Tocmai am vazut la TIFF 2018 documentarul Dacii liberi si am iesit din sala absolut socat. Socat, bulversat, cu la fel de multe intrebari si nedumeriri ca si inainte. E drept, rasuflu usurat: nu toti istoricii interesati de daci sunt dacopati. Ceea ce, credeti-ma, e de bine.
Vinovatul este un spectacol de teatru radiofonic difuzat pe ecranul cinematografului. Serios, fix asa este si desi la prima vedere poate parea plictisitor, o fita inutia, o hipstareala absurda, rezultatul final este unul fabulos: un film bine construit, cu suspans cat cuprinde, cu un twist final care iti face pielea de gaina.
Pe scurt, Asger Holm este dispecer la serviciul de urgenta 112. El a ajuns acolo impotriva vointei sale, fiind retrogradat din postura de agent de teren din cauza unui incident soldat cu pierderea vietii unui tanar. Continue reading Vinovatul – The Guilty – TIFF 2018
Zombillenium trebuia sa fie, conform planului initial, primul film de la TIFF 2018. Cu el trebuia sa incep. Desi nu-s fan al filmelor cu zombie, chiar deloc, acest film, cumva, mi-a inspirat incredere. Avea ceva care ma facea sa cred ca va fi un film bun. Unul interesant.
Zombillenium este, de fapt, un parc de distractii de care se ocupa niste persoane decedate. Vampiri, zombie, varcolaci ori fantome (se pare ca-s diferente majore intre cele 4 entitati), cu totii se ocupa de acest parc, avand ca unic scop profitul. Deh, banul ochiul dracului. Acest parc era pentru ei o sansa in plus, era posibilitatea lor de a ramane pe Pamant si de a NU ajunge in iad.Continue reading Zombillenium este un fel de Hotel Transilvania – TIFF 2018
Utoya: 22 iulie este un film bazat pe intamplarile reale de pe insula norvegiana Utoya. Acum 7 ani, in 2011, un extremist care a facut, in aceeasi zi, un atentat sangeros cu bomba in Oslo (soldat cu 7 victime) si apoi a masacrat, pe insula Utoya, peste 70 de tineri.
Despre masacrul de la Utoya puteti afla detalii din foarte multe surse. Despre acest masacru se vor mai face multe alte filme (lungmetraje ori seriale; Netflix-ul are deja unul pe teava numit Norway). Este de discutat cat de morale si utile sunt acestea: pe de-o parte, orice film are o latura comerciala, adversarii acestora sustinand ca ele fac bani de pe urma unei nenorociri; ceilalti, insa, sustin ca aceste filme popularizeaza ororile comise de extremisti si ca, per total, sunt utile nu doar societatii norvegiene, ci tuturor locuitorilor acestei planete, caci ideile de extrema dreapta se propaga cu repeziciune in intreaga lume.Continue reading Utoya: 22 iulie – TIFF 2018
Domnisoara Paradis este un film de epoca (actiunea petrecandu-se in anul 1777, in Viena, pe atunci capitala de imperiu), vazut de mine in cadrul TIFF 2018. Ca sa respect adevarul istoric, orasul in care am vazut filmul facea parte, pe atunci, din acelasi imperiu, Habsburgic. Asta ca fapt divers.
Nu voi vorbi despre costumele si atmosfera de epoca, nu ma pricep la aceste aspecte, am prieteni cinefili foarte pasionati de domeniu, ei sunt mult mai in masura. Voi vorbi, insa, despre interpretarile personajelor (in special a personajului principal, interpretat de romanca Maria Dragus, cunoscuta publicului dupa rolul Elizei din Bacalaureat) si, mai ales, despre alegerea pe care eroina principala, Domnisoara Paradis, a avut-o de facut. Continue reading Domnisoara Paradis – talentul sau vederea? – TIFF 2018
Alegerea de a vedea filmul Piercing o facusem inca de la Bucuresti, de cand mi-am schitat programul filmelor de la TIFF 2018. Motivele erau diverse, ora si locatia sunt principalele, insa nici sinopsisul nu-mi sunase rau. Dubios, ciudat, partial infricosator, dar incitant.Continue reading Piercing – TIFF 2018
Recunosc, titlul Cine iubeste si lasa m-a atras. Suna a cantec de Maria Tanase, a manea din aceea clasica, nu ceea ce canta acum manelistii. Suna a cantec duios de dragoste, a cantec lent. Spre asta ma ducea cu gandul titlul.
