Prizoniera in panza de paianjen – doar 10% din carte

Prizoniera in panza de paianjen este una dintre cele mai dubioase ecranizari vazute in ultima vreme. Dubioase, complet diferite fata de carte, dezamagitoare pentru mine, dar cumva cu sens pentru altii. V-am facut curiosi? Luati-va popcorn, cola, inarmati-va si cu multa rabdare, caci va urma un articol lung.

Intai si intai, pe scurt de tot: un scriitor suedez, Stieg Larsson, a gandit o serie de 10 volume, dar dupa primele 3, in mod subit, a murit (exact dupa ce predase manuscrisele primelor 3 volume). Cele 3 carti au fost ecranizate de suedezi, avand un mare succes atat romanele, cat si ecranizarile acestora. Cartile au fost traduse la noi cu urmatoarele titluri: Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul, Castelul din nori s-a sfaramat.

Dupa moartea lui Larsson, un alt autor, David Lagercrantz, a continuat povestea. Momentan au mai aparut 2 volume: acest Prizoniera in panza de paianjen (despre care deja am scris pe blogul de carte) si Dinte pentru dinte

Americanii au luat, insa, niste decizii dubioase: au ecranizat intai primul volum, sub numele de Fata cu dragon tatuat (sub acest nume a aparut primul volum in limba engleza), apoi s-au oprit. Dupa 7 ani, adica anul acesta, au revenit, sarind direct la volumul 4. Au schimbat, insa, tot: atat regizorul, cat si distributia.

Drept urmare, din start spun ca vor exista nu doua tipuri de spectatori, cum exista de obicei (cei care au citit cartea si cei care NU au citit cartea), ci mult mai multe (sper sa nu uit vreo categorie):

  • Cei care NU au citit cartile si nu au mai vazut niciun film din serie.

  • Cei care NU au citit cartile, dar au vazut atat cele 3 filme suedeze, cat si filmul american.

  • Cei care NU au citit cartile, NU au vazut cele 3 ecranizari suedeze, dar au vazut ecranizarea americana (90% din publicul american).

  • Cei care au citit primele 3 volume, dar nu si volumul 4.

  • Cei care au citit toate cartile, dar nu au vazut filmele (neavand termen de comparatie in privinta distributiei).

  • Cei care au si citit cartile si au si vazut ecranizarile.

Mai sunt alte mici categorii, care pot fi inglobate in cele de mai sus. Eu, de exemplu, am vazut toate ecranizarile si am citit cartile, insa fara al cincilea volum. Nu stiu daca ecranizarea de fata a preluat sau nu ceva din volumul 5 (presimtirea mea e ca da, dar n-as baga mana-n foc).

Acum ar trebui sa va vorbesc despre ecranizari. Cum sunt ele, cum ar trebui sa fie, cum NU ar trebui sa fie. As scrie un articol distinct, am si scris candva pe un alt blog, ideea o pot repeta oricand. Aici, pe scurt, spun doar asa:

  • Ecranizarile perfecte sunt cele care urmaresc cu exactitate buchia cartii. Sunt apreciate de catre cititori, mai ales de catre cei care tin la carti.

  • Ecranizarile imperfecte, unde se schimba de obicei finalul.

  • Ecranizarile tip adaptari, care urmeaza buchia cartii pana la un punct, cand filmul se desparte clar de carte (s-a intamplat la seria Labirintul).

  • Adaptarile libere, unde este preluata atmosfera, sunt preluate personajele, actiunile lor fiind complet diferite (imi vin in minte Sunt o baba comunista, respectiv Soldatii. Poveste din Ferentari).

Nu imi vine in minte nicio ecranizare in care atmosfera si personajele sa fie cu totul schimbate, complet diferite. Din pacate, asa stau lucrurile in cazul filmului Prizoniera in panza de paianjen.

Aici totul pleaca de la cei care au ecranizat. De fapt, totul este americanizat. Este ce au inteles americanii din serie, din carte, din personaje. Sunt, de fapt, personajele in varianta lor americana. Cum ar fi scris americanii povestea, daca le-ar fi venit lor ideea.

Primul lucru, cel mai grav dupa mine este ca au schimbat INTRIGA! De la o intriga legata de securitatea cibernetica, unde marea problema este ca s-ar fi aflat ca NSA colaboreaza cu cine nu trebuie si supravegheaza pe toata lumea, s-a ajuns la o intriga …. nucleara. Da, fix asa: americanul e prea prost sa inteleaga subtilitati, lui trebuie sa-i arati racheta nucleara ca sa inteleaga ca e in pericol. Nu zic, ala e publicul american, doar ca in acest caz ar trebui luate povesti americane, nu stricate povestile bune din Europa. Atmosfera e tipic americana, nu e nimic suedez in acest film. Poate doar peisajele, dar nu e de ajuns. Deloc de ajuns.

