Cei opt munti – Le otto montagne a fost filmul ce a deschis festivalul Visuali Italiane 2023. Filmul este ecranizarea cartii omonime scrise de Paolo Cognetti, aparuta in limba romana la Editura Polirom (disponibila pe Libris.ro si Carturesti.ro).
Cei opt munti – Le otto montagne ne spune povestea a doi prieteni, Pietro si Bruno, pe care viata reuseste sa-i apropie, sa-i desparta si apoi iar sa-i apropie de mai multe ori. Unul apartine orasului, celalalt apartine muntelui. Unul nu are familie, este in cautarea in special a unui model masculin, celalalt vrea sa aleaga un drum complet diferit de cel ales de parinti, considerand ca tatal sau este un ratat.
Cum decurge relatia dintre ei, cum isi revizuiesc ei trecutul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Pana atunci, ca de obicei, voi evidentia cateva lucruri despre Cei opt munti – Le otto montagne.
In primul rand, spun din start ca nu am citit romanul pe care se bazeaza filmul si, spre rusinea mea, nu auzisem nici de el, nici de autorul Paolo Cognetti. Nu vreau sa intru in detalii, nu-mi place sa vorbesc despre ceva ce nu am consumat, stiti deja ca nu scriu despre filme nevazute, despre spectacole la care n-am fost ori despre carti necitite. Va recomand doar recenzia de pe blogul AncaSiCartile. Si va spun ca am trecut pe lista cartea cu pricina. Asadar, tot ce voi spune in continuare se bazeaza STRICT pe ceea ce am vazut in sala de cinema.Continue reading Cei opt munti – Le otto montagne – Visuali Italiane 2023
Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România editia a doua 2023 este un festival ce va avea loc in orase diferite. In Bucuresti, festivalul incepe astazi, 6 martie, urmand a dura toata saptamana. Va dau mai jos programul complet pentru editia bucuresteana a festivalului, urmand a va furniza alte cateva detalii la finalul articolului. Asadar:
Ursul narcoman – Cocaine bear este un film pe care imi este greu sa-l introduc in vreo categorie. Este putin horror, caci mor foarte multi oameni, iar cei ramasi in viata sunt tot timpul in pericol, este destul de comic, chiar daca in majoritatea cazurilor vorbim despre umor negru, si se mai si legitimeaza ca bazandu-se pe fapte reale. INSPIRAT de intamplari reale, ca sa citez exact.
Pe scurt de tot: un dealer nebun arunca din avion pachetele cu coaina, pentru ca imediat dupa aceea sa se arunce si el. Din pacate, nu reuseste sa-si deschida la timp parasuta, asa ca moare. Pachetele aterizeaza in padure, unde ajung in labele unui urs. La propriu. Ursul le mananca, le trage pe nas, tot tacamul, asa ca incepe sa omoare tot ce-i sta in cale.
Pentru ca ne aflam intr-un film horror ori aproape horror, din N motive mai multi oameni se nimeresc in acelasi timp in padure: niste dealeri vor sa recupereze pachetele de cocaina; politia vrea sa confiste marfa si sa aresteze vinovatii; padurarul si cu un coleg (ceva inspector de mediu) isi fac rondul obisnuit; doi copii chiulesc de la ore pentru a picta o cascada ascunda; mama unuia dintre copii se duce sa-si recupereze odrasla. Nu va spun cine moare si cine traieste, nu va dau alte detalii legate de personaje, totul veti descoperi singuri.Continue reading Ursul narcoman – Cocaine bear
Cand am vazut prima oara titlul acestui film, Aftersun: A fost odata ca o vara, am ridicat o spranceana. Suna cumva poetic, desi pare intr-un fel un vers de melodie folk. Evident, m-am intrebat de ce a fost pastrat originalul Aftersun si, daca tot a fost pastrat, de parca ar fi un neologism intraductibil, de ce s-a mai adaugat ceva. Nu este in mod cert singurul film cu o astfel de adaugire. Deci, ca sa zic asa, nimic nou sub soare. Nimic nou sub … Aftersun.
Dupa ce am vazut filmul, constat ca acest titlu romanesc este atat de potrivit. Atat de frumos spus. Atat de bine rezumat intr-o singura fraza. E drept, acest titlu spune mai multe decat o face titlul original, dar o spune intr-un mod atat de frumos incat efectiv adori titlul. Si, printr-un artificiu pe care personal nu mi-l pot explica, filmul sa aiba 2 titluri intraductibile intr-unul singur: Aftersun: A fost odata ca o vara a ajuns sa fie cel mai intraductibil titlu romglez pe care l-am intalnit eu. Intraductibil, insa atat de frumos, cu atat de mult sens.
