Spectatori la filme 3D

Spectatori la filme 3D

 

Introducere Spectatori la filme 3D

 

Se da urmatoarea poza:

Emil Calinescu tricou

Ar trebui sa explic aceasta poza. O voi face un pic pe ocolite. Asadar, va voi vorbi intai despre niste cadouri care-mi plac mie foarte mult: tricourile personalizate.  Ele fac parte, insa, dintr-o categorie mai larga. Vedeti mai jos ce si cum 🙂

De ce imi plac cadourile personalizate?

 

E simplu: imi place sa fiu diferit. Imi place ca in cadou sa nu investesc doar bani, ci si alte cateva resurse: timp si imaginatie. Nu voi lua niciodata cuiva o cravata albastra cuiva, chiar daca stiu ca acea persoana va utiliza acea cravata. Pur si simplu nu e un cadou care sa ma reprezinte pe mine.

Da, cadourile trebuie sa ma reprezinte atat pe mine (donatorul), cat si pe celalalt (primitorul). Desi am mai explicat, ma vad nevoit sa mai explic din nou. Asadar, EXCLUD din start urmatoarele situatii:

  • Cel caruia ii caut cadou e o persoana credincioasa. S-ar bucura nespus sa-i cumpar o icoana, o cruce ori chestii legate de biserica. NU voi face asta pentru ca NU vreau sa aiba (si) de la mine asa ceva.
  • Eu iau ceva ce as vrea pentru mine, dar celalalt nu vrea. De exemplu, NU mai fac cadou carti persoanelor care nu citesc. E risipa de timp si de bani. Da, imi place sa daruiesc carti, imi las un autograf frumos pe ele (care ramane in timp), dar cel care o primeste nu-mi va aprecia cadoul. Deci degeaba.

De ce imi plac TRICOURILE personalizate?

 

Dintre chestiile pe care le poti personaliza, tricourile imi plac cel mai mult. Exista, ce-i drept, 3 riscuri, dar mi le asum:

  • Sa nu nimeresc masura. Mi s-a intamplat de cateva ori.
  • Persoana in cauza sa nu prea il poarte, fie pentru ca i-am luat o culoare nepotrivita lui (dragilor, daca persoana in cauza poarta doar tricouri negre, nu va incapatanati sa-i daruiti tricouri mov; orice ati face, el NU va purta MOV), fie pentru ca are un loc de munca unde nu se poarta asa ceva (e obligatorie camasa). In ambele cazuri ajunge la ce ziceam anterior: ceva ce nu il reprezinta (sau, ma rog, il reprezinta, dar nu ii e util).
  • Se deterioreaza repede.

Legat de al treilea risc, aici as zice ca-s de preferat magnetii de frigider ori canile, insa, cumva, m-am atasat de tricouri si iubesc sa vad pe cineva purtand un tricou de la mine. Dar un tricou funny, tricou cu mesaj ales de mine, ceva ce stiu ca i s-ar potrivi acelei persoane. Eventual o replica pe care s-o stim doar noi doi, un inside joke, din care altii sa inteleaga cu totul altceva.

Cum aleg tricourile personalizate?

 

Eh, aici e o intreaga aventura. Exista doua posibilitati:

  • Fie gasesc un mesaj undeva si vreau musai sa-l imprim pe un tricou, caz in care merg la cel mai apropiat magazin de tricouri (am noroc, in Bucuresti sunt o gramada, sunt deschise si duminica, deci cam oricand am unde merge daca vreau ceva rapid), fie gasesc o poza, undeva pe net.  Sunt o gramada de imagini funny care circula pe net si pe care le-as vedea lejer pe tricouri. Sa va arat ultimul exemplu in acest sens:

Vali Storm

  • Varianta a doua tine de magazinul de unde comand tricoul. Ginesc un nou magazin de tricouri si vreau sa vad ce imaginatie au avut proprietarii acestui magazin. Caut, deci, printre imaginile de pe acel site, poate gasesc ceva care sa-mi fie util.

Tshirts.ro

Cum am ajuns la poza de la inceputul articolului?

