Secretul lui Raoul Taburin

Secretul lui Raoul Taburin este un film frantuzesc din 2018, aparut (abia) acum in cinematografele patriei. Adaptare dupa benzile desenate realizate de Jean-Jacques Sempé, Secretul lui Raoul Taburin este un film aparent banal.

Raoul Taburin este cel mai bun reparator de biciclete. Doar auzind cum fac rotile el isi da seama care e problema. Este un mare pasionat al bicicletelor, un om recunoscut in intreaga localitate si chiar mai departe. Cu toate astea, Secretul lui Raoul Taburin (caci asa va intra in cinematografele patriei) este unul cat se poate de … banal: el nu stie sa mearga pe bicicleta. Nu isi poate tine echilibrul ori, daca reuseste sa mearga o bucata mica de drum, nu stie sa franeze ori sa vireze.

Aparent, el va duce cu el in mormant acest secret. Ori asta-si doreste el. Doar ca socotelile lui sunt date peste cap atunci cand in localitate ajunge un fotograf celebru. Din cauza ori datorita lui, el este nevoit sa se urce din nou in sa. Cine este cu adevarat Raoul Taburin, cine este sotia lui, cine este acel fotograf si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Desi vorbim de o comedie spumoasa, o comedie frantuzeasca recomandata pentru orice varsta, filmul m-a pus pe ganduri mai mult decat o gramada de alte filme serioase, profunde.

Au trecut (aproape) 2 zile de cand am vazut filmul si inca ma gandesc in treacat la el. Prin minte imi trec multe lucruri:

Secretul lui Raoul Taburin
Familia lui Raoul Taburin
  • Ma gandesc la mentalitatea unora, conform careia nu ai voie sa te pronunti asupra unui lucru, bun sau rau, daca nu ai avut tangente cu el: nu ai voie sa vorbesti despre scriitori daca nu ai scris ori ai incercat sa scrii vreo carte; nu ai voie sa vorbesti despre fotbal (care poate fi inlocuit cu oricare alt sport) daca nu ai dat cu piciorul in minge; nu ai voie sa vorbesti despre alcool si alcoolici daca nu te-ai imbatat ori daca nu ai avut astfel de probleme in familie; nu ai voie sa vorbesti in niciun fel despre masini daca nu ai carnet; nu ai voie sa vorbesti despre case si despre locuire daca nu ai o casa a ta; nu ai voie sa vorbesti despre filme daca nu ai facut vreunul. Puteti continua voi cu exemple…
  • M-am gandit foarte mult oamenii pasionati de o chestie, care, insa, nu au aplecare, talent, pentru acea chestie. Aici trebuie sa ma includ si pe mine: pe cat de mult imi place fotbalul, sa-l privesc, sa incerc sa il inteleg, pe atat de mult constat ca-s antitalent. Cand eram in scoala eram invariabil portarul. Nu ca aveam tangente cu acest post, ci pentru ca pe oricare alt post as fi incurcat mult mai rau. Asta ar trebui sa-mi interzica sa mai vorbesc despre acest sport? Mourinho este (ori macar a fost) unul dintre cei mai buni antrenori, desi nu a avut deloc talent ca jucator. E drept, a fost legitimat, desi foarte putin, stie ce inseamna sa JOCI. Sunt, insa, si antrenori care nu au fost deloc legitimati ca profesionisti.
  • M-am gandit, insa, si la impostorii pe bune (vedeti in film de ce folosesc acest termen). La cei care isi aroga aiurea niste merite. La cei care vorbesc despre esecuri ca si cum ar fi fost mari succese. La diversii vraci motivationali care vorbesc despre cum au plecat ei din corporatie pentru ca se saturasera (desi, de fapt, fusesera dati afara). La acei oameni care vorbesc despre lucruri la care NU se pricep si o fac atat de convingator incat ai impresia ca chiar se pricep. Uneori, impostura este relativa, oamenii fiind de compatimit si nu de injurat. Pe bune ca nu vreau sa intru in detalii, ca ar fi spoiler. Insa dupa ce veti vedea filmul veti avea o parere un pic nuantata pe aceasta tema.
  • M-am gandit la asa numitii profesori teoreticieni. De aceasta sintagma am auzit in facultatea de drept. Profesorii erau impartiti in 2 mari categorii: cei care profesau (avocati, procurori, judecatori, notari, uneori o persoana detinand, succesiv, mai multe astfel de functii) si teoreticienii, cei care n-au pledat niciodata in vreo instanta, care nu au judecat nimic, care nu au fost nici notari si nici macar consilieri juridici, dar care au predat drept si care au teoretizat, sistematizat, foarte multe notiuni. Multi dintre acestia sunt destul de prost vazuti, chiar daca sunt, as zice eu, la fel de utili precum ceilalti. Caci Raoul Tamburin chiar invata pe altii cum sa mearga pe bicicleta. Pe bune.

Secretul lui Raoul Taburin

Secretul lui Raoul Taburin poate fi, insa, luat ca atare: o comedie buna, spumoasa, deloc obscena, credibila, de vacanta. Are calitatea de a fi diferita de majoritatea filmelor ce ruleaza in cinematografele patriei, caci in Romania cinematografia americana este la putere. Secretul lui Raoul Taburin exceleaza, deci, la capitolul comedie, insa puncteaza surprinzator de bine si la alte cateva capitole. Este un film mai educativ decat multe altele, chiar daca nu putini vor fi spectatorii ce vor ignora aceasta latura, spectatori care vor tine minte doar latura amuzanta a filmului.

Secretul lui Raoul Taburin intra in cinematografe din 23 august, fiind distribuit in Romania de Independenta Film.

2 thoughts on “Secretul lui Raoul Taburin”

  1. As mai adauga ca filmul este un exemplu al modului in care te percepe societatea cand ramai inchis in tine si nu ii contrazici. Ca sa spun altfel, cand lasi zvonurile sa iti contureze drumul.

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.