Jocul luminii
Jocul luminii este o adaptare cinematografica a unei piese de teatru (Nu mai sunt visine. La cina.) de Theo Herghelegiu. Rezultatul este ceva intre teatru filmat si cinema, un mix excelent al celor 2 arte. Spun asta in „calitate” de adversar al teatrului filmat, am mai spus asta, in pandemie nu am reusit sa vad decat 1 singur spectacol de teatru pe YouTube.
Povestea este simpla: un fiu (Johnny) vine in vizita la azilul unde era internat tatal sau (Paul). Scopul vizitei era pentru a-si convinge tatal sa mearga pana la New York, loc unde tanarul urma sa se insoare. Relatia dintre cei 2 este dificila, tatal era un fost actor de succes ajuns in scaun cu rotile in urma unui „accident de munca”.
Tatal este interpretat excelent, magistral, de Nicu Mihoc (l-am mai vazut intr-un scaun cu rotile intr-un spectacol care are peste 15 ani: Decalogul dupa Hess), rolul i se potriveste perfect, in timp ce fiul este interpretat de Marius Turdeanu (o interpretare la fel de buna, de naturala, de intensa). Cei 2 au avut interpretari foarte bune pentru ca au excelat nu doar separat, ci si impreuna, au avut o chimie excelenta intre ei. Dupa proiectie, cei 2 glumeau, spunand ca de-a lungul timpului au jucat si rolurile inverse (Marius Turdeanu era tatal lui Nicu Mihoc), dar au jucat si frati, si prieteni (parca si veri, sper sa nu gresesc). Oricum, se simte chimia dintre cei 2, probabil nu mi-ar fi placut la fel de mult daca in acele roluri ar fi fost 2 actori care se cunosteau foarte putin. Continue reading Jocul luminii