Sisu: Drumul razbunarii
Sisu: Drumul razbunarii este un film cumva atipic. Este regizat de un finlandez, are o atmosfera nordica inghetata care ma duce cu gandul la nordic noir-urile care au facut celebra literatura din aceasta parte a Europei, insa este construit pe tipic american. Personajul principal este un fel John Wick, insa unul mai putin aratos, mai putin finut. Este un erou nordic, un „viking”, care reuseste sa supravietuiasca total … nerealist! Dar stiti cum se spune: unele filme au logica proprie, o logica interna, una care uneori este radical diferita de logica din viata reala.
Personajul principal este o victima care face la randul sau mai multe victime. Extrem de multe victime. Spre deosebire de prima parte, cand stim doar ca se lupta cu nazisti, fara sa aflam de ce face asta (nu ne intereseaza neaparat, ne bucuram de lupte si atat), de data asta ni se ofera si un motiv. Unul chiar credibil. El este finlandez, locuind in acea particica din tara care a fost cedata dupa Al Doilea Razboi Mondial catre URSS. Familia lui a cazut victima soldatilor sovietici condusi de Igor Draganov.
Acum, acest Draganov (nu doar personajul, ci si numele sau este extrem de cliseic) este eliberat din inchisoare atunci cand autoritatile afla ca „finlandezul” a intrat in tara (in URSS, caci actiunea filmului se petrece candva in timpul Razboiului Rece). Draganov trebuie sa termine ce a inceput (sa curete mizeria pe care chiar el a lasat-o), insa Aatami Korpi este un om care pur si simplu supravietuieste.
Spre deosebire de John Wick ori alti eroi americani, care se duc in mijlocul inamicilor pentru a-i omori, pentru a se razbuna, echivalentul lor finlandez vrea pur si simplu sa plece. El nu omoara decat pentru a supravietui, pentru a fi lasat in pace.
Si o face sfidand orice logica, orice regula de bun-simt. Spectatorul, in loc sa se supere, aplauda. Abia asteapta sa vada o noua modalitate originala si deloc verosimila de a supravietui si de a omori inamici.
La prima vedere, Sisu: Drumul razbunarii pare tipul de film pe care sa-l vezi pe ProTV in noaptea de Revelion. Ori sa-l vezi dupa o seara de betie crunta. Nu razi, nu plangi, pur si simplu te simti bine. Te racoresti. Pare ca personajul principal isi razbuna nu doar familia, ci te razbuna si pe tine.
Nu pot gasi puncte slabe acestui film, caci el livreaza fix ce-si propune. Nu poti gasi puncte slabe gheretei de hotdogi din coltul parcului atat timp cat nu o compari cu un restaurant de 1 stea Michelin. Deseori, acel banal hotdog te impresioneaza prin ceva: fie e mai iute decat te asteptai, fie are un sos special, „secret”, care te face sa-ti doresti sa mai mananci.
Sisu: Drumul razbunarii pare la fel: desi „genul programului” este „fast-food”, are ceva secret, nedefinit, care pe mine m-a facut sa-mi doresc sa-l revad. Nu va pot explica ce, nu va pot justifica, va pot doar „marturisi”.
Nu stiu daca Sisu: Drumul razbunarii va ramane in istoria cinematografiei la fel de celebru precum filmele care-i au in prim plan pe Rambo, John Wick ori Ethan Hunt (personajul interpretat de Tom Cruise in seria Misiune Imposibila), insa stiu sigur ca personajul principal de aici are ceva al lui care-l face unic. Ceva pur american, pe care insa nu-l gasiti, fix in forma asta, in cinematografia americana. „How cool is that?” #cumarveni 🙂
Mergeti sa vedeti Sisu: Drumul razbunarii, bucurati-va de aproape 90 de minute de actiune pura si ilogica! Nu am alte argumente, filmul in sine nu are alte argumente. Dar pentru unul ca mine nici nu-i trebuie! Pe mine m-a convins.
Sisu: Drumul razbunarii intra in cinematografele din toata tara pe 21 noiembrie 2025, fiind distribuit in Romania de InterComFilm!
Be the first to leave a reply