Acum trebuie sa recunosc ca filmul, de fapt, NU mi se adreseaza. Sau, ma rog, nu o face in mod direct. Eu nu am copil si nici nu-mi propun sa am vreodata. Drept urmare, relatia parinte – copil o vad unidirectionala, strict prin prisma relatiei pe care am avut-o si inca o am cu parintii mei. Ceea ce pentru unii nu este de ajuns.Continue reading Aftersun: A fost odata ca o vara
Spun din start: Liga asasinilor – Assassin Club pare un film pe care l-ai mai vazut de cel putin 3 ori. Povestea, spusa destul de mult din trailer, nu aduce nimic nou, interpretarile sunt bune, corecte (cu o singura exceptie), dar nu te dau spate, iar deznodamantul este aproape banal.
Liga asasinilor – Assassin Club ne arata cum mai multi asasini platiti (hitman este termenul din engleza) sunt pusi sa se omoare unul pe altul. Motivul il veti afla mergand sa vedeti filmul, insa din pacate poate fi intuit, aflat, mult prea devreme. Un film pe care-l vezi exclusiv pentru actiune, pentru scenele de lupta si de urmariri, nicidecum pentru ca stai in vreun fel cu sufletul la gura.
Liga asasinilor – Assassin Club nu are ceva gresit daca este sa-l analizam separat: povestea se leaga, are sens, personajele sunt decent conturate si bine interpretate (va spun mai incolo exceptia), replicile actorilor nu te dau pe spate, dar sunt credibile (nu ne putem astepta la filosofie profunda din partea lor; poate doar de la prietena unuia dintre ei, care avea o slujba VAG intelectuala), regia este buna (regizorul este francezul Camille Delamarre, un cineast relativ tanar, nascut in 1979), iar filmul per total nu dezamageste.Continue reading Liga asasinilor – Assassin Club
Asterix si Obelix: Regatul de mijloc ne readuce in lumea magica a galilor si a potiunii lor magice. Dupa cum deja stim, ori daca nu stim aflam acum, galii au potiune care-i face aproape invincibili in bataie. Obelix nu are voie sa bea potiune, caci el a scapat (vedeti exact cum) in cazanul cu potiune cand era mic. Insa ceilalti trebuie sa bea pentru a avea puterile date de potiune pentru o perioada scurta de timp.
De aceasta data, lupta pe care o vor duce se va da atat impotriva romanilor, cat si impotriva … chinezilor. Imparateasa Chinei a fost tradata, asa ca simpaticii gali vor fi nevoiti sa lupte de partea ei pentru ca aceasta sa-si recapete controlul asupra imperiului. Care sunt mizele secundare, de cine se indragostesc cei doi gali si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Nu despre asta va voi vorbi in continuare, ci despre ce aduce nou acest Asterix si Obelix: Regatul de mijloc:Continue reading Asterix si Obelix: Regatul de mijloc
Disparitia – Missing se anunta a fi un thriller-drama interesant, cu o fiica ce incerca sa-si gaseasca mama disparuta fara urma cu ajutorul laptopului si a conturilor online ale acesteia. Cu cateva minute inainte sa intru in sala de cinema, aflu un detaliu aparent nesemnificativ: filmul mai este cunoscut si sub numele de „Searching 2”. Am cautat sa vad ce este cu primul Searching si am gasit o poveste cumva in oglinda: in acel film, pe care recunosc ca nu l-am vazut, un tata singur isi cauta fiica disparuta, apeland la laptopul acesteia.
Nevazand filmul precedent, nu pot face comparatia dintre ele, nu stiu care e mai bun, mai intens, mai bine interpretat. Voi vorbi, deci, strict despre acest Disparitia – Missing, care nu este sequel ori prequel, deci poate fi inteles de sine statator. Cei doi scenaristi ai filmului din 2018, Aneesh Chaganty (care la acel film a avut si rolul de regizor) si Sev Ohanian, sunt co-scenaristi si la acest nou film.