Sa va zic acum ce probleme am eu cu personajele. Cu TOATE personajele, de fapt:

 

Cele 3 Lisbeth Salnder. Poza este luata de aici.

 

Cea mai slaba Lisbeth Salander

 

Pana acum am avut 2 Lisbeth: Noomi Rapace a fost Lisbeth in versiunea suedeza, iar Rooney Mara in ecranizarea americana a primei parti. Credeti-ma, dupa ce am vazut-o pe Rooney Mara am crezut ca nu poate exista o alegere mai nefericita, o Lisbeth Salander mai slab jucata. Eh, se pare ca m-am inselat. Claire Foy este departe de Lisbeth Salander si, din pacate, nici nu-si propune altceva. Adica, sa ne intelegem: nu joaca (atat de) rau, ci pur si simplu personajul ei nu are nicio legatura cu cel din carte.

 

Mikael Blomkvist este complet inutil

 

In carte, este un personaj aproape principal. Este esential in multe momente. Fara el, situatia nu ar fi fost rezolvata. Este indispensabil. In film, el este pe acolo doar pentru ca trebuia sa apara, caci de fapt e complet inutil. Nu rezolva nimic, nu e util la nimic. Este un perfect exemplu al functiei de Ajutor de bagator de seama. Sa nu mai zic de infatisarea fizica, una care nu te duce cu gandul nicicum la personajul cartii. Daniel Craig, din prima ecranizare americana, e excelent. E cam ce-ti poti imagina ca ar putea fi Mikael Blomkvist cand citesti cartile.

 

Sora geamana Camilla ar fi trebuit sa fie rapitor de frumoasa

 

Asa zice in carte: Camilla era rapitor de frumoasa, ii vrajea pe toti, era tot timpul insotita de cineva. Ura oamenii slabi, ii placea puterea. Si totul se tragea din copilarie, cand tinea cu tatal ei, nu cu mama batuta si violata.

Aici lucrurile sunt complet diferite. Nu va zic exact ce si cum, va spun doar ca ea nu este deloc frumoasa, as zice dimpotriva, iar scena finala, cu ea si Lisbeth, este o mostra perfecta de americanism siropos ieftin.

 

Copilul August este normal

 

In carte este un copil cu autism, care pana la 6 ani nu scosese nicio vorba. Era genial, putea face calcule si putea reproduce prin desene tot ce vedea. Avea o memorie fotografica fantastica. Fara sa va spun de ce, are un rol cheie in desfasurarea povestii.

In film este stricat in proportie de 80%. Este util la un moment dat, dar in cu totul alt sens decat in carte.

La modul serios, chiar incercam sa-mi imaginez ce copil ar putea interpreta un astfel de personaj. Ar fi fost un rol incredibil de greu. Nu a fost cazul, personajul n-are nicio legatura cu August din carte.

 

A disparut Bublanski

 

Este detectivul din cartile 2 si 3, care apare in peisaj si in cartea numarul 4. Un personaj extrem de misto conturat, foarte bun politist si foarte intelegator. Nu tinea neaparat sa aiba prim-planul, sa stie tot, ci empatiza oarecum cu Salander si cu Mikael. In carte este … ceea ce trebuie sa fie.

El nu a fost stricat, modificat sau alterat, ci a fost complet eliminat. Complet. Definitiv si irevocabil!

Am scris aproape 2000 de cuvinte despre ecranizarea Prizoniera in panza de paianjen si simt ca am scris doar 10% din cat trebuia sa scriu. Adica exact procentul din carte pe care-l regasim in film.

Ramane, insa, o intrebare: facand complet abstractie de carte, este oare Prizoniera in panza de paianjen un film bun? As indrazni sa spun ca da, dar doar pentru americani ori pentru americanofilii care urasc cititul si care nu dau doi bani pe ideea de literatura. Cine a citit cartile si le-a apreciat nu are cum sa apreciez barbaria facuta de americani.

Si, totusi, sunt nedumerit cat anume vor intelege cei care n-au avut tangente pana acum cu seria Millennium. Caci multe chestii sunt doar sugerate in film (altele nici macar atat). Adica, presupunand ca s-ar fi spus aceeasi poveste cu alte nume, poate as fi apreciat-o putin. Desi, chiar si asa, e o poveste cu multe lipsuri, cu chestii greu de inteles fara explicatii suplimentare. Chiar asa: de ce ai ecraniza volumul 4 fara sa fi ecranizat volumele 2 si 3? Si de ce schimbarea radicala de

Romanul Prizoniera in panza de paianjen poate fi cumparat direct de pe site-ul Editurii Trei, dar si de la librariile online CartepediaElefant (varianta electronica)Libris ori Carturesti.

Filmul Prizoniera in panza de paianjen intra in cinematografe din 9 noiembrie, fiind distribuit in Romania de InterCom Film.

 

2 thoughts on “Prizoniera in panza de paianjen – doar 10% din carte”

RaspundE-MI-L