Surzenie – TIFF 2025
Inainte sa va vorbesc despre filmul Surzenie, trebuie sa va povestesc cum am ajuns eu sa-l vad. In principiu, dupa cum stiti, la TIFF ruleaza o tona de filme. Nu poti sa le vezi pe toate chiar daca-ti propui asta. E drept, unii se axeaza pe o categorie: vor sa vada toate filmele din competitie, toate filmele romanesti, toate filmele dintr-o anume sectiune. Eu sunt mai pragmatic, ma uit de pe o zi pe alta ce ma atrage.
In ultima zi, duminica, sunt puse in program filmele castigatoare. Efectiv astfel apar in program: filmul castigator al premiului X, filmul castigator al premiului Y si tot asa. Iti poti lua bilet in orb la un film castigator fara sa stii dinainte ce film va fi. Cam cum isi iau unii bilete la finala campionatului mondial, fara sa stie cine o va juca.
Ce am facut eu? Pai am luat bilet la un singur film castigator: premiul PUBLICULUI! Acesta a fost Surzenie! Singurul risc era sa fi vazut deja filmul. In rest, riscul sa NU imi placa filmul era aproape 0.
Rezultatul a fost cel asteptat: filmul a fost exceptional, este tipul de poveste care poate nu te atrage cand ii citesti rezumatul, sinopsisul, dar care te prinde atat de mult incat nu regreti nicio secunda ca ai vazut-o.
Personajul principal este Angela, o persoana cu deficiente de auz ce este casatorita cu un „auzitor” (termen folosit de aceasta comunitate pentru „ceilalti”, pentru cei care aud). Ea se afla efectiv intre 2 lumi: are prieteni din comunitatea ei, persoane cu deficiente de auz, dar are si prieteni auzitori, din partea sotului.
Cand ea ramane insarcinata, toata lumea se intreaba cum va fi copilul. Teoretic, orice parinte ar trebui sa-si doreasca sanatate maxima pentru copilul sau. Ar trebui sa-si doreasca „normalitatea” pentru propriul copil. Insa situatia este departe de a fi clara, oamenii nu gandesc rational, lucid, intr-o astfel de situatie.
Copilul se dovedeste a fi auzitor, ceea ce inseamna ca mama sa ajunge cumva izolata in propria familie. Se straduieste sa-i explice PRIN SEMNE copilului, insa copilul se simte mai atras de partea cealalta a familiei, de tata si de parintii tatalui. Nu va spun mai multe, nu va spun „deznodamantul”, va trebui sa-l descoperiti singuri.
Evident ca apar si inerentele intrebari, dileme, dubii. Cat de durabile sunt, de fapt, aceste cupluri „mixte”? Inteleg iubirea, inteleg toleranta, inteleg egalitatea, dar multe probleme care apar in astfel de cazuri sunt uneori de nerezolvat.
Nu condamn pe nimeni, incerc sa inteleg, insa inteleg la fel de bine de ce 90% dintre persoanele cu deficiente de auz se cupleaza cu persoane din comunitatea lor.
Nu vreau sa intru in detalii cinematografice, filmul este spaniol, eu nu sunt atat de familiarizat cu cinematografia de acolo. Spun doar ca toate interpretarile au parut naturale, credibile, eu chiar credeam ca am in fata o astfel de familie. Nu m-am simtit IN SALA DE CINEMA, ci m-am simtit undeva in preajma acestei familii, tragand cu ochiul si cu urechea in initimitatea lor.
Mi-a placut mult de tot finalul, atunci cand sunetul natural al filmului a fost inlocuit cu sunetul Angelei, cu ceea ce auzea Angela. Abia atunci am inteles mai bine problemele, am inteles mai bine personajul.
In final, trebuie sa ajung din nou la inceput. Spun clar: intre un film ales de un juriu de specialitate (Doamne-fereste sa fie format EXCLUSIV din critici de film!) si unul ales de public, voi alege oricand filmul ales de public. Sunt constient ca publicul ar alege niste comedii usoare ultra-comerciale. Ceea ce ma face sa-mi doresc urmatorul scenariu: sa existe un curator, un selectioner, care sa aleaga filmele; insa dintre ele, publicul si nu altcineva sa decida castigatorul. Dintre 10 sau 15 filme bune, publicul sa decida care este efectiv cel mai bun.
Ceea ce s-a intamplat cu Surzenie: filmul a fost ales de un selectioner (nu stiu cine a fost anul acesta, banuiesc ca tot Mihai Chirilov) alaturi de alte filme si a fost declarat castigator de catre public. Ceea ce este perfect pentru mine. Exact tipul de film la care m-as uita oricand!
Per total, Surzenie este un film excelent, care te pune pe ganduri si care te face sa descoperi o lume, o comunitate, despre care stiai foarte putine. Cazul meu este un pic mai norocos, vazusem nu demult un spectacol de teatru care m-a introdus in aceasta lume.
Din pacate, nici Surzenie nu va rula in circuitul normal al cinematografelor din Romania. Asa ca fie-l prindeti in vreun alt festival, fie aveti noroc sa apara pe vreo platforma de streaming. Eu l-am vazut in ultima zi de TIFF 2025, intr-un cinematograf Florin Piersic surprinzator de plin pentru ora 10:30 dimineata. Il recomand din tot sufletul! 🙂
Be the first to leave a reply