu este progresist, nu vrea sa ne bage ceva pe gat, ci pur si simplu vrea scandal. Vrea sa se vorbeasca de filmul lui, irelevant daca de bine sau de rau. Nu exista publicitate pozitiva sau negativa, exista doar publicitate. In cazul meu, acel rol micut, minuscul in raport cu intreaga poveste, nu m-a deranjat, dar nici nu m-a dat pe spate. Nu-s de acord nici cu cei ofuscati de aceasta alegere, insa nici cu cei incantati de ea. Nu, nu este singura „pata de culoare”, insa nu va zic mai multe.

In al patrulea rand, in cateva momente dialogurile au fost prea contemporane. Nici asta nu m-a deranjat, am fost captivat de poveste, insa recunosc ca unele replici au sunat ca nuca-n perete. Nu ca dialogurile ar fi fost proaste ori seci, ci pur si simplu au parut „scoase din context”.

In al cincilea rand, felicitari pentru alegerea distributiei. Nu vreau sa detaliez, sa vorbesc despre fiecare interpretare in parte, insa trebuie sa subliniez un lucru: interpretarile au fost excelente intai si intai pentru ca actorii au fost alesi corect. Ireprosabil. Fiecare actor a dat de inteles prin interpretarea lui ca nu putea fi altcineva mai bun in acel rol. Nu stiu cine a facut aceste alegeri, Zeus, alti zei greci ori Dumnezeul contemporan, ori poate vreu pamantean, insa SUNT CONVINS ca a fost foarte inspirat. Sincere felicitari inca o data.

O singura remarca mai am, care are legatura cu filmul Odiseea, fara sa fie vina producatorilor: inca nu inteleg de ce in Romania nu se da pauza la filme. La ~~Oppenheimer~~ Brutalist s-a dat pauza pentru ca a impus regizorul asta. In multe tari se da pauza la cinema, in Romania nu. Oare de ce nu se intampla asta? Cinematografele ar face bani buni in acele pauze. La acest film, mai mult decat la altele, simteam nevoia unei pauze. Ca la campionatul mondial inca in desfasurare: pauza de hidratare! Chiar si acolo imi plac, imi doresc din suflet sa fie introduse la toate meciurile din toate competitiile.

Concluzia este cea pe care deja am scris-o in primul paragraf: Odiseea lui Nolan este un spectacol cinematografic epic, care merita sa fie vazut pe un ecran mare. Nu regret timpul petrecut in compania mitologiei grecesti, nimeni nu cred ca-l regreta, insa nu este atat de „grandios” incat sa merite o revizionare. Too much is too much, cum ar zice americanul.