 

Tshirts.ro este sponsor al competitiei Super-Blog 2015. Spre cinstea lor, au hotarat sa ofere 50 de tricouri primilor 50 de participanti care solicita acest lucru. Norocul meu c-am fost printre acesti 50. Trebuia sa cauti unul deja existent pe site sau sa iti personalizezi unul (puteam sa-mi fac unul cu o poza d-a mea, dar am vrut sa fac fix ce ziceam inainte: sa vad ce imaginatie au avut cei de la acest magazin online).

Transportul era gratuit, dar eu sunt certat cu curierii, care obisnuiesc sa vina fix cand NU sunt eu acasa, asa ca am hotarat sa fac drumul pana la sediul acestui magazin pentru a-mi ridica tricoul. Ceea ce am si facut.

Tshirts

De ce am ales aceasta imagine?

 

Ajung in sfarsit la o tematica cinefila. Pardon, cinemila. Hai, ca n-am consumat decat 700 de cuvinte s-ajung aici.

Asadar, acesta era UNUL dintre tricourile cu tematica cinefila de pe site. Nu era singurul, mai sunt cateva, dar va trebui sa le descoperiti singuri. Eu va arat doar linkul catre acel tricou funny pe care mi s-a pus pata si pe care vi-l arat inca o data, punand de aceasta data poza lui oficiala, de pe site.

Tricou Tshirts

De ce l-am ales TOCMAI pe el? Simplu: voiam de mult timp sa scriu un articol cu titlul Spectatori la filme 3D. Voiam sa arat cum filmele 3D sunt mai mereu primele in box office-ul romanesc, voiam sa va spun ca ii inteleg perfect pe cei care le apreciaza (fara nicio urma de ironie). Insa, trecand peste toate astea, trebuie sa va spun o chestie funny: voi ati vazut vreodata o sala plina de oameni cu ochelari 3D pe nas?

Nu le am eu cu fotografia, fotografierea peisajelor mi se pare inutila, dar oamenii m-au fascinat intotdeauna. Daca ar fi sa propun o expozitie fotografica, tematica ar fi Spectatorii. As indemna fotografii sa prinda instantanee misto cu oameni razand, cu oameni plangand, cu oameni bagati in scaune de frica. As vrea sa vad, comparativ, imagini cu spectatori din salile 3D normale, cu spectatori din salile IMAX, cu spectatori din salile 4DX (ori 6D, ori chestii asemanatoare). M-as bucura sa vad toate acestea. Din pacate la filme, IN TIMPUL PROIECTIEI, nu e niciun fotograf care sa surprinda astfel de instantanee (desi la salile unde culoarul este in margine s-ar putea), iar la teatru fotografii isi indreapta obiectivul STRICT spre scena. Oare spectatorii sunt neimportanti?

Legat de subiectul articolului, spectatori la filme 3D, spun doar atat: mi s-a intamplat deseori, la filme plictisitoare, sa imi scot ochelarii 3D de pe ochi si sa admir peisajul din jur. Nu puteam vedea toata sala, doar pe cei de langa mine, dar ma amuza ideea ca toti pareau la fel. Ochelarii acestia 3D ne fac sa parem cu totii identici, niste maimute care facem fix acelasi lucru: radem in acelasi timp, plangem in acelasi timp, ne bagam in scaun in acelasi timp. Nu vi se pare?

Concluzii Spectatori la filme 3D

 

Concluzia mea e atipica, dar e purul adevar: articolul Spectatori la filme 3D este proba numarul 5 din cadrul competitiei Super-Blog 2015. Eu am vrut sa scriu cu totul altceva, pe aceasta tema, dar am deviat grav de la subiect. Cu toate astea, zic ca a iesit ceva misto. Apropo, va place poza? 😀 Salutari superCINEMILE tuturor!

10 thoughts on “Spectatori la filme 3D”

  1. Și mie îmi place să primesc cărți! Aproape la fel de mult cum îți place ție să primești pișcoturi :))! Cât despre tricoul tău, zici că-i o iluzie optică cu două maimuțe :))).

    1. Diferenta dintre carti si piscoturile este ca piscoturile se termina repede. Cartea poate fi recitita 🙁

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.