Supergirl
Primul instinct a fost sa spun ca Supergirl este un amestec inconsistent de John Wick, Mad Max, Gardienii Galaxiei si ceva Star Wars.
Ea, Kara Zor-El / Supergirl, mi s-a parut a fi pe jumatate verisoara lui Superman si pe jumatate verisoara lui John Wick, un fel de super-verisoara comandata de pe Trendyol (in timp ce personajul din Mad Max pare comandat de pe TEMU). Un personaj sec, lipsit de orice urma de chef, de vointa si de … sexualitate. Desi actrita arata bine, in film ea isi doreste sa fie un fel de moartea pasiunii. Ceea ce, din pacate sau din fericire, reuseste.
De ce unu-i de pe TEMU si altu-i de pe Trendyol n-as putea sa explic rational, coerent. In mintea mea, Trendyol este ceva mai european, in timp ce TEMU este ceva 100% asiatic, non-european. Ma rog, Trendyol e detinut de Alibaba, are multe produse chinezesti, deci pana la un punct sunt cam tot aia. Nu insist, unele glume nu trebuie disecate, aprofundate. Trebuie luate ca atare.
Ceea ce vedeti mai sus, si as fi putut dezvolta pe parcursul intregului articol, este unul dintre unghiurile din care as putea privi acest film. Unul ironic, caricaturizal, care insa nu se potriveste deloc acestui film. Caci, de fapt, umorul este unul dintre punctele slabe ale acestui film, drept urmare ar exista riscul ca articolul sa fie mai amuzant decat filmul (ceea ce, fara sa ma laud, nu e deloc greu, orice redactor proaspat angajat la TimesNewRoman ori Catavencii ar fi capabil de asa ceva; imi vine sa spun ca ar fi capabil de asa ceva chiar si CTP, desi aici sa zicem ca am ceva dubii).
In afara acestei perspective ironice, filmul poate fi privit din alte 3 perspective, fiecare ofertanta in felul ei.
Prima perspectiva este una legata de locul acestui film in Universul DC. Stiti ideea de baza: nu avem un singur film, ci avem un serial cinematografic, Supergirl este doar un episod din acest serial. Problema cu aceasta perspectiva este ca acest univers DC este foarte amplu, mult prea amplu. Pentru a fi 100% la curent, ar trebui sa vezi toate lungmetrajele, sa vezi toate serialele si eventual sa si citesti toate benzile desenate. Oare cati oameni chiar au timp sa faca toate astea? Evident, fanii infocati o vor face, dar daca doar ei ar fi publicul tinta al acestui film, atunci acesta ar fi foarte limitat.
Prefer sa trec peste aceasta perspectiva din simplul motiv ca nu sunt foarte mare fan al universurilor DC (ori Marvel). Nu sunt hater, nu dau din principiu cu pietre, insa nu sunt cu adevarat fan, nu cunosc toate amanuntele celor 2 universuri.
Apropo, fara sa dau mura-n gura, cunoscatorii stiu de ce tot fac referire la Universul Marvel si mai ales la Gardienii Galaxiei. Daca nu stiti, dati repede o cautare pe Google.
O mica paranteza. Daca vrei sa cititi recenzii scrise de persoane mult mai familiarizate cu universul DC, va recomand 3 astfel de articole, scrise de 3 colegi de blogosfera cinefila: Cinefilia, Cinemagie, Movienews. Paranteza inchisa.
A doua perspectiva (ma rog, ar fi a treia daca o socotim si pe cea ironica) ar fi cea strict cinematografica. Ignoram contextul, ignoram universul DC si vedem cu ce ramanem. Vedem ce anume se intelege daca luam DOAR acest film, daca-l judecam de sine statator, si judecam aspectele strict cinematografice: scenariu, regie, interpretari, modul in care au fost creionate personajele.
Din aceasta perspectiva, filmul nu este prost, ci doar de o mediocritate infioratoare. Sa ne intelegem: exista filme proaste, foarte proaste, pe care le tratam ca atare si la care radem pentru cat de proaste sunt (cel mai recent exemplu: Scary Movie 6). Fara context, fara sa stim cine e Superman si ce e cu aceste planete, povestea este pur si simplu seaca.