Primul lucru pe care il apreciez la acest film este modul in care a fost filmat: chiar ai impresia ca urmaresti ceva filmat cu telefonul ori vreo filmare de-a unei camere de supraveghere. Senzatia este extrem de intensa, aceste filmari accentueaza suspansul povestii.Continue reading Disparitia – Missing
Nunti botezuri inmormantari este noul hit romanesc de pe Netflix. In prima saptamana, a fost lider in box-office-ul autohton al celebrei platforme. Ma rog, box-office este un termen ce se foloseste cu precadere pentru topul cinematografic. Dar ati inteles ideea.
Pentru ca am inceput cu aspectele comerciale, voi continua cu ele: Nunti botezuri inmormantari a avut ghinionul de a intra in cinematografe cam in acelasi timp cu Teambuilding si Mirciulica. Culmea este ca si pe Netflix are cam aceeasi concurenta, Mirciulica intrand cu putin timp inainte.
Acum, problema principala a filmului Nunti botezuri inmormantari este ca incearca sa fie mai mult decat este si o da in bara cam in toate privintele. Va spun un pic povestea lui, apoi revin la problema sa principala.
Pe scurt, avem un club de nunti Nunti botezuri si inmormantari numit Prestige, club care era undeva intr-o zona pustie, deci in teorie nu deranja pe nimeni. Petrecerile lor erau zgomotoase si se terminau mult dupa miezul noptii. Problema este ca fix langa acest club cumparase teren un agent de asigurari care spera sa se imbogateasca. Se duce acolo, pe terenul lui, si deranjat fiind de zgomotul de alaturi hotaraste sa le strice petrecerea vecinilor. Asa ca incep sicanele: ba chemat politia, ba dat muzica tare (MAI TARE decat se auzea de acolo), ba … (ma opresc la timp, sa nu fac spoiler). Problema este ca patronul clubului Prestige a vrut sa cumpere terenul vecinului, doar ca acesta … a tinut la pret. Oferta era de 500.000 de euro, insa omul voia fix 1 milion. Niciun (euro)cent mai putin.Continue reading Nunti botezuri inmormantari – Netflix
Si dragostea unde e? – What’s Love Got to Do with It? este un film britanic regizat de un pakistanez ce pune pe tapet un obicei ce inca se intalneste: casatoriile aranjate. Perspectiva din care este pusa aceasta problema este una inedita: societatea occidentala este una care incurajeaza singuratatea, caci atunci cand ai prea multe optiuni nu alegi de fapt nimic; societatea traditionala pakistaneza (si indiana, as zice), prin obiceiul casatoriilor aranjate, rezolva aceasta problema. De fapt, prin pastrarea acestei traditii, societatea pakistaneza nu cunoaste aceasta problema, a singuratatii.
Personajele principale ale filmului sunt 2 vecini: Zoe (Lily James) este o tanara regizoare de filme documentare care, dupa multe incercari de a cunoaste persoana potrivita pe aplicatiile de dating, ajunge la concluzia ca trebuie sa-si vada de viata si de cariera ei; Kazim (Shazad Latif) este originar din Pakistan (Lahore, Panjab, orasul de bastina al regizorului Shekhar Kapur) si hotaraste sa respecte traditia, incurajandu-si familia sa-i gaseasca o sotie buna.
Zoe, in lipsa de subiect pentru noul ei film, obtine aprobarea lui Kazim si a familiei acestuia pentru a realiza un documentar despre acest obicei care, in mod socant pentru ea, inca se mai intalneste in Marea Britanie. Drept urmare, ii va filma pe Kazim si familia lui, urmand a filma inclusiv nunta aranjata. Nu intru in detalii legate de nunta, de aleasa familiei lui Kazim, de singuratatea frumoasei Zoe, de mama acesteia si de cum se termina totul. Toate acestea le veti descoperi singuri, mergand la cinema. Va avertizez, insa: suspansul nu este deloc punctul forte al acestui film. Nici nu-si propune asta.Continue reading Si dragostea unde e? – What’s Love Got to Do with It?
Ramon este cel mai nou film romanesc intrat in cinematografele patriei. Dupa distributie as zice ca va fi un nou succes de casa, evident nu de nivelul Teambuilding, insa s-ar putea sa ma insel. Eu nu-l voi judeca din perspectiva comerciala, ci din cea cinematografica.