In varianta sa englezeasca, In love and in hate, titlul devine mult mai dur. Dupa ce am vazut filmul, as zice ca-i mai aproape de adevar. Totodata, chiar daca ale mele cunostiinte de spaniola sunt spre zero, cu ajutorul simtului comun si al google translate, imi dau seama ca titlul original contine cuvantul ura. Romanii au vrut sa indulceasca tonul, au vrut sa faca o mica manea. Una stilata, de festival.Continue reading Cine iubeste si lasa – Los que aman odian – In love and in hate – TIFF 2018
Din programul primei zile de la TIFF 2018, Fluviul negru (cu titlul sau original Fleuve Noir) ma atrasese cel mai mult. Un film politist frantuzesc care urma sa se concentreze pe disparitia unui adolescent. E drept, mai era si unul din Coreea de Sud, pe care insa deja l-am ratat.
Solo: O poveste Star Wars este un film decent si asta a fost de la inceput pronosticul meu. Filmul, in sine, doar mi-a confirmat atat temerile, cat si asteptarile. Am inceput brusc, abrupt, acum trebuie sa luam o pauza si sa contextualizam.
Intai si intai, Disney-ul si-a propus sa lanseze cate un film Star Wars pe an. Anul acesta a schimbat doar perioada, preferand sa-l lanseze fix inaintea inceperii verii. Nu stiu cat de corect a ales, probabil testeaza piata, prospecteaza, vrea sa vada care-i perioada cea mai propice. Oricum, Disney are in vedere imaginea de ansamblu, are foarte multe productii si se gandeste cam cand ar trebui lansate fiecare-n parte, in ce ordine trebuiesc lansate si alte chestiuni de marketing care pe mine ma depasesc de la un punct. Ideea de baza ramane: un Star Wars pe an. De aici rezulta urmatoarea chestiunea: nu in toate se investesc o tona de bani, nu toate sunt gandite sa rupa topurile.Continue reading Solo: O poveste Star Wars este un film decent
Inutil sa va mai spun, sa va reamintesc, ca sunt un mare fan al Unirii. Deja stiti asta. Ce nu stiti este faptul ca sunt de asemenea fan al evenimentelor prilejuite de centenar. Unul dintre ele se numeste Caravana Centenarului Filmului Romanesc, unde Cinemil.ro este blogger partener.
In continuare voi publica doua comunicate de presa, unul despre 3 orase in care aceasta caravana deja a trecut, un altul despre locatiile unde va ajunge in perioada imediat urmatoare. Asadar:Continue reading Caravana Centenarului Filmului Romanesc
Saptamana trecuta am fost plecat la un festival de teatru, FEST-FDR 2018, in Timisoara, drept urmare la vizionarea filmului frantuzesc Toxic – Dans la brumme am trimis-o pe Ana. Din pacate, n-a fost deloc incantata de ceea ce a vazut:Continue reading Ana Marin despre Toxic – Dans la brumme
Truth or Dare – Adevar sau provocare varianta PE BUNE
Cu totii ati jucat Adevar sau provocare cand erati mici. Ma rog, mici inseamna in generala si in liceu. Era unul dintre cele mai misto jocuri de societate pe care-l puteai juca la petreceri. Daca aveai parte de prieteni misto, puteai sa primesti provocari faine, de genul sa saruti o tipa (care altfel s-ar fi opus), sa pui mana pe fundul (ori pe sanii) unei alte tipe ori, in cazul in care aveai ceva cu cineva, sa-i faci lui rau (de exemplu, sa-i rastorni cosul de gunoi in cap). Nu raneai pe mine, doar ca faceai chestii care-ti mergeau la suflet. E drept, daca aveai prieteni naspa te puneau sa saruti pe cea mai naspa tipa, ori pe un tip, ca na, a fi gay in Romania anilor 90 nu era deloc ceva ok, ori sa faci ceva ce putea sa se intoarca impotriva ta. Depindea de persoanele cu care-ti petreceai timpul.
La vizionarea filmului I feel pretty – Hai ca sunt belea! nu am putut ajunge, drept urmare am trimis-o pe Ana Marin, mare amatoare de comedii (feminine), la frumoasa comedie. Care, deloc surprinzator, i-a placut enorm. Insemnarile ei sunt mai jos: Continue reading I feel pretty – Hai ca sunt belea!