Iar personajele principale, cel pozitiv (Supergirl aka Kara Zor-El) este o gagica foarte misto, cu puteri foarte mari, care n-are chef de nimic si care nu stie ce ar trebui sa faca, in timp ce antagonistul (personajul rau) este pur si simplu un prost inutil, teleportat parca din Mad Max in DCU fara sa inteleaga de ce. Singurele sale greseli sunt 2: a enervat-o pe Kara ca i-a otravit cainele (John Wick o invidiaza maxim: el nu a mai avut ce face, a trebuit doar sa-si razbune cainele) si a enervat-o pe pustoaica Ruthye ca i-a omorat familia. Cele 2 pornesc pe urmele lui (Krem il cheama in film, fara vreo legatura cu actorul autohton Razvan Krem Alexe), fiecare cu gandul propriu: Kara voia doar antidotul pentru a-si salva cainele, in timp ce Ruthye voia sa-l omoare.
Atat, nimic mai mult. Adica antagonistul nu este vreun nene rau care vrea sa distruga planeta, ci este rau doar pentru ca a suparat 2 pustoaice. Daca facem un pas in spate si ne uitam la imaginea de ansamblu, lucrurile arata de-o banalitate infioratoare: daca cele 2 cavalere ale binelui, ale dreptatii, dau gres, nu se intampla nimic cu omenirea, nu explodeaza nicio planeta (nici Pamantul, nici vreo alta planeta), ci pur si simplu o pustoaica ramane nerazbunata, iar o alta ramane fara caine.
Defectele sunt mai multe, daca stai sa analizezi cu atentie aspectele cinematografice. Nu le enumar, va invit pe voi sa le descoperiti.
A treia perspectiva, care merge mana-n mana cu a doua, este cea legata de … entertainment. Sunt oameni, nu putini, care merg la un film strict ca sa se destinda, sa se distreze. Acesti oameni ignora povestea, o simplifica foarte mult (trec foarte usor peste fracturile logice), ignora stangaciile regizorale, ignora contextul, ignora cartea (ori benzile desenate) pe care se bazeaza filmul, vazand filmul strict ca pe un mijloc de a se simti bine.
Ce vor acesti oameni? Pai vor un vizual foarte bun (aici filmul nu dezamageste, chiar daca nu exceleaza), vor o muzica foarte buna (sunt socat de numarul ridicat de oameni care apreciaza filmele STRICT pe baza muzicii care se aude in ele), vor mult umor (de preferat unul fara referinte la filmele precedente ori la alte filme; un umor accesibil tuturor; aici, in Supergirl, umorul lipseste cu totul, nici macar glumele alea proaste cu referinte trecute nu mai sunt), vor batalii epice, chiar daca lipsite de sens (iarasi lipsesc), vor efecte 3D care sa le ia ochii (sunt doar cateva momente, prea putine, care justifica prezenta ochelarilor 3D pe nas pe toata durata filmului), vor personaje memorabile (de pilda, Joker este memorabil si luat ca atare, este tinut minte si dat exemplu chiar si de catre cei care nu-s neaparat fani ai filmelor cu super-eroi). In plus, acesti cinefili ar aprecia si un pic de romantism, ar aprecia ca eroina principala sa aiba si momente in care sa fie sexy, lucru care nu se intampla deloc pe parcursul filmului.
Ca sa rezum, Supergirl a dezamagit aproape pe toata lumea, chiar daca in sine nu este un film prost. Este doar mediocru, este sec, este perfect uitabil pentru unul ca mine. Nu este un film dark, dar nu este niciun film light; nu este un film amuzant, dar nu este nici serios; personajele principale sunt decent interpretate, dar foarte dubios concepute; nu are o regie gresita, dar nici nu este una macar buna.
Nu pot sa inchei fara sa scot in evidenta un lucru care pe mine m-a socat: multi fani DC spun ca filmul este gresit din toate punctele de vedere, doar ca e OBLIGATORIU de vazut pentru a putea urmari si viitoarele filme ale seriei. Deci mergi si mananca o mancare proasta, cu siguranta o sa-ti displaca gustul, dar esti obligat s-o faci, caci cine stie, pe viitor poate va fi mai buna. Nu spun ca nu ar fi adevarat ce spun ei, zic doar la ce absurd se ajunge din cauza acestor seriale cinematografice.
Supergirl a intrat in cinematografe din 26 iunie, fiind distribuit in tara noastra de Vertical Entertainment.
Rămâne fără câine.
Sacrilegiu! Acela este însuși Superdog! Puțin respect.