Sa va spun intai povestea filmului: Ramon este un om simplu, cu un suflet extrem de bun. Este viticultor, viata lui fiind dedicata exclusiv acestei indeletniciri. Din pacate, totul este dat peste cap atunci cand pe terenul lui sunt trase cateva cadre dintr-un film. El nu intelege cum e cu filmele, ce inseamna sa joci un rol, asa ca tot ce s-a intamplat acolo, pe terenul lui, in via lui, i se pare real. Asa ca se indragosteste de actrita care acolo jucase rolul miresei. Se indragosteste pe bune de ea, asa ca merge pana la Bucuresti dupa ea s-o gaseasca si sa o ceara de nevasta.
La Bucuresti ajunge sa fie acuzat ca ar fi autorul celui mai mare jaf din istorie: un tablou de 50 de milioane de euro. Cum ajunge el acuzat de jaf, cum se descurca el intr-un oras mare precum Bucurestiul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri mergand la cinema. Veti afla si daca reuseste sa dea de iubirea vietii lui sau nu. Si tot mergand sa vedeti filmul veti afla si de ce personajul principal poarta numele de Ramon.Continue reading Ramon
Aproape (Close) este un film ce a avut premiera internationala in luna mai a anului precedent. Intre timp a primit o tona de nominalizari (inclusiv la Oscar) si premii. In Romania va intra in circuitul normal al cinematografelor incepand de maine, 27 ianuarie 2023. Diferenta dintre premiera internationala si cea romaneasca a avut un efect interesant: internetul era plin de opinii, recenzii ori impresii, despre acest film.
Pe scurt, este vorba despre prietenia dintre 2 copii de 13 ani, LEO si REMI. Ei sunt cei mai buni prieteni, impart totul de cand se stiu. Pana intr-un moment, pana cand adolescenta le pune la incercare prietenia. Adolescenta, anturajul, colectivul. Nu pot spune mai multe, ar fi spoiler, asa ca simt nevoia sa subliniez 5 lucruri despre acest film.
Revin la partea cu recenziile si spun ca si la noi, dar si in afara, criticii de film au facut exces de superlative, de cuvinte mari, pretioase, lucru care, pana sa vad filmul, m-a speriat. Dupa ce l-am vazut, am ajuns la doua concluzii: pe de-o parte, toate acele superlative erau PE DEPLIN MERITATE, iar pe de alta parte, despre film nu poti spune foarte multe chestii clare, concrete, de teama spoilerelor. Spoiler care, intr-o traducere foarte libera, ar insemna ca STRICI FRUMUSETEA FILMULUI. Frumusetea este in acest caz un cuvant care trebuie luat in toate intelesurile sale.Continue reading Aproape (Close)
Filmul Taximetristi este ecranizarea piesei omonime, pe care eu am vazut-o in 2019, in cadrul FEST-FDR. Ea se joaca la Teatrul APOLLO111. Am inceput abrupt, direct, pentru ca toata lumea sa stie despre ce voi vorbi mai departe.
Povestea Filmului Taximetristi este aparent simpla: vedem cum decurge o tura (o noapte) pentru 2 prieteni taximetristi, ce clienti au, ce probleme au, cum reusesc sa treaca peste ele. Vedem, de fapt, diferenta dintre a zice si a face. Vedem exact ce inseamna sintagma „vorbe goale”.
Acum, ma voi departa un pic de filmul Taximetristi si voi contextualiza un pic. In general, atunci cand este ecranizata o piesa de teatru, producatorii de film au TEORETIC 2 optiuni: fie pastreaza exact distributia de pe scena (de multe ori mergand pe mana aceluiasi regizor), fie merg pe o distributie complet diferita. In prima situatie pot da ca exemplu Secretul fericirii (aici avem si spectacol de teatru, si film, dar si carte), iar in a doua situatie avem Acasa la tata (unde distributia din teatru a fost radical diferita de cea de pe marile ecrane). Avantaje si dezavantaje sunt in ambele situatii. Pe de-o parte, cand faci un film radical diferit, cu o alta distributie, el este ALTCEVA. Mai bun sau mai rau, irelevant. E altceva. E un alt produs, care poate fi consumat independent de produsul „copiat”. Cand, insa, spectacolul exact de teatru este transpus pe marile ecrane, exista riscul ca unii spectatori, asa ca mine, sa fie nemultumiti ca nu li se ofera mai mult. Cum am fost la Secretul fericirii, de exemplu.Continue reading Filmul Taximetristi este o comedie COMERCIALA excelenta
Inceput (Begining) este un film romanesc din 2021, de care aflasem candva, acum vreo 2 ani, dar apoi uitasem complet. Rulase in cateva festivaluri, dar nu intrase si in circuitul normal al cinematografelor. Un film evident de arta, necomercial, anticomercial as zice, care pe mine m-a surprins dintr-un punct de vedere. Nimic neplacut, nimic dezamagitor, chiar daca filmul este evident necomercial.
Pana sa va vorbesc despre surpriza, trebuie sa va spun despre ce-i vorba. Ana (Ioana Flora) si Filip (Constantin Lupescu) se muta intr-o casa izolata de la munte din cauza problemelor medicale ale Anei. Cei 2 sunt doua persoane educate, care vin din Bucuresti, un oras foarte aglomerat, drept urmare schimbarea va fi drastica pentru ei. Este, de fapt, un nou inceput. Unul pe care Ana il doreste, dar cu care Filip nu este foarte impacat.
In afara celor 2, care au rolurile principale, in film mai intalnim cativa actori, dintre care Vlad Zamfirescu, Ela Ionescu si Iulia Lumanare mi-au atras atentia. Pe langa actorii din distributie, mai trebuie sa scot in relief doua noume: regia este semnata de Razvan Savescu, iar scenariul de Alexandru Popa.Continue reading Inceput (Begining) – HBO MAX
Amsterdam este un alt film pe care l-am ratat cand a rulat in cinematografe. Exact ca The Menu. Diferenta dintre ele este data de asteptari: daca la Meniul, dintr-un motiv pe care acum il regret, asteptarile erau mici, la Amsterdam asteptarile erau mari. Inclusiv faptul ca majoritatea criticilor il displacusera era pentru mine un avantaj.
Povestea este extrem de complexa, dar spusa intr-un ritm extrem de lent, asa ca ma voi margini la a va dezvalui sinopsisul oficial: Plasat in anii 30, filmul Amsterdam spune povestea a trei prieteni care sunt, pe rand, martori ai unei crime, apoi suspecti principali si, in final, cei care scot la lumina unul dintre cele mai socante comploturi din istoria SUA.Continue reading Amsterdam – Disney+
Meniul (The Menu) este un film absolut genial, pe care eu l-am vazut pe Disney+ pentru ca anul trecut il ratasem in cinematografe. Este plin de paradoxuri, poate cel mai mare dintre ele este ca se gaseste pe Disney+, alaturi de multe animatii clasice.
Meniul (The Menu) este un fel de film 3 in 1, fiecare latura a triunghiului putand constitui, in alt context, cu o alta ocazie, un film de sine statator.
Prima latura a meniului, pe care nu se insista atat de mult pe cat mi-as dori, este cea legata de filosofia mancarii. Fiecare fel de mancare, fiecare ingredient, are propria sa filosofie. Un film din care fiecare client si mai ales bucatar, chef, are de invatat.
Un barbat pe nume Otto este, asa cum multi deja ati intuit, varianta americana a celebrei carti Un barbat pe nume OVE. Suedezii au scos si un film, pe care NU l-am vazut, insa am citit cartea, una dintre preferatele mele, asa ca voi compara acest film cu cartea.
Pe scurt de tot, in carte Ove este un batran morocanos, caruia nu ii place nimic din ce este nou. Are o gandire profund inginereasca, neavand pic de poezie in gandirea sa, in viata sa. Nu va dezvalui mai multe, insa va spun ca acest personaj este greu de interpretat. Cartea, in sine, este greu de ecranizat. Iar eu aveam ceva dubii in ceea ce-l priveste pe Tom Hanks: nu ca omul nu ar avea talent, ci pentru ca il vedeam cumva diferit. Complet diferit. Ori a imbatranit prea mult, prea brusc, ori mintea mea il vedea vesnic tanar. Ori ambele, evident.Continue reading Un barbat pe nume Otto
Spun din start: actorii neprofesionisti sunt acei cetateni care joaca in filme, in seriale ori in spectacole de teatru fara sa fi facut vreo facultate de actorie.
Acum, actorii profesionisti sunt si ei de mai multe feluri, se impart in mai multe categorii. Nu voi enumera TOATE categoriile de actori neprofesionisti, ci voi evoca doar cateva.
De pilda, sunt actori care fac meseria asta in mod constant, fara sa fie actori profesionist. Care pur si simplu au invatat din mers actoria, ramanand actori. Brad Pitt este cel mai important exemplu caci, ghiciti ce, obiceiul nu este tipic romanesc. Nicidecum.Continue reading Ce aveti cu actorii neprofesionisti?
Romina VTM se anunta a fi viitorul hit cinematografic romanesc. Intra in circuitul normal al cinematografelor in ianuarie (pe 6), insa eu am avut privilegiul sa particip la avanpremiera speciala de la Cineplexx Baneasa. Una la care au participat aproape toti cei care au aparut in film si care s-a terminat cu un concert live Bogdan de la Ploiesti. Live, in sala de cinema.
Pe scurt, povestea suna in felul urmator: Romina (interpretata de cantareata Nicole Cherry) este o tanara compozitoare, care are un trac enorm cand urca pe scena. Iubeste muzica, traieste muzica, insa se simte mai bine in spatele cortinei: sa compuna pentru altii. Desi are voce, are talent, nu se descurca pe scena. Drept urmare, pe muzica ei s-a lansat Gino (interpretat de Bogdan de la Ploiesti), un cocalar lipsit de scrupule. Dupa despartirea de el, Romina il intalneste pe Valentin, un turist venit din Bucuresti pe litoral (la Costinesti) ca sa se distreze si ca sa stranga bani pentru familia sa. Dupa ce Romina se cupleaza cu Valentin si il lanseaza in muzica, acesta din urma devine pe zi ce trece din ce in ce mai asemanator cu Gino. Confruntarea dintre ei este inevitabila.
Bonus: Romina trebuie, printre altele, sa salveze terasa tatalui ei din Costinesti, terasa care supravietuia datorita … muzicii. Tatal ei nu mai avea energia necesara cantatului, asa ca ea trebuie sa gaseasca o solutie, un inlocuitor pentru Gino.
Va las pe voi sa descoperiti cum se termina aceasta infruntare si cine mai face parte din gastile celor 2.Continue reading Romina VTM
Doua inimi este filmul care i-a adunat laolalta pe Iuliana Beregoi, Ana Beregoi (cele 2 sunt surori, pentru cine nu stie), Connect-R, Celina Enea, Ceanu Zheng, Erica Moldovan si Cezar Alexa. Nu ati auzit de nici macar unul dintre cei de mai sus? Nu stiu cum sa va spun, dar asta inseamna ca nu sunteti cu adevarat conectati la YouTube-ul autohton.
In afara de Connect-R, cantaret pe care l-ati vazut cu totii la TV, in diverse emisiuni ori videoclipuri, restul sunt vedete YouTube. Ma rog, Celina Enea este actrita (pe care ati putut-o vedea in filmul Odata pentru totdeauna (cel care-l are in rolul principal pe Smiley), iar Erica Moldovan este actrita (cunoscuta cu precadere publicului din Iasi).
Asadar, din nou YouTube-ul incearca sa cucereasca cinematografele patriei. Prima incercare a fost 5Gang: Un altfel de Craciun, acel film fiind realmente trendsetter-ul. De altfel, cu acel film trebuie sa si comparam acest Doua inimi. La momentul respectiv, spusesem despre 5gang ca este un vlog de peste 90 de minute. Parere pe care mi-o mentin si acum. Continue reading Doua inimi
Am fost la noul Avatar: Calea apei cu inima indoita. Pe de-o parte, este un film celebru, despre care se va discuta indelung. Ca blogger cinefil si mai ales ca cinefil care participa des la astfel de discutii, nu puteam rata filmul. Am fost, insa, intr-o categorie speciala: persoana care NU a placut primul film. Il consider si acum supra-evaluat, cu o poveste aproape tembela.
Am mers la Avatar: Calea apei cu un fan al primei parti, cu o persoana care apreciase (la adevarata valoare?) prima parte. Care A INTELES primul film, care a apreciat nu doar efectele speciale (pe care nu le poate contesta nimeni, caci primul film al seriei a fost o adevarata REVOLUTIE TEHNOLOGICA in materie de efecte 3D), ci si povestea.
Am rugat-o pe Monica Costache, insotitoarea mea de la Avatar: Calea apei, sa scrie despre film. Din pacate sau din fericire, ea nu are concluzii, nu da verdicte, ci pune intrebari. Raspunsurile nu stiu daca le poate da cineva (la cateva dintre ele chiar nu cred ca exista raspunsuri).