Avengers: Infinity War – Razbunatorii: Razboiul infinitului
Am vazut aseara, in avanpremiera, noul Avengers: Infinity War – Razbunatorii: Razboiul infinitului. Am iesit extrem de incantat din sala de cinema. De mult timp nu mai iesisem atat de incantat, atat de multumit de ce vazusem si, nu stiu daca stiti, dar eu nu sunt fan infocat al filmelor cu supereroi. Nu sunt nici adversar al lor, fiind unul dintre putinii neutri in acest sens.
Submergence – La pomul laudat sa nu te duci cu sacul – Dakino 2018
Cand mi se vorbea despre Dakino 2018, mi se vorbea despre Submergence. Vreo 3 prieteni imi vorbisera despre acest film, incantati fiind de ideea de a-l vedea acolo. Pana atunci nu auzisem de el si probabil nici n-as fi auzit de el daca nu rula la frumosul festival.
Distributia, nu zic, este extrem de interesanta, de incitanta, cu Alicia Vikander cap de afis. Uitandu-ma, insa, pe distributia, am observat un alt lucru: pe actorul James McAvoy urma sa-l cheme in film James More. Si, dupa cum mi-au zis vreo 3 oameni din domeniu, pentru un actor cel mai frumos, dar si mai dificil este sa joace intr-un film unde are acelasi nume ca-n realitate. Este dificil pentru ca unora le este greu sa intre in personaj, sa faca distinctia dintre James din viata reala si James din film. Asta in teorie…Continue reading Submergence – La pomul laudat sa nu te duci cu sacul – Dakino 2018
Stiu, sunt un insensibil. Stiu, nu pot empatiza decat cu anumite persoane, decat cu cele cu care ma aseman macar 10%.
Nu, nu ma bucura nicidecum boala unui om. Ma deprima orice film care contine boala, cancerul este o boala oribila, pe care n-o doresc nimanui. Nu ma pot bucura, nu, nu pot nici macar zambi cand vad pe cineva care are asa ceva …Continue reading Film stars don’t die in Liverpool – Dakino 2018
Filmul Aus dem Nichts – In intuneric poate fi vazut atat distinct, ca thriller, ca joc psihologic intre agresori si victima, dar poate fi judecat si ca film politic. Caci miza politica din spate pare a fi mult mai importanta.
Caci avem asa: o familie mixta, multi-etnica, intre un barbat turc (de fapt, kurd), agnostic (conform spuselor sotiei) si o femeie de origine germana (o ariana, in acceptiunea nazista, blonda), care impreuna aveau un copil. Viata lor linistita se destrama brusc atunci cand, in urma unei explozii, sotul si copilul sunt ucisi. Gasirea vinovatilor, dar si pedepsirea lor, sunt urmatoarele obiective ale vaduvei.Continue reading Aus dem Nichts – In the fade – In intuneric
Documentarul Comoara Naiva este un reportaj despre cel mai mare artist naiv in viata din Romania. Sau, in termeni deloc oficiali si deloc legati de arta, un documentar despre cum un om s-a inscris la facultate la 70 de ani.
Ambele perspective mi se par interesante si gasesc ceva in mine. Ma intereseaza ambele subiecte dintr-o perspectiva hai sa zicem personala.Continue reading Comoara Naiva
Cu un sinopsis banal, deloc original, cu o distributie decenta, spectaculoasa, si cu perspectiva unor efecte vizuale foarte bune, Rampage: Scapati de sub control se anunta un film decent, dar de duzina. Un film pe care-l vei uita repede, a carui lansare va fi umbrita de multe alte lansari ce au loc in perioada asta.
Pana sa va spun cum este, de fapt, trebuie sa fac precizarea importanta: mai sunt filme cu titlul Rampage, cele mai recente fiind Rampage (din 2009) si Rampage: Capital Punishment (din 2014). Pentru a nu fi confuzii, distribuitorul roman a ales, in mod inspirat de aceasta data, sa-l diferentieze inca din titlu: daca titlul original este doar Rampage, in Romania a fost lansat sub titulatura de Rampage: Scapati de sub control, o varianta infinit mai buna decat eventualul Rampage (2018). Pana si pentru mine, ca blogger, e o varianta mai fericita: articolasul acesta va fi mult mai usor de gasit. Ideea este simpla: e doar o coincidenta de nume, aceste filme NU au nicio legatura intre ele.Continue reading Rampage: Scapati de sub control