Pasagerul (Passenger)
Pasagerul (Passenger) este unul dintre cele mai previzibile, dar in acelasi timp cele mai solide filme horror vazute in ultima vreme. Personajele par aparent stupide, dar de fapt iau deciziile pe care, de fapt, le-ar lua majoritatea oamenilor. Insa pe langa partea de horror, filmul acesta ne spune ceva mai multe, asa ca va invit sa cititi articolul de mai jos pentru a intelege cum sta treaba.
Intai, pe scurt, despre ce-i vorba. Tyler si Maddie hotarasc sa se renunte la apartamentul in care stateau pentru a hoinari de nebuni prin lume. Era visul lui, nu al ei. Ea doar l-a urmat. Ea doar i-a facut pe plac.
Hoinaresc prin tara timp de mai multe saptamani pana cand sunt martorii unui accident. Hotarasc sa opreasca, insa decizia se va dovedi de rau-augur, pentru ca o entitate malefica ii ia la tinta. La propriu. Aceasta generase acel accident, asa ca acum era in cautarea unei noi victime. Ii insemneaza, asa ca ei nu mai sunt nicaieri in siguranta. Nu au de ales, asa ca vor fi nevoiti sa isi infrunte victima.
Pare banal, pare simplu, dar de fapt nu e deloc asa. Si este mai infricosator decat pare la prima vedere.
Pana sa va vorbesc despre latura horror a filmului, trebuie sa va fac o marturisire: eu n-am inteles niciodata acesti oameni. Adica acei oameni care n-au o casa a lor, care traiesc toata viata in rulete, care merg dintr-un loc intr-altul, care sunt tot timpul pe drumuri. Eu n-am fost niciodata cu o rulota, asa cum n-am dormit niciodata intr-un cort, si nici nu am de gand s-o fac. Sunt prea comod sa fac asta, insa recunosc ca daca mi-ar fi propus cineva asta pe la 18-19 ani, poate si pe la 23-24, as fi acceptat. Dar fix asta este problema: oamenii de genul par niste imaturi, niste oameni care la 40 ori chiar 50 de ani gandesc precum pustani de 19-20 de ani.
In plus, pot intelege sentimentul de libertate, oameni care vor sa se simta cu adevarat liberi, insa recunosc faptul ca mi-ar fi teama. In apartamentul meu ma simt SIGUR, la fel de sigur ma simt si intr-o camera de hotel. Insa nu m-as simti deloc sigur intr-o rulota. Chiar nu. Nici macar daca ea ar fi parcata alaturi de alte rulote, intr-un loc special amenajat.
Fix asta ne arata si filmul, care isi bazeaza suspansul pe un sentiment opus claustrofobiei: nu esti prins intre peretii unei camere, de unde vrei sa evadezi, ci esti fix in situatia contrara. Esti undeva in aer liber, undeva unde poti fi atacat din orice parte, singura ta sansa fiind … sa gasesti un adapost, sa gasesti un spatiu inchis.
In plus, filmul se bazeaza pe cateva legende urbane, acest Pasagerul (Passenger) fiind o entitate care sanctioneaza calatorii care incalca regulile nescrise. Cele 3 liniute cu care ei fusesera insemnati erau, in limbajul calatorilor (al vagabonzilor), semnul ca nu esti in siguranta. Erau un avertisment.
In plus, deciziile pe care cei 2 protagonisti le iau sunt gresite pentru ca in mod evident mintea lor nu poate accepta ce li se intampla. Sunt oameni precum cei 2 protagonisti care ar face fix ce li se spune sa nu faca pentru simplul motiv ca fructul interzis e cel mai dulce. Da, asa se comporta majoritatea copiilor si adolescentilor, insa deja v-am zis mai sus ca, din punctul meu de vedere, cei care traiesc in rulete sunt niste adolescenti intarziati, niste adulti care din multe puncte de vedere nu s-au maturizat suficient.
Filmul Pasagerul (Passenger) a reusit sa ma sperie de cateva ori, nu neaparat prin aparitii bruste (in engleza se cheama „jump scare”), cat mai ales prin atmosfera. Uneori, partea horror se petrecea intr-o liniste perfecta tocmai pentru ca in mijlocul naturii, fara nimeni in preajma, este o liniste cu adevarat infricosatoare.
Acum vreo 20 de ani, Pasagerul (Passenger) ar fi fost considerat un horror slab, o incercare de film de groaza. In 2026, el a ajuns sa fie cel mai bun horror al acestui inceput de an. Ceea ce spune ceva despre nivelul cinematografiei la modul general, dar si despre modul in care ii tratam pe cei din jur: cu manusi, sa nu care cumva sa-i traumatizam. Pe viitor, ma gandesc ca unele horroruri isi vor cere scuze spectatorilor speriati.
Personal, mie mi-a placut Pasagerul (Passenger) pentru ca este mai mult decat un horror, pentru ca spune ceva despre o categorie de oameni, dar mi-a placut si pentru ca e, totusi, cel mai bun horror din 2026. Ceea ce nu ma bucura, nu are cum, dar nu pot sa nu observ acest lucru.
Pasagerul (Passenger) a intrat in cinematografele romanesti din 29 mai 2026, fiind distribuit in tara noastra de Ro Image 2000.
Be the first to leave